20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1

de Jules Verne



Capitolul l

 O STANCA MISCATOARE                 

 

 In anul l866 s-a petrecut o intamplare ciudata, un fenomen nelamurit si neinteles, pe care fara indoiala ca nimeni nu l-a uitat. Daca lasam la o parte zvonurile care-i nelinisteau pe locuitorii porturilor si framintau opinia publica de pe intregul glob, trebuie sa spunem ca intimplarea aceea i-a tulburat indeosebi pe marinari. Ea a dat foarte mult de gindit negustorilor, armatorilor, comandantilor de vapoare, skipperilor si masterilor din Europa si America, ofiterilor din marina militara a tuturor tarilor si, odata cu ei, guvernelor din diferitele state ale celor doua continente. In adevar, de citva timp,
mai multe vase intilnisera pe mare "ceva urias", un fel de obiect lunguiet, in forma de fus, citeodata fosforescent, si cu mult mai mare si mai rapid decit o balena.
Toate faptele in legatura cu aceasta aparitie, consemnate in diferite jurnale de bord, se potriveau destul de bine intre ele in ceea ce priveste structura lucrului ori fiintei aceleia, viteza incalculabila a miscarilor sale, puterea uimitoare cu care inainta, vitalitatea rara cu care parea inzestrata.
Daca ar fi fost un cetaceu, el ar fi intrecut in marime pe toti cei cunoscuti de stiinta pina atunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici Dumeril, nici de Quatrefages n-ar fi admis existenta unui asemenea monstru, afara de cazul cind l-ar fi vazut ei insisi cu propriii lor ochi de savanti.
Luand media observatiilor facute in diferite rinduri, inlaturind evaluarile timide, care atribuiau acestui obiect o lungime de doua sute de picioare, respingind parerile exagerate care il descriau lat de o mie si lung de trei mii de picioare, se putea afirma ca aceasta fiinta nemaipomenita, daca ea exista totusi, intrecea cu mult toate dimensiunile
admise pina atunci de catre ihtiologi.

 

Or, ea exista; faptul in sine nu mai putea fi tagaduit si, tinind seama de inclinarea care imboldeste creierul omenesc spre supranatural, se va putea intelege emotia stirnita in intreaga lume de aceasta aparitie de necrezut. Iar ca sa o treci in rindul basmelor era cu neputinta.
Intr-adevar, la 20 iulie l866, vaporul Govemor-Higginson, apartinind Companiei "Calcutta and Burnach steam navigation", intilnise aceasta namila miscatoare la cinci mile spre rasarit de coastele Australiei. La inceput capitanul Baker crezu ca se gaseste in fata unei stinci necunoscute. El se pregatea chiar sa-i determine pozitia exacta, cind
doua coloane de apa, zvirlite de ciudatul obiect, se inaltara suierind la o suta cincizeci de picioare in aer. Deci, afara de cazul ca prin stinca ar fi putut strabate tisnirile intermitente ale vreunui gheizer, Governor-Higginson avea de-a face, fara doar si poate, cu un mamifer acvatic, necunoscut pina atunci, care arunca prin narile sale coloane de
apa amestecata cu aer si aburi.

 

Un fapt asemanator a mai fost observat in ziua de 23 iulie a aceluiasi an, in apele Pacificului, de catre vasul Cristobal-Colon al Companiei "West India and Pacific steam navigation". Deci, acest cetaceu neobisnuit putea sa se miste dintr-un loc intr-altul cu o iuteala uimitoare, dat fund ca Governor-Higginson si Cristobal-Colon il intilnisera intr-un rastimp de trei zile in doua puncte diferite ale globului, despartite unul de altul printr-o distanta de peste sapte sute de leghe marine.
Cincisprezece zile mai tirziu, la doua mii de leghe de acolo, Helvetia al " Companiei Nationale" si Shannon al Companiei "Royal-Mail", mergind in directii opuse, prin partea Atlanticului cuprinsa intre Statele Unite si Europa, isi semnalara reciproc aparitia monstrului la 42 l5' latitudine nordica si 6035' longitudine vestica de la meridianul Greenwich. In urma acestei observatii simultane, se crezu ca lungimea minima a mamiferului poate fi evaluata la peste trei sute cincizeci de picioare englezesti, prin faptul ca Shannon si Helvetia erau mai mici decit el, desi fiecare din cele doua vase avea cite o suta de metri de la prova la pupa. Or, cele mai mari balene, acelea care traiesc prin apele insulelor Aleutine, Kulammak si Umgullik, n-au depasit niciodata lungimea de cincizeci si sase de metri - daca o ating si pe aceasta.
Rapoartele sosite unul dupa altul, noile observatii facute pe bordul transatlanticului Pereire, o ciocnire intre Etna, de la linia Inman, si monstru, un proces-verbal incheiat de ofiterii fregatei franceze Normandie, o foarte serioasa dare de seama obtinuta de statul-major din partea comandantului Fitz-James, de pe bordul vasului Lord-Clyde, tulburara adinc opinia publica. In tarile cu locuitori veseli din fire se facura glume pe seama fenomenului, dar tarile serioase si cu spirit practic, ca Anglia, America, Germania, fura viu preocupate de aceasta problema.
Pretutindeni in marile orase, monstrul ajunsese la moda. A fost cintat in cafenele, prezentat in teatre si luat in batjocura in ziare. stirile fanteziste au avut de asemenea un prilej minunat sa se raspindeasca in fel de fel de variante. In ziare aparura din nou toate fiintele uriase nascocite de mintea omului, de la balena alba, ingrozitoarea Moby Dick din regiunile hiperboreene, si pina la uriasul Kraken, ale carui tentacule pot sa inlantuie un vas de cinci sute de tone si sa-l traga in adincurile oceanului. Au fost reproduse chiar si marturii din vremuri vechi, parerile lui Aristotel si ale lui Pliniu, care admiteau existenta unor asemenea monstri, apoi povestirile episcopului norvegian Pontoppidan, descrierile lui Paul Eggede si in sfirsit rapoartele domnului Harrington, care trebuie crezut cind afirma ca a vazut de pe bordul lui Castillan, in l857, sarpele urias ce bintuise pina atunci numai marile vechiului "Constitutionnel"
Atunci izbucni nesfirsita polemica in rindul societatilor si al ziarelor stiintifice, intre
cei ce credeau in existenta monstrului si cei care nu voiau sa o recunoasca. "Problema monstrului" inflacara spiritele. Ziaristii care tineau parte stiintei, in lupta cu cei care
minuiau subtilitatile spiritului, varsara valuri de cerneala in timpul acestei campanii de
neuitat; unii varsara chiar si doua sau trei picaturi de singe, fiindca de la sarpele de
mare se ajunse si la insulte dintre cele mai jignitoare.
Razboiul acesta tinu sase luni, in care timp izbinda paru ca trece cind de o parte, cind de alta. Articolelor de fond publicate de Institutul geografic al Braziliei, de Academia regala de stiinte din Berlin, de Asociatia britanica sau de Institutul Smithsonian din Washington, discutiilor din "Indian Archipelago", din "Cosmos"-ul abatelui Moigno, din Mitteilungen" al lui Petermann sau cronicilor stiintifice ale marilor ziare din Franta si strainatate, tuturor acestora le raspundeau ziarele mai marunte, cu o verva nesecata. O mina de ziaristi inteligenti, parodiind un cuvint al lui Linn6, pe care niste adversari ai monstrului il citasera, sustineau cu tarie ca "natura nu face prostii" si isi rugau staruitor contemporanii sa nu o faca de ocara dind crezare povestirilor despre Krakeni, despre serpi de mare, despre Moby Dick sau despre alte naluciri ale marinarilor in delir.

 

In sfirsit, eel mai iubit dintre redactorii unui ziar satiric foarte temut, intr-un articol
de-al sau, trecind peste toti si toate, se napusti asupra monstrului, ca Hippolyt l , ii aplica
o ultima lovitura si il dadu gata in mijlocul unui hohot de ris universal. Spiritul invinsese stiinta.
In timpul primelor luni ale anului l867, toate acestea pareau a fi inmormintate si nu se credea ca ar mai putea renaste, cind o serie de fapte noi fura aduse la cunostinta publicului. Acum nu mai era vorba de a rezolva o problema stiintifica, ci de a se inlatura un pericol real si serios. Problema lua o infatisare cu totul noua. Monstrul deveni iarasi insula, stinca, dar o stinca miscatoare, care nu putea fi nici determinata, nici atinsa.
La 5 martie l867, vasul Moravian al Companiei "Montreal Ocean", gasindu-se in timpul noptii la 2730' latitudine si 72l5' longitudine, izbi cu tribordul o stinca a carei existenta prin meleagurile acelea nu era semnalata de nici o harta. Datorita puterii vintului si a celor patru sute de cai putere, vasul Moravian inainta cu o viteza de treisprezece noduri. Nu incape indoiala ca, fara calitatea superioara a blindajului sau, Moravian, nepregatit pentru aceasta izbitura, s-ar fi scufundat, impreuna cu cei doua sute treizeci si sapte de pasageri pe care ii aducea din Canada.
Accidentul se intimplase in zori, catre orele cinci dimineata. Ofiterii de cart se
napustira inspre partea de dinapoi a vasului. Ei cercetara oceanul cu cea mai desavirsita atentie. Nu vazura insa altceva decit o viltoare puternica la vreo sase sute de metri departare, unde se parea ca valurile fusesera lovite cu o forta neobisnuita. Dupa ce stabili pozitia exacta a locului, Moravian isi continua drumul, fara stricaciuni vadite.
Se lovise oare de o stinca submarina, sau de resturile uriase ale unui vas naufragiat?
Aceasta nu s-a putut afla. Dar mai tirziu, pe santierele de reparatii, examinindu-i-se
carena, se vazu ca o parte din chila vasului era sfarimata.
Accidentul, desi deosebit de grav, ar fi fost poate uitat ca atitea altele, daca, dupa trei saptamini, nu s-ar fi ivit un altul asemanator. Numai ca, de data asta, datorita nationalitatii vasului cazut victima cit si renumelui companiei careia ii apartinea,
evenimentul avu un rasunet deosebit.
Toata lumea cunostea numele celebrului armator englez Cunard. Industriasul acesta inteligent a infiintat, in l840, un serviciu postal intre Liverpool si Halifax, folosind trei vase de lemn cu zbaturi, care aveau o putere de patru sute de cai si o capacitate de o mie o suta saizeci si doua de tone. Dupa opt ani, inventarul companiei crescuse cu alte patru vase de sase sute cincizeci de cai putere si cu o mie opt sute douazeci de tone, iar doi ani mai tirziu, cu inca doua vase, superioare ca putere si tonaj. In l853, Compania "Cunard", al carei privilegiu pentru transportul scrisorilor fusese tocmai reinnoit, isi mari pe rind inventarul cu navele Arabia, Persia, China, Scotia, lava, Rusia - toate de prima categorie si totodata cele mai mari vase, care, dupa Great-Eastern, strabatusera vreodata marile. Astfel ca in l867, compania avea douasprezece vase, dintre care opt cu zbaturi si patru cu elice.
Daca dau aceste amanunte, foarte restrinse dealtfel, o fac pentru ca fiecare sa cunoasca importanta acestei companii de transporturi maritime, vestita in intreaga lume pentru activitatea ei iscusita. Nici o intreprindere de navigatie transoceanica n-a fost condusa cu mai multa destoinicie, nici o afacere nu s-a bucurat de un succes mai deplin. Timp de douazeci si sase de ani, vasele Companiei "Cunard" au strabatut de doua mii de ori Atlanticul. Datorita muncii fara ragaz a echipajelor, nici o calatorie n-a fost intrerupta sau oprita, nu s-a intimplat niciodata vreo intirziere, nu s-a pierdut niciodata vreo scrisoare, vreun om sau vreun vapor. Dupa cum reiese dintr-o dare de seama intocmita dupa documentele oficiale din ultimii ani, calatorii prefera si astazi Compania "Cunard" oricarei alteia, cu toata concurenta puternica pe care i-o face Franta. Acestea fiind spuse, nimeni nu se va mira de rasunetul pe care l-a stirnit accidentul intimplat unuia dintre cele mai frumoase vase ale sale.
La l3 aprilie l867, pe o mare linistita, batuta de un vint usor, vasul Scotia se gasea la l5 l2' longitudine si 4537' latitudine. El mergea cu o viteza de treisprezece noduri si patruzeci si trei de sutimi, impins de cei o mie de cai putere ai sai. Zbaturile loveau
marea cu o regularitate perfecta. Corpul vasului era afundat cu sase metri si saptezeci
de centimetri, deplasind un volum de sase mii sase sute douazeci si patru metri cubi.

 

La ora patru si saptesprezece minute, spre seara, pe cind calatorii se strinsesera in
salonul cel mare sa ia gustarea, se simti o usoara zguduitura, urmare a unei lovituri pe
care Scotia o primi in coasta, cam in spatele zbatului de la babord.
Scotia nu lovise ceva, ci fusese lovita de un corp ce parea mai degraba a fi ascutit
sau sfredelitor decit strivitor. Atingerea paruse atit de neinsemnata, incit pe bord nu s-ar
fi nelinistit nimeni, daca oamenii din cala vasului n-ar fi dat buzna pe punte strigind:
"Ne scufundam, ne scufundam!"
La inceput calatorii se inspaimintara, dar capitanul Anderson se grabi sa-i linisteasca. Intr-adevar, nimic grav nu se putea intimpla indata dupa ciocnire, deoarece Scotia, impartita in sapte compartimente prin pereti care nu lasau sa patrunda apa, era in stare sa faca fata fara nici o grija unei sparturi in corpul sau.
Capitanul Anderson cobori imediat in cala. El isi dadu seama ca al cincilea compartiment fusese inundat, iar repeziciunea cu care crestea apa ii dovedi ca spartura era foarte mare. Din fericire, cazanele nu erau instalate in acest compartiment, altfel focul s-ar fi stins de indata.
Capitanul Anderson opri numaidecit vasul, si unul dintre marinari se scufunda in apa ca sa vada ce stricaciuni s-au produs. Citeva clipe mai tirziu se constata existenta unei sparturi de doi metri in carena vaporului.
O asemenea spartura nu putea fi astupata pe loc si Scotia trebui sa-si urmeze
drumul, cu zbaturile aproape inecate. Toate acestea se petrecusera cam la 300 mile
departare de Capul Clear, de aceea vasul sosi in port cu o intirziere de trei zile, fapt care
nelinisti foarte mult populatia din Liverpool.
Cercetind vasul pe santierele de reparatii, inginerii abia putura sa-si creada ochilor vazind spartura in forma de triunghi isoscel, deschisa la doi metri si jumatate sub linia de plutire. Spartura in placa de fier era atit de perfecta, incit nici cu un instrument special n-ar fi putut fi facuta mai bine. Se vede ca unealta care strapunsese fierul era de un fel neobisnuit si ca, dupa ce fusese aruncata cu o forta extraordinara, perforind un blindaj de patru centimetri grosime, ea se retrasese de la sine, printr-o miscare de neinteles.
Acesta a fost faptul care a pasionat din nou, pentru multa vreme, opinia publica.
De atunci, toate naufragiile ale caror cauze n-au putut fi cunoscute au fost puse pe seama monstrului marin; si, din nenorocire, ele sint in numar foarte mare: din trei mii de vase, a caror pierdere este semnalata in fiecare an Biroului "Veritas", numarul celor care dispar in mod misterios cu toata incarcatura lor nu este mai mic de doua sute de vase, cu aburi sau cu pinze.
Pe drept sau pe nedrept, de disparitia acestor vase a fost acuzat "monstrul" si, datorita lui, comunicatiile intre diferitele continente devenind din ce in ce mai periculoase, publicul calator ceru, in mod hotarit, ca marile sa fie scapate cu orice pret de ingrozitorul cetaceu.






20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 8537 ori.
{literal} {/literal}