20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20

de Jules Verne





Capitolul  20

STRAMTOAREA TORRES

 

In noaptea de 27 spre 28 decembrie, Nautilus se departa cu cea mai mare viteza de
insula Vanikoro. Ne-am indreptat spre sud-vest si in trei zile am strabatut cele sapte sute cincizeci de leghe care despart grupul insulelor La Perouse de punctul sud-estic al Papuasiei.
La 1 ianuarie 1868, dis-de-dimineata, Conseil se urea pe punte si, apropiindu-se de mine, imi spuse:
- Sa-mi dea voie domnul sa-i urez un an nou fericit.
- Dragul meu Conseil, parca am fi la Paris, in cabinetul meu de lucru din Jardin
des Plantes! Iti multumesc pentru urare, dar as vrea sa te intreb ce intelegi tu printr-un an fericit" in imprejurarile de fata? Un an care sa ne aduca sfirsitul captivitatii, sau unul in care sa ne urmam mai departe ciudata noastra calatorie?
- Pe legea mea daca stiu ce sa va spun, raspunse Conseil. E adevarat ca
descoperim lucruri noi si ca de doua luni incoace n-am avut cind sa ne "plictisim". Vedem minunatii din ce in ce mai uimitoare si, daca lucrurile se vor desfasura tot asa, nu stiu unde vom ajunge. Cred ca niciodata n-o sa mai gasim un asemenea prilej.
- Niciodata, Conseil. Pe de alta parte, capitanul Nemo, caruia numele acesta latin i se potriveste atit de bine, nu ne stinghereste deloc; parca nici n-ar exista.
- Ai dreptate, Conseil.
- De asta cred, daca nu-i cu suparare, ca un "an fericit" ar fi un an in care am
putea sa vedem totul...
- Chiar totul, Conseil? Ar tine poate prea mult. si Ned Land ce parere are?
- Ned Land nici nu vrea sa auda de una ca asta, raspunse Conseil. Are o fire
practica si un stomac nesatios si nu-i ajunge numai sa priveasca si sa manince intruna la pesti. Stiti, lipsa de vin, de piine, de carne nu-i vine deloc la socoteala unui saxon obisnuit cu biftecurile si care nu se sperie de un paharut de brandy ori de gin.
- Mie, Conseil, nu-mi pasa de toate astea si ma simt foarte bine cu regimul de pe
bord.
- Si eu, raspunse Conseil, asa ca as vrea sa ramin aici tot atit de mult pe cit ar
vrea Ned sa fuga. Deci, daca anul care incepe n-o sa fie bun pentru mine, o sa fie bun pentru el, si invers. Asa, macar unul din noi va fi multumit. In sfirsit, va doresc tot ceea ce ar putea sa va faca mai multa placere.
- Multumesc, Conseil. Numai ca as vrea sa aminam pentru mai tirziu darurile si
sa le inlocuim deocamdata cu o stringere de mina. Atita am la mine.
- Domnul n-a fost niciodata atit de darnic, imi raspunse Conseil.
Acestea fiind zise, inimosul baiat pleca multumit.


