Cesar Cascabel - Capitolul 16

Cesar Cascabel - Capitolul 16

de Jules Verne



Partea intai


CAPITOLUL 16

ADIO NOULUI CONTINENT






Acum, ca sa ajunga in Europa, nu le ramanea decat sa puna in aplicare planul dinainte stabilit. Examinat cu atentie, planul lor avea sanse de reusita, intrucat destinul sau aparte impingea familia Cascabel sa traverseze Rusia, si inca tocmai prin gubernia Perm, contele Serghei Narkin n-avea nimic mai bun de facut, desigur, decat sa parcurga restul drumului impreuna" cu aceasta trupa. Cum sa banuiasca cineva ca un condamnat politic, evadat de la Iakutsk, se afla printre saltimbanci? Daca nu savarsea nimeni vreo indiscretie, reusita le era asigurata si, odata ajuns la Perm, unde avea sa-l revada pe printul Vasili Narkin, domnul Serghei ar fi putut lua hotararea care ii era cea mai avantajoasa. Daca izbutea sa treaca prin Asia iara sa lase vreo urma descoperita de politie, mai departe ar fi actionat in functie de imprejurari. La drept vorbind, insa, in caz ca in ciuda tuturor probabilitatilor ar fi fost recunoscut pe cand traversa Siberia, asta putea avea urmari infioratoare asupra sa si asupra familiei care il adapostea. Totusi, nici domnul Cascabel si nici sotia lui nu voiau sa ia in seama aceasta pericol, iar daca le-ar fi cerut si copiilor parerea, ei ar fi fost intru totul de acord cu parintii lor.
Dar secretul contelui Narkin trebuia pastrat cu sfintenie: camaradul lor de drum avea sa ramana in continuare doar domnul Serghei. Mai tarziu, contele Narkin va sti, fara indoiala, sa-si arate recunostinta pentru devotamentul acestor francezi onesti, cu toate ca domnul Cascabel nu dorea alta recompensa decat placerea de a-l fi indatorat, pacalind totodata politia rusa.
Din pacate, nici unul si nici celalalt nu-si putuse imagina ca planul lor avea sa fie grav compromis inca din capul locului. La debarcarea pe tarmul opus al stramtorii, ii asteptau cele mai mari pericole si riscul de a fi arestati de agentii rusi din Siberia. intr-adevar, chiar a doua zi dupa ce proiectul fusese definitivat, doi barbati se plimbau, discutand, intr-un capat al portului, unde vorba lor nu putea fi auzita de nimeni. Erau cei doi agenti despre care s-a mai pomenit, si pe care ii surprinsese si ii intrigase prezenta domnului Serghei printre cei din Belle-Roulotte. Stabiliti la Sitka de mai multi ani si insarcinati cu supravegherea provinciei din punct de vedere politic, misiunea lor era, se stie, sa observe miscarile refugiatilor in preajma frontierei cu Columbia britanica, sa le semnaleze gurvernatorului Alaskai si sa-i aresteze pe cei ce incercau sa patrunda clandestin. Grav era ca, desi nu-l cunosteau personal pe contele Narkin, ii aveau semnalmentele din vremea cand condamnatul evadase din fortareata de la Iakutsk. La sosirea familiei Cascabel in Port Clarence, fusesera surprinsi de infatisarea acelui rus care nu avea nici aparenta si nici comportamentul unui artist de balci. Ce cauta intr-o trupa de saltimbanci pornita din Sacramento spre Europa, pe un traseu atat de neobisnuit? , Din moment ce li se trezisera banuielile, facusera cercetari, iscodisera cu destula bagare de seama incat sa nu atraga atentia si, apropiind figura domnului Serghei de semnalmentele contelui Narkin, presupunerea lor deveni certitudine. "Adevarat! E chiar contele Narkin! spuse unul dintre agenti. si e limpede ca dadea tarcoale pe langa frontiera Alaskai atunci cand a intalnit familia asta de circari, care i-au oferit adapost. Iar acum, uite ca are de gand sa treaca in Siberia impreuna cu ei! Asa si era – si, daca domnul Serghei nu intentionase chiar de la inceput sa se aventureze dincolo de Port Clarence, cei doi agenti nu fura deloc surprinsi sa afle la un moment dat ca se hotarase sa plece in Siberia cu Belle-Roulotte. "A cazut norocul peste noi! zise celalalt agent. Contele putea ramane aici, pe teritoriul american, unde n-avem dreptul sa-l arestam.



"insa, de cum va pune piciorul dincolo de stramtoare, se va afla pe pamant rusesc si nu mai scapa, caci vom fi pregatiti sa-l intampinam. "Arestarea lui o sa ne aduca faima si castig! aprecie al doilea agent. Cu ce lovitura de maestru ne intoarcem in tara! Dar cum sa procedam? "Nimic mai simplu. Familia Cascabel o sa plece curand si, cum vor urma drumul cel mai scurt, n-am nici o indoiala ca tintesc portul Numana. Ei bine, noi ajungem acolo mai inainte, sau in acelasi timp cu contele Narkin, asa ca nu vom avea altceva de facut decat sa-i punem mana pe umar. "in regula, insa mi-ar placea sa fim la Numana inaintea lor, ca sa putem preveni politia de coasta. Sa ne ajute in caz de nevoie. "Asa si facem, daca nu apare ceva neprevazut, spuse primul agent. Saltimbancii astia sunt nevoiti sa astepte pana cand gheata va fi suficient de tare incat sa reziste la trecerea vehiculului lor. Ne va fi usor sa le-o luam inainte. Sa mai ramanem, prin urmare, la Port Clarence si sa-l supraveghem pe contele Narkin fara ca el sa intre la banuieli. Se teme de functionarii rusi care parasesc Alaska spre a se intoarce in Europa, dar nici prin cap nu-i trece ca l-am recunoscut. O sa plece, noi il arestam la Numana, iar de acolo il ducem sub escorta la Petropavlovsk sau la Iakutsk. "si daca il apara circarii lui? intreba cel de-al doilea agent. "O sa-i coste scump faptul ca l-au ajutat pe un condamnat politic sa se intoarca in Rusia! Acest plan, extrem de simplu, nu putea da gres, intrucat contele Narkin nu stia ca fusese recunoscut, iar familia Cascabel nu banuia ca era supravegheata in mod special, inceputa atat de bine, calatoria risca sa se termine astfel rau pentru domnul Serghei si camarazii sai. Pe cand se urzea uneltirea, ei se gandeau doar la faptul ca n-aveau sa se mai desparta, ca faceau impreuna drumul spre Rusia. Cit de bucurosi erau, indeosebi Jean si Kayette! Se intelege ca agentii pastrasera pentru ei secretul din care urmau sa traga foloase. Asa ca nimeni altul din Port Clarence nu-si putu inchipui ca printre cei din Belle-Roulotte se afla un personaj atat de important cum era contele Serghei Narkin. inca era riscant sa se fixeze ziua plecarii. Urmareau plini de nerabdare schimbarile de temperatura, intru totul nefiresti, si, asa cum spunea domnul Cascabel, nicicand nu dorise atat de mult sa se faca un ger de sa crape pietrele. Era important, totusi, sa treaca de cealalta parte a stramtorii mai inainte ca iarna sa se instapaneasca definitiv in acele tinuturi. La o temperatura nespus de scazuta se puteau astepta incepand din primele saptamani ale lunii noiembrie, dar pana a-tunci Belle-Roulotte avea destul timp sa ajunga in regiunile sudice ale Siberiei, in vreun oras de pe-acolo, ar fi asteptat anotimpul favorabil calatoriei spre muntii Ural.
In aceste conditii, Vermout si Gladiator puteau traversa singuri stepa, fara prea multa osteneala. Iar familia Cascabel ajungea la timp ca sa participe la targul din Perm, adica in luna iulie a anului urmator. Dar sloiurile de gheata continuau sa urce spre nord, minate de curentul cald al Pacificului. O flotila de aisberguri ratacea intre tarmurile stramtorii, in loc sa se transforme intr-un pod nemiscat si solid. in ziua de 13 octombrie fu semnalata, totusi, o incetinire a acestei derive. Foarte probabil, undeva in nord aparuse un baraj care oprea sloiurile, intr-adevar, la orizont se vedea o linie continua de creste albe, indicand inghetarea totala a Marii Arctice. Reflexele albicioase ale banchizei umpleau cerul, iar inghetul complet nu mai putea sa intarzie. intre timp, domnul Serghei si Jean se consultau cu pescarii din Port Clarence. Amandoi crezusera, de mai multe ori chiar, ca puteau incerca sa treaca; dar marinarii, care ‘isi cunosteau bine stramtoarea’, ii sfatuisera sa mai astepte. "Nu va grabiti," spuneau ei. "Stati sa se faca destul de frig foca nu-i de-ajuns de aspru incat sa formeze campul de gheata! si apoi, chiar daca marea ar fi inghetata bocna in partea asta a stramtorii, nu-i sigur deloc ca-i la fel si in partea cealalta, mai ales in preajma insulei Diomede. Era un sfat intelept. "Iarna nu vine din timp in anul acesta, ii spuse intr-o zi domnul Serghei unui pescar batran. "Da, intarzie, raspunse omul. Un motiv in plus sa nu va aventurati inainte de a fi siguri ca se poate trece. Iar vehiculul vostru e mai greu decat un simplu trecator, asa ca gheata trebuie sa fie si mai rezistenta. Asteptati sa cada un strat bun de zapada, ca sa se niveleze sloiurile si sa puteti inainta ca pe o sosea! in plus, o sa recuperati repede timpul pierdut, fara teama ca ramaneti incurcati in mijlocul stramtorii.



Trebuiau sa tina seama de sfaturile acelea primite de la oameni priceputi, in consecinta, domnul Serghei isi dadea toata osteneala sa-l potoleasca pe amicul sau Cascabel, cel mai nerabdator din toata trupa. Conta mai ales sa nu se puna in pericol, din prea multa graba, calatoria si calatorii. "Haide, haide, ii spunea, ai un pic de rabdare! Belle-Roulotte nu-i vapor. Daca o prinde un dezghet, se scufunda cu totul. Familia Cascabel n-are nevoie sa-si sporeasca faima lasandu-se inghitita de apele stramtorii Bering! "Oare chiar i-ar spori? intreba, surizand, gloriosul César. Interveni si Cornelia, declarand ca n-avea de gand sa comita nici o imprudenta. "Pentru dumneata ne grabim, domnule Serghei!" exclama domnul Cascabel. "De acord, insa eu nu ma grabesc, tocmai pentru vreau," raspunse contele Narkin. Desi erau nerabdatori cu totii, Jean si Kayette nu considerau ca zilele ar fi trecut prea incet. Jean continua s-o instruiasca pe Kayette. De-acum ea intelegea si vorbea franceza cu usurinta. Iar intre ei nu le era deloc greu sa se inteleaga. si-apoi Kayette era atat de fericita in familia aceea, atat de fericita aproape de Jean, care avea nespusa grija de ea! Hotarat, ar fi trebuit ca domnul si doamna Cascabel sa fie orbi ca sa nu observe sentimentele fiului lor. Asa ca incepura sa se nelinisteasca. stiau cine era domnul Serghei si ce va fi intr-o buna zi Kayette. Nu mai era sarmana indiana care se ducea la Sitka sa cerseasca un serviciu de servitoare, era fiica adoptiva a contelui Narkin. Iar pe Jean il astepta multa tristete in viitor. "La urma urmei, spunea domnul Cascabel, domnul Serghei are ochi sa vada, deci vede incotro merg lucrurile. Iar daca el nu spune nimic, atunci, Cornelia, nici noi n-avem nimic de spus. intr-o seara, Jean o intreba pe fata: "Te bucuri, micuta Kayette, ca mergi in Europa?" "in Europa? Da," raspunse ea, "dar as fi si mai bucuroasa daca m-as duce in Franta." "Ai dreptate! tara noastra e si frumoasa, si buna. Daca ar ajunge vreodata sa fie si tara ta, ti-ar placea... "Mi-ar placea oriunde ar fi familia ta, Jean, iar dorinta mea cea mai mare e sa nu plec niciodata de la voi." "Draga mea Kayette!" "E departe Franta?" "Totul e departe, Kayette, mai ales atunci cand esti nerabdator sa ajungi. Dar o sa ajungem... poate chiar prea repede..." "De ce, Jean?" "Pentru ca tu ramai in Rusia cu domnul Serghei! Daca nu ne despartim acum, va trebui sa ne despartim acolo. Domnul Serghei are sa te tina la el, micuta Kayette! O sa faca din tine o fata distinsa... iar noi n-o sa te mai vedem. "De ce vorbesti asa, Jean? Domnul Serghei e bun si recunoscator. Nu eu l-am salvat, ci voi, chiar voi! Daca n-ati fi fost acolo, ce-as fi putut face pentru el? Mamei tale, voua tuturor va datoreaza faptul ca traieste. Crezi ca domnul Serghei ar putea uita asta? De ce vrei tu, Jean, sa ne despartim pentru totdeauna, daca o sa se intample sa ne despartim?" "Micuta Kayette... eu nu vreau," raspunse Jean, care nu-si mai putea stapani emotia. Dar teama mi-e, ca n-o sa te mai vad, Kayette! De-ai sti cat de nefericit as fi! si nu numai sa te vad as fi vrut... Ah, de ce nu te-ai multumi cu familia mea, de vreme ce tu nu mai ai parinti? Mama si tata te iubesc atat de mult." "La fel ii iubesc si eu, Jean." "Tot asa sora si fratele meu... Speram sa-ti fie si tie sora si frate!



"imi vor fi mereu. Iar tu, Jean... "Eu... si eu, micuta Kayette... Un frate, da, insa mai devotat, mai iubitor! Jean nu merse mai departe. Apucase mana fetei si o strangea. Apoi pleca, nevrand sa spuna mai mult. Foarte emotionata, Kayette isi simtea inima batandu-i tare si o lacrima ii scapa din ochi. La data de 15 octombrie, marinarii din Port Clarence il vestira pe domnul Serghei ca se putea pregati de plecare. Frigul se intetise mult de cateva zile. Temperatura medie nu se mai ridica peste zece grade sub zero (celsius). Campul de gheata parea complet nemiscat, incetasera pana si trosniturile acelea semnificative, produse atunci cand cimentarea nu e completa. Te puteai astepta sa-i vezi aparand, din clipa in clipa, pe unii dintre indigenii asiatici care traverseaza in timpul iernii stramtoarea, facand ceva negot intre Numana si Port Clarence. E o ruta destul de frecventata uneori. Adesea poti vedea sanii trase de cani sau de reni, care trec de la un continent la altul, parcurgand in doua-trei zile cele douazeci de leghe ce despart tarmurile in punctele cele mai apropiate ale stramtorii. Asadar, e vorba de o trecere naturala, deschisa la inceputul iernii si inchisa la sfarsitul ei, cu alte cuvinte practicabila mai mult de sase luni pe an. Numai ca e bine sa nu pleci nici prea din timp si nici prea tarziu, ca sa eviti ingrozitoarele nenorociri datorate unei eventuale dislocari ale campului de gheata. in vederea calatoriei prin teritoriile siberiene, pana in ziua cand Belk-Roulotte urma sa se opreasca spre a astepta sfarsitul iernii, domnul Serghei cumparase la Port Clarence diferite obiecte necesare unui drum facut prin geruri mari. intre altele, mai multe perechi de rachete purtate de indieni, un fel de patine care ii ajuta sa parcurga rapid vaste intinderi inghetate. Unor copii de saltimbanci nu le trebuie mult pana sa se obisnuiasca si cu ele. in cateva zile, Jean si Sandre devenisera experti in folosirea lor, exersand pe paraiele inghetate din lungul tarmului. Domnul Serghei mai cumparase si ceva blanuri, pe langa cele achizitionate la fortul Yukon. Aveau nevoie de ele nu numai ca sa le imbrace, ci si pentru a captusi pe dinauntru compartimentele vehiculului, acoperind paturile, tapetand peretii si podeaua, ca sa se pastreze caldura venita de la soba din bucatarie. Asta in ciuda faptului ca domnul Cascabel "s-o spunem inca o data avea de gand ca, dupa trecerea stramtorii, sa-si petreaca lunile cele mai aspre ale iernii intr-unul din targusoarele nelipsite din districtele sudice ale Siberiei. Plecarea se fixa, in sfarsit, pentru data de 21 octombrie. De patruzeci si opt de ore ningea necontenit. Un strat intins de zapada alba facea din imensul camp de gheata o suprafata neteda. Pescarii din Port Clarence declarau ca stramtoarea trebuia sa fi inghetat de la un tarm la altul. De altfel, in scurta vreme avura ocazia sa se convinga. Soseau deja traficanti din portul Numana, iar calatoria lor se desfasurase fara piedici si fara pericole. in ziua de 19 octombrie domnul Serghei auzi ca cei doi agenti rusi aflati la Port Clarence se grabisera sa ajunga pe tarmul siberian. Pornisera chiar in dimineata aceea, cu intentia de a face popas pe insula Dipmede, urmand sa-si incheie traversarea in ziua urmatoare. La aceasta, domnul Cascabel facu observatia de mai jos:
"Iata niste persoane mai grabite decat noi. Puteau foarte bine sa mai astepte, ce naiba! si am fi calatorit bucurosi impreuna. Apoi isi spuse ca, de buna seama, agentii se temusera sa nu intarzie prea mult in caz ca insoteau vehiculul, deoarece Belle-Roulotte nu putea avansa rapid pe stratul de zapada. intr-adevar, cu toate ca lui Vermout si Gladiator ii se pusesera potcoave cu crampoane, vehiculul greu avea nevoie de cateva zile pentru a ajunge pe tarmul opus. Trebuiau sa tina cont si de popasul ce urma sa fie facut pe insula Diomede. in realitate, cei doi agenti preferasera sa mearga inaintea contelui Narkin cu scopul de a lua toate masurile necesare arestarii lui. Stabilira sa plece la rasaritul soarelui. Era cazul sa profite de cele cateva ore de lumina pe care le mai aveau de la soare. Peste sase saptamani, in preajma solstitiului din 21 decembrie, noaptea continua se lasa peste tinuturile acelea strabatute de cercul polar. in ajunul plecarii, la un ‘ceai’dat de domnul si doamna Cascabel, intr-un hangar bine inchis si aranjat anume pentru aceasta sarbatoare, se adunara notabilitatile din Port Clarence, functionari, pescari si cativa fruntasi din familiile eschimosilor, interesati de calatorii. Petrecerea se desfasura cu multa veselie, Cuisoara contribuind cu cele mai caraghioase pantomime din repertoriul sau. Cornelia pregatise un punci fierbinte, la care, daca economisise zaharul, nu se zgarcise deloc cu alcoolul. Bautura fu cu atat mai apreciata de invitati, cu cat ii astepta, la intoarcerea acasa, un frig cumplit – unul din gerurile acelea care, in anumite nopti de iarna, par sa vina din marginile cele mai indepartate ale boltii instelate. Americanii inchinara pentru Franta, francezii pentru America. Apoi se despartira, dupa ce schimbara puternice strangeri de mana cu familia Cascabel. A doua zi, cei doi cai fura inhamati la ora opt dimineata. Maimuta John Bull se ghemui in cos, varandu-se intre blanuri in asa fel incat doar botul ii ramanea afara, pe cand Wagram si Marengo topaiau pe langa Belle-Roulotte. inauntru, Cornelia, Napoléone si Kavette se inchisesera ermetic, ca sa-si vada de treburile obisnuite: sa faca ordine, sa intretina focul in soba, sa pregateasca mancarea. Domnul Serghei si domnul Cascabel, Jean, Sandre si Cuisoara, unii mergand inaintea atelajului, altii pe laturi, trebuiau sa aiba grija de vehicul si sa preintampine eventualele neplaceri. in fine, fu dat semnalul de plecare si, in acel moment, rasunara uralele populatiei din Port-Clarence. Dupa inca o clipa, Belle-Roulotte isi infigea rotile in zapada scartaitoare a campului de gheata. Domnul Serghei si familia Cascabel parasisera pentru totdeauna pamantul Americii.






Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 717 ori.
{literal} {/literal}