Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10

Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10

de Jules Verne



PARTEA A DOUA


CAPITOLUL 10

DE LA FLUVIUL OBI LA MUNTII URAL






Obi, fluviu puternic, alimentat de apele Uralilor la vest si de afluenti mari la est, se intinde pe o lungime de patru mii cinci sute de kilometri, iar bazinul sau are o suprafata de trei sute treizeci de milioane de hectare. Din punct de vedere geografic, Obi ar fi putut fi frontiera naturala intre Asia si Europa, daca muntii Ural nu s-ar fi inaltat ceva mai spre apus de cursul sau. incepand de la latitudinea de saizeci de grade, fluviul si muntii merg in paralel. si, in vreme ce Obi se varsa in marele golf cu acelasi nume, Uralul isi scufunda ultimele ramificatii in adancurile Marii Kara. De pe malul drept, unde se oprisera, domnul Serghei si camarazii lui cercetau fluviul, descoperind pe el numeroase insulite umbrite de salcii. Nu departe de picioarele calatorilor, plantele acvatice isi leganau frunzele ascutite, impodobite cu flori proaspete, in amonte si in aval, o multime de barci strabateau apa limpede si rece, purificata de trecerea prin filtrul muntilor care i-au dat nastere. intrucat exista un serviciu permanent de salande, Belle-Roulotte ajunse usor in targul Muji, situat pe malul stang al fluviului. De fapt, targul acela nu era decat un sat si nu prezenta nici un pericol pentru contele Narkin, neavand instalat vreun post militar. Totusi, trebuiau sa-si puna la punct actele, fiindca se apropiau de muntii Ural, iar administratia tarului le pretindea tuturor calatorilor veniti din afara. Prin urmare, domnul Cascabel lua hotararea sa-i ceara primarului din Muji sa i le semneze. Facand parte din personalul trupei, domnul Serghei avea sa izbuteasca sa treaca frontiera dinspre Europa a imperiului rus fara sa trezeasca banuielile politiei.



De ce era nevoie ca o intamplare trista sa dea peste cap un plan atat de usor de indeplinit? De ce se aflau acolo Ortik si Kircev, decisi sa darame totul? De ce cautau sa conduca vehiculul prin cele mai primejdioase trecatori din Ural, unde curand aveau sa reintalneasca bandele de raufacatori alcatuite din vechii lor complici? Dar domnul Cascabel, neputand nici sa prevada acest deznodamant si nici sa-l impiedice prin ceva, se felicita intruna ca-si dusese la bun sfarsit cutezatoarea expeditie. Dupa ce strabatuse tot vestul Americii si toata Asia de nord, nu mai avea decat o suta de leghe pana la hotarele Europei! Perfect sanatosi, sotia si copiii nu se resimteau deloc de pe urma lungului si obositorului itinerar. Daca domnului Cascabel ii slabise taria morala in catastrofa din stramtoarea Bering si timpul derivei prin Oceanul inghetat, stiuse cel putin sa scape de imbecilii din insulele Leahov, facandu-i sa puna umarul pentru ca BelleRoulotte sa-si ata continua calatoria pe continent. "Categoric, lucrurile ies de cele mai multe ori bine, asa cum ni se aranjeaza," spunea mereu, cu bucurie. Domnul Serghei si camarazii sai hotarara sa ramana douazeci si patru de ore in Muji, ai carui locuitori le facusera o excelenta primire. Domnul Cascabel fu vizitat de primarul locului. Oarecum suspicios in privinta stranilor, acesta socoti ca era de datoria lui sa-l ia la intrebari pe capul familiei, ce nu intarzie sa-i prezinte hartiile in care domnul Serghei figura ca artist al trupei. Onorabilul functionar, caruia nu-i scapase faptul ca domnul Serghei era rus, fuse poate de surprins sa-si vada compatriotul printre niste saltimbanci francezi facu aceasta observatie. insa domnul Cascabel ii atrase atentia ca, daca aveau printre ei un rus, mai aveau si un american, in persoana lui Cuisoara, precum si o indianca in persoana Kayettei. Pe el il interesa doar talentul artistilor, nu si nationalitatea lor. Adauga apoi ca artistii sai ar fi nespus de bucurosi daca domnul primar – César Cascabel n-ar fi putut pronunta niciodata cuvantul rusesc echivalent – daca domnul primar ‘ar binevoi sa le ingaduie sa lucreze in prezenta sa. Propunerea ii facu o deosebita placere primarului. O primi, fagaduindu-i domnului Cascabel sa-i semneze hartiile dupa reprezentatie.Cat despre Ortik si Kircev, care se declarara naufragiati in drum spre patrie, situatia lor nu ridica nici o problema. Se intelege ca, in chiar aceeasi seara, toata trupa se duse la locuinta primarului. Avea o casa destul de mare, vopsita intr-un galben vesel, in amintirea tarului Aexandru I, caruia ii placea culoarea aceea. Pe peretii camerei de primire atarna o icoana cu chipul Fecioarei si portretele catorva sfinti rasariteni, incadrate intr-un material tesut cu fir argintiu. Primarul, sotia si cei trei copii ai sai sedeau pe scaune si banci. Vreo cinci-sase oficiali fusesera invitati sa participe la placerea acelei seri de spectacol, pe cand oamenii de rand din Muji, ingramaditi in jurul casei, se multumeau sa priveasca pe ferestre. Familia Cascabel fu intampinata cu multa consideratie, isi incepu exercitiile si cu totul ca acestea fusesera neglijate saptamani in sir nu se vedea prea tare. Contorsiunile lui Sandre fura apreciate mult, la fel si gratia micutei Napoléone, care avand la dispozitie o coarda intinsa, se rezuma la efectuarea unor miscari de cirumstanta. Jean ii uimi pe toti, jongland cu sticle, cu farfurii, cu inele, cu bile. in exercitiul sau de forta, domnul Cascabel se dovedi demn de Cornelia, care avuse un adevarat triumf, purtand doua notabilitati pe bratele intinse. Cat despre domnul Serghei, se achita cu multa pricepere de cateva scamatorii, care unele facute cu cartile de joc, deprinse, nu fara folos, de la abilul sau predescesor. in consecinta, primarul nu se mai indoi deloc de faptul ca rusul era intradevar in trupa de balci. Fura servite, pe rand, dulceata, prajiturile cu struguri si un ceai excelent. La toiul petrecerii, primarul semna fara nici o ezitare actele domnului Cascabel. Belle-Roulolette era acum in regula in fata autoritatilor moscovite. Trebuie sa mai spunem ca primarul, care ajunsese la o oarecare indestulare, crezu de cuviinta sa-i ofere domnului Cascabel, pentru spectacol, douazeci de ruble. Domnul Cascabel se gandi mai intai sa refuze banii, dar poate ca un asemenea gest ar fi fost suspect, venind din partea unui conducator de trupa ambulanta. "La urma urmei, douazeci de ruble sunt douazeci de ruble! isi zise el. si isi indesa banii in buzunar, cu multumiri exagerate. A doua zi fu declarata zi de odihna. Aveau de facut niste cumparaturi, faina, orez, unt si diverse bauturi, procurate de Cornelia la preturi moderate. Conserve nu puteau obtine in sat; dar intre fluviul Obi si frontiera Europei n-aveau sa le lipseasca, de buna seama, vanatul. inainte de amiaza, targuielile erau ispravite. Cina trecu in destula veselie, cu toate ca Jean si Kayette erau mahniti, simtind cum se apropia momentul despartirii. Oare ce avea sa faca domnul Serghei dupa ce-l va revedea pe printul Narkin, tatal sau? Neputand ramane in Rusia, se va intoarce in America, ori va ramane in -Europa? Se intelege ca problema asta il preocupa necontenit pe domnul Cascabel. Ar fi vrut sa stie la ce sa se astepte. Asa ca in dupa-amiaza aceea se hotari sa-l intrebe pe domnul Serghei daca nu i-ar conveni sa dea o raita prin imprejurimile satului, intelegand ca domnul Cascabel dorea sa-i vorbeasca intre patru ochi, domnul Serghei se grabi sa accepte.



Cat despre cei doi mateloti, ei isi luara liber, anuntand familia Cascabel ca aveau de gand sa-si petreaca seara intr-o circiuma din Muji. Domnul Serghei si domnul Cascabel iesira, asadar, din Belle-Roulotte, facura cateva sute de pasi si se asezara la marginea unei padurici aflate nu departe de sat. "Domnule Serghei, te-am rugat sa ma insotesti fiindca voiam sa fim singuri, spuse domnul Cascabel. As vrea sa vorbim despre situatia dumitale. "Situatia mea, prietene? "Da, domnule Serghei, sau mai degraba despre ce vei fi nevoit sa faci cand vei ajunge in Rusia europeana. "in Rusia europeana? "Cred ca nu ma insel, nu-i asa, daca spun ca peste zece zile trecem de muntii Ural si ca, peste alte opt, vom fi la Perm. "S-ar putea. Presupunand ca nu apare vreo piedica, accepta domnul Serghei. "Piedica? N-o sa fie nici o piedica, relua domnul Cascabel. O sa treci frontiera fara nici o dificultate. Actele ne sunt in regula, faci parte din trupa mea si nimeni n-o sa-si poata inchipui ca unul dintre artistii mei este contele Narkin! "intr-adevar, prietene, din moment ce dumneata si doamna Cascabel sunteti singurii care cunosc acest secret, si din moment ce l-ati pastrat... "Sotia mea si cu mine il ducem in mormant! raspunse domnul Cascabel plin de demnitate. Iar acum, domnule Serghei, sunt indiscret daca te intreb ce ai de gand sa faci cand Belle-Roulotte ajunge la Perm? "O sa alerg la castelul Valska, sa-mi revad tatal! declara domnul Serghei. Se va bucura tare mult, o bucurie cu totul neasteptata. Au trecut treisprezece luni de cand n-am nici o veste de la el; treisprezece luni in care nu i-am putut scrie, si e soc ce ganduri si-o fi facut! "Intentionezi sa stai mai mult la castelul printului Narkin? "Depinde de imprejurari, iar pe acestea nu le pot prevedea. Daca apar banu-fi fa ce ma priveste, voi fi.silit sa-l parasesc pe tata. Cu toate ca, la varsta lui... "Domnule Serghei, nu-ti pot da nici un sfat, spuse domnul Cascabel. stii m bine ca oricine ce ai de facut. Dar te rog s,a te gandesti ca, ramanand in Rusia, expui unor mari pericole. Poti fi. descoperit, e in joc viata dumitale. "stiu, prietene, asa cum stiu ca si dumneata, dumneata si familia ati fi amein caz ca politia afla ca m-ati ajutat sa intru in Rusia. "Ah, noi! Asta nu conteaza! "Ba da, dragul meu Cascabel, si n-am sa uit niciodata ce a facut familia pentru mine.
"Bine, bine, domnule Serghei! N-am venit aici ca sa schimbam complimente, asa? Trebuie sa ne intelegem in privinta lucrurilor care ne asteapta la Perm. "Nimic mai simplu, raspunse domnul Serghei. De vreme ce fac parte din raman cu voi, ca sa nu trezesc banuieