Cesar Cascabel - Epilog

Cesar Cascabel - Epilog

de Jules Verne


Partea a doua



CAPITOLUL 15

EPILOG


Iata sfirsita cu totul calatoria domnului Cascabel! Belle-Roulotte nu mai are de trecut decat Rusia europeana si Germania pentru a intra in Franta, si nordul Frantei pentru a ajunge pe pamant normand, ii mai ramane destul de mult, fara indoiala. Dar, in comparatie cu cele doua mii opt sute de leghe strabatute, restul era o plimbare, simpla plimbare – ‘o cursa de birja’, spunea domnul Cascabel. Da, calatoria era incheiata, si se terminase mai bine decat indraznisera sa spere, dupa atatea peripetii. N-a existat nicicand vreun deznodamant mai fericit, nici macar in admirabila piesa Banditii din Padurea Neagra, jucata spre imensa satisfactie a publicului si a actorilor, exceptandu-i pe Ortik si Kircev. intr-adevar, ei fura spanzurati cateva saptamani mai tarziu, in vreme ce complicii le erau trimisi in fundul Siberiei pentru tot restul vietii lor. Problema despartirii aparu atunci cu toate tristele ei urmari. Cum avea sa se rezolve oare? Ei bine, cat se poate de simplu. in chiar aceeasi seara, cand toata trupa se adunase in Belle-Roulotte, contele Narkin zise: "Prieteni, stiu ce va datorez si as fi un nerecunoscator daca as uita vreodata. Ce pot face pentru voi? Mi se strange inima la gandul ca ne despartim. Ia sa vedem! Nu v-ar conveni sa ramaneti in Rusia, sa va stabiliti aici, sa traiti pe domeniul tatalui meu? Domnul Cascabel, care nu se astepta la o asemenea propunere, raspunse dupa ce se gandi putin: "Domnule conte Narkin... "Spune-mi ‘domnule Serghei’, zise contele Narkin. Nu altfel. O sa-mi faca placere. "Ei bine, domnule Serghei, eu si familia mea suntem foarte emotionati. Propunerea pe care ne-o faci dovedeste ca tii la noi. iti multumim din inima! Dar acolo, stii, e patria... "Va inteleg! raspunse contele Narkin. Da, va inteleg. si, din moment ce vreti sa va intoarceti in Franta, in Normandia voastra, as fi fericit sa stiu ca va instalati la voi acasa... intr-o casa la tara, cu o ferma si un pic de pamant in jur! Acolo va puteti odihni dupa o calatorie atat de lunga. "Sa nu-ti inchipui ca suntem obositi, domnule Serghei! exclama domnul Cascabel. "Haide, prietene, spune-mi cinstit: tii atat de mult la meseria dumitale? "Da, caci din ea traim. "Nu vreti sa ma intelegeti si ma suparati! relua contele Narkin. imi refuzati placerea de a face ceva pentru voi? "Sa nu ne uiti, domnule Serghei, raspunse Cornelia. Asta-i tot ce iti cerem, fiindca noi n-o sa va uitam niciodata, nici pe dumneata, nici pe Kayette. "Mama! striga tanara fata. "Nu-ti pot fi mama, copila mea draga! "De ce nu, doamna Cascabel? intreba domnul Serghei. "Cum anume? "ingaduindu-i sa se casatoreasca cu fiul dumitale. Ce efect produsera cuvintele contelui Narkin, unul mai mare, in mod precis, decat toate efectele obtinute de domnul Cascabel in stralucita sa cariera! Jean era nebun de fericire, saruta manile domnului Serghei, care o strangea pe Kayette la pieptul sau. Da, avea sa fie sotia lui Jean, ramanand totodata si fiica adoptiva a contelui. Iar domnul Serghei o sa-l tina pe langa el, caci voia sa si-l apropie. Ar fi cutezat vreodata domnul si doamna Cascabel sa viseze un viitor mai stralucit pentru fiul lor? Dar de la contele Narkin nu voiau sa accepte altceva decat prietenia lui.



Aveau o meserie buna si puteau sa si-o faca mai departe. Atunci tanarul Sandre inainta cu o privire sireata si spuse, putin emotionat: "La ce bun, tata? Suntem avuti si n-o sa mai fie nevoie sa muncim ca sa avem cu ce trai. si pustiul scoase din buzunar pepita culeasa de el in padurile din Caribu. "Unde ai gasit-o? striga domnul Cascabel, luind in mana pretioasa piatra. Sandre povesti intamplarea. "si nu ne-ai spus nimic? se mira Cornelia. Ai putut pastra secretul? "Da, mama, cu toate ca nu mi-a fost usor. Am vrut sa va fac o surpriza si sa nu va spun ca suntem bogati decat dupa ce ajungem in Franta. "Ah, ce copil minunat! zise domnul Cascabel. Ei bine, domnule Serghei, iata o avere care pica la tanc. Priveste! E chiar pepita. E aur curat, trebuie doarsa-l schimbam... Contele Narkin luase piatra si o cerceta cu atentie, privindu-i micile puncte sclipitoare si cantarind-o in palma, ca sa-i aprecieze valoarea. "Da, spuse, e din aur si are cel putin zece livre. "Cat valoreaza? se interesa domnul Cascabel. "Douazeci de mii de ruble. "Douazeci de mii de ruble! insa cu o conditie... cu conditia s-o schimbati... si chiar acum! Uite cum fac! si domnul Serghei, elev demn al lui Cesar Cascabel, facu o scamatorie atat de reusita, incat inlocui faimoasa pepita cu un portmoneu ajuns subit in manile baiatului. "Asta zic si eu.smecherie! exclama domnul Cascabel. Cand iti spuneam eu ca dumneata ai aptitudini surprinzatoare... "Ce-i in portmoneu? intreba Cornelia. "Pretul pepitei. Nimic mai mult, nimic mai putin! raspunse domnul Serghei. intr-adevar, se afla acolo un cec de douazeci de mii de ruble, emis asupra bancii din Paris a fratilor Rothschild. Cat valora pepita? Era o bucata de aur sau o simpla piatra carata de tanarul Sandre cu atata sarguinta din vestitul Eldorado columbian? Lucrul acesta n-a putut fi lamurit niciodata. Oricum ar fi fost, domnul Cascabel fu silit sa-l creada pe contele Narkin pe cuvant si sa se bizuie pe amicitia domnului Serghei, pe care o pretuia mai mult decat intregul tezaur imperial al majestatii sale tarul. Familia Cascabel ramase timp de o luna in Rusia.



Nu se mai gandea nimeni nici la targul din Perm, nici la cel din Nijni. Puteau oare sa lipseasca tatal, mama, fratele si sora de la nunta lui Jean cu Kayette, celebrata cu mare pompa la conacul Valska? Nu, si niciodata niste tineri soti n-au fost inconjurati de atatia oameni fericiti. "Ei, Cesar, cine-ar fi putut crede? spuse Cornelia in clipa cand ieseau din capela conacului. "Eu! raspunse fara ocolisuri domnul Cascabel. Dupa alte opt zile, domnul si doamna Cascabel, Sandre, Napoleone si Cuisoara, care nu trebuie uitat, caci cu adevarat face parte din familie, isi luara ramas bun de la contele Narkin. O pornira spre Franta, insa pe drumul de fier, cu Belle-Roulotte urmandu-i si ea in mare viteza daca doriti. intoarcerea domnului Cascabel in Normandia sa fu un adevarat eveniment. El si Cornelia devenira mari proprietari nu departe de Pontorson, cu niste frumoase dote in perspectiva pentru Sandre si Napoleone. Contele Narkin, Jean, ajuns secretarul sau, si Kayette, cea mai fericita sotie din cate exista, veneau in fiecare an sa-i vada in castelul lor, fiind primiti acolo cu o bucurie dezlantuita. Cuvantul e cat se poate de potrivit, fiindca in ziua aceea cei din familia Cascabel isi pierdeau pur si simplu capul. Aceasta este povestea exacta a calatoriei ce poate trece, intre Calatoriile extraordinare, drept una dintre cele mai surprinzatoare. Fireste, totul s-a sfarsit cu bine. si cum ar fi putut fi altfel, cand e vorba de o familie demna de atata cinste ca familia Cascabel!



SFARSIT


Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 1386 ori.
{literal} {/literal}