La 2 ianuarie, strabatusem un drum de cinci mii doua sute cincizeci de leghe de la
plecarea noastra din marile Japoniei. In fata pintenului lui Nautilus se intindeau
tinuturile primejdioase ale Marii de Margean de pe coasta nord-estica a Australiei. Vasul nostru ocoli, pe o distanta de citeva mile, punctul periculos de care erau sa se sfarime la 10 iunie 1770 vasele lui Cook. Nava pe care se afla Cook se ciocnise atunci de o stinca, dar nu se scufundase pentru ca, din fericire, o bucata de margean rupta in timpul ciocnirii ramasese infipta in spartura corabiei.
As fi dorit mult sa vizitez reciful acesta lung de trei sute saizeci de leghe, de care marea vesnic minioasa se izbeste cu o furie nemaipomenita, facind un zgomot ca de tunet; dar chiar atunci planurile inclinate ale lui Nautilus ne duceau la mare adincime, asa ca n-am putut sa vad nimic din stincile acelea inalte de margean. A trebuit sa ma multumesc cu diferite specii de pesti prinsi in plasele noastre.
Doua zile dupa ce strabatuseram Marea de Margean, la 4 ianuarie, am ajuns linga coastele Papuasiei. Cu prilejul acesta, capitanul Nemo imi spuse ca are intentia sa intre in Oceanul Indian prin strimtoarea Torres. A fost singura explicatie pe care mi-a dat-o. Ned se bucura ca in sfirsit ne apropiem de marile europene.
Strimtoarea Torres este socotita ca fiind periculoasa, atit din pricina stincilor ei iesite in afara, cit si din pricina salbaticilor ce locuiesc pe tarmuri. Ea desparte Noua Olanda de marea insula a Papuasiei, numita si Noua Guinee.
Asadar, Nautilus intra in strimtoarea cea mai de temut de pe glob, strimtoare pe care cei mai curajosi navigatori abia indraznesc s-o treaca, pe care Luis Paz de Torres a infruntat-o venind din marile de sud spre Melanezia, si unde, in 1840, corvetele lui Dumont d'Urville au fost cit pe ce sa se scufunde. La rindul sau, Nautilus trebuia sa faca acum cunostinta cu stincile de margean.
Strimtoarea Torres are o latime cam de treizeci si patru de leghe, dar e infundata de nenumarate insule, insulite si stinci, care o fac impracticabila pentru navigatie; de aceea capitanul Nemo lua toate masurile ca sa poata trece. Nautilus, plutind aproape de suprafata apei, inainta cu grija; elicea, ca o coada de cetaceu, batea incet apa.
Ned, Conseil si cu mine stateam pe puntea pustie. In fata noastra se afla cabina
cirmaciului in care cred ca se gasea insusi capitanul Nemo, conducind vasul.
Aveam dinainte o harta foarte buna a strimtorii Torres, alcatuita de inginerul
hidrograf Vincendon Dumoulin impreuna cu ofiterul de marina Coupvent-Desbois, care
acum e amiral si care in timpul ultimei calatorii in jurul Pamintului a lui Dumont
d'Urville facea parte din statul major al acestuia. Harta de care vorbesc impreuna cu cele intocmite de capitanul King sint cum nu se poate mai bune pentru descurcarea drumului atit de intortocheat al strimtorii; le studiam deci cu cea mai mare atentie.
Imprejurul lui Nautilus marea fierbea minioasa. Curentul, mergind de la sud-est spre nord-est cu o iuteala de doua mile si jumatate, isi spargea talazurile de stincile de margean iesite ici, colo, din apa.
- Ce mare afurisita! imi spuse Ned Land.
- Groaznica! raspunsei eu. E periculoasa chiar si pentru Nautilus.
- Pesemne ca diavolul asta de capitan cunoaste foarte bine drumul, urma
canadianul, altfel ar fi de ajuns ca vasul sa atinga cit de putin gramezile astea de margean, ca sa se faca praf si pulbere.

 

Locul in care ne gaseam era intr-adevar foarte primejdios, dar Nautilus se strecura cu o nemaipomenita dibacie printre nenumaratele colturi de stinca batute de valurile furioase. Mergeam pe alt drum decit eel strabatut de Astrolabe si Zilie, drum care dusese la pieire vasele lui Dumont d'Urville. Nautilus o lua mai spre nord, trecu pe linga insula Murray si reveni spre sud-vest, catre trecatoarea Cumberland. Credeam ca va trece prin ea, dar vasul o lua spre nord-est, facindu-si drum printre nenumaratele insule si insulite putin cunoscute, catre insula Tund si Canalul Mauvais. Tocmai ma gindeam daca nu cumva capitanul Nemo, din cale-afara de neprevazator, nu va intra cumva in strimtoarea aceasta in care isi gasisera sfirsitul corvetele lui Dumont d'Urville, cind vasul isi schimba pentru a doua oara directia si, taind in linie dreapta spre vest, se
indrepta catre insula Gueboroar.
Era ora trei dupa-amiaza. Valurile se izbeau de tarm, fluxul crescuse aproape
deplin. Nautilus se apropie de insula. Parca o vad si acum cit era de frumoasa cu poiana ei de pendanus! Ne apropiaseram la mai putin de doua mile de tarm. Deodata, o izbitura ma rasturna. Nautilus se lovise de o stinca si ramasese nemiscat, aplecindu-se putin spre babord.
Cind m-am ridicat, capitanul Nemo si secundul se urcasera pe punte. Amindoi
cercetau situatia vasului, vorbind in limba lor neinteleasa despre cele intimplate.
Iata cum stateau lucrurile: spre tribord, la doua mile departare, se vedea insula
Gueboroar, al carei tarm se rotunjea de la nord la vest, ca un brat urias. Spre sud si est se si ivisera citeva colturi de margean, pe care refluxul incepuse sa le descopere.
Esuaseram in larg si inca in una din acele ape in care mareele sint slabe, ceea ce avea sa ingreuneze mult despotmolirea lui Nautilus. Totusi, vasul era atit de bine construit, incit nu suferise nici o stricaciune. Dar daca nu se putea nici scufunda si nici sfarima, in schimb era in pericol sa ramina agatat de stinci, si in cazul acesta s-ar fi sfirsit pentru totdeauna cu aparatul submarin al capitanului Nemo.
Pe cind ma gindeam astfel, capitanul, nepasator si linistit ca totdeauna, se apropie de mine.
- Un accident? l-am intrebat.
- Nu, un incident, imi raspunse el.
- Dar un incident care va va sili poate sa deveniti din nou un locuitor al
pamintului, de care ati fugit!
Capitanul Nemo ma privi cu un aer ciudat si clatina din cap. Prin asta imi arata
destul de limpede ca nimic pe lume nu-1 va putea face sa puna piciorul pe un continent.
- Dealtfel, domnule Aronnax, imi spuse el. Nautilus nu-i pierdut. Are sa va mai
poarte inca printre minunatiile oceanului. Calatoria noastra e abia la inceput si n-as vrea sa ma lipsesc atit de repede de cinstea pe care mi-o faceti intovarasindu-ma.
- Totusi, capitane Nemo, ii spusei eu, facindu-ma ca nu bag de seama intorsatura
ironica a frazei, Nautilus a esuat in timpul fluxului. Or, mareele nu sint prea puternice in Pacific si daca nu usurati vasul - lucru ce mi se pare cu neputinta de facut - nu vad cum veti mai putea porni.
- E adevarat ca mareele nu sint puternice in Pacific, raspunse capitanul, dar in
strimtoarea Torres exista o diferenta de un metru si jumatate intre flux si reflux. Astazi sintem in 4 ianuarie; peste cinci zile vom avea luna plina si m-as mira grozav daca astrul acesta binevoitor n-ar ridica de ajuns apele, facindu-mi un serviciu pe care nu l-as putea primi decit de la el.
Spunind acestea, capitanul Nemo, urmat de secund, cobori in interiorul lui
Nautilus. Vasul ramase nemiscat, ca si cum polipii de margean 1-ar fi cimentat pentru vecie.
- Ce facem, domnule profesor? ma intreba Ned Land, care venise linga mine dupa
plecarea capitanului.
- Sa asteptam linistiti fluxul din ziua de 9, prietene Ned; dupa cit se pare, luna va avea bunavointa sa ne urneasca din loc.
- Asta-i tot ?
- Da, asta-i tot.
- Si capitanul n-are de gind sa arunce ancorele in larg, sa traga de lanturi cu
masina, sa incerce totul ca sa se elibereze?
- Sint de ajuns mareele, spuse cu simplitate Conseil.
Canadianul se uita la Conseil si inalta din umeri. El privea lucrurile ca un marinar adevarat.

 

- Domnule, credeti-ma cind va spun ca bucata asta de fier nu va mai naviga
niciodata, nici pe mare, nici pe sub mare. Nu mai e buna decit ca sa fie vinduta la fiare vechi. Cred ca a venit vremea sa-1 parasim pe capitanul Nemo.
- Prietene Ned, ii raspunsei, eu tot mai am incredere in Nautilus. Peste patru zile vom sti ce ne pot aduce mareele Pacificului. Dealtfel, sfatul de-a fugi ar fi potrivit daca ne-am gasi pe linga coastele Angliei sau ale Proventei, dar pe meleagurile Papuasiei nici nu poate fi vorba de asa ceva. Avem timp s-o facem si pe asta, daca Nautilus nu izbuteste sa se elibereze; ceea ce as socoti drept o mare nenorocire!
- Dar n-am putea macar sa calcam putin prin locurile astea? urma Ned Land.
Acolo e o insula. Pe insula sint arbori. Sub arbori traiesc animale de uscat din care poti face cotlete si fripturi, pe care le-as minca indata cu mare pofta.
- Are dreptate Ned, facu Conseil, si eu sint de aceeasi parere. N-ar putea oare
domnul sa-l induplece pe prietenul domniei sale, capitanul Nemo, ca sa ne invoiasca sa coborim pe pamint? Macar sa ne mai aducem aminte cum se calca pe partea solida a planetei noastre...
- Pot sa i-o cer, raspunsei, dar va refuza.
- Domnul ar putea sa incerce, starui Conseil; asa, eel putin, o sa stim la cita
bunavointa ne putem astepta din partea lui.
Spre marea mea uimire, capitanul Nemo ne dadu invoirea ceruta. Ba chiar, dind
dovada de mai multa bunavointa decit ne asteptam, nu ne ceru nici macar cuvintul ca ne vom intoarce pe bord. Dar ca sa fugim in Noua Guinee ar fi fost foarte periculos si nu l-as fi sfatuit pe Ned Land sa incerce o asemenea isprava. Tot mai bine sa fii prizonier pe Nautilus, decit sa cazi in miinile bastinasilor din Papuasia.
Luntrea ne-a fost fagaduita pentru a doua zi dimineata. N-am incercat sa aflu daca
ne va intovarasi si capitanul Nemo. Ma gindeam chiar ca nu ne va insoti nici un om din echipaj si ca Ned Land va conduce singur barca. Dealtfel, pamintul se afla la cel mult doua mile departare si pentru Canadian era o nimica toata sa conduca luntrea usoara printre recifele de margean, atit de periculoase pentru vasele mari.
A doua zi, la 5 ianuarie, luntrea fu scoasa din adapostul ei si coborita pe apa de doi oameni; vislele erau pregatite si n-am avut altceva de facut decit sa ne luam locurile.
La ora 8, inarmati cu pusti electrice si cu securi, am coborit de pe Nautilus. Marea era destul de linistita. Dinspre uscat sufla un vint slab. Conseil si cu mine, asezati la rame, visleam cu putere, iar Ned ne conducea prin trecatorile inguste dintre stinci.
Luntrea era usor de minuit si inainta cu repeziciune.
Ned Land nu mai putea de bucurie. Era ca un prizonier scapat din inchisoare, si
nici prin gind nu-i trecea ca va trebui sa se intoarca.
- Carne, spunea el mereu, o sa mincam carne, si de care credeti? Vinat adevarat;
si inca fara piine! Nu zic ca pestele n-ar fi bun, dar am mincat prea mult, de asta un vinat proaspat, fript pe carbuni, o sa fie ceva strasnic.
- Mai taci din gura, mincaule, rise Conseil, ca-mi lasa gura apa!
- Ramine de vazut, imi dadui eu parerea, daca padurile acestea au in ele vinat si
daca nu cumva vinatul e in stare sa-l vineze el pe vinator.
- Cu atit mai bine, domnule Aronnax, imi raspunse canadianul, ai carui dinti
pareau mai ascutiti decit taisul unui pumnal. Am sa maninc tigru, daca pe insula nu gasesc alt patruped.
- Ned, ma infricosezi! tinu sa adauge Conseil.
- Orice animal cu patru picioare si fara pene, sau cu doua picioare si pene va fi
salutat de primul meu foe de pusca.
- Bun! raspunsei eu. Vad ca mesterul Land incepe din nou sa nu se mai poata
stapini!
- Nu va temeti, domnule Aronnax! ma linisti canadianul. Visliti voiniceste! Peste
cel mult douazeci si cinci de minute am sa va servesc un fel de mincare cum numai eu stiu sa gatesc.
La ora opt si jumatate, luntrea lui Nautilus se opri cu bine pe un tarm nisipos, dupa ce strabatuse inelul de margean care inconjura insula Gueboroar.




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1083 ori.
{literal} {/literal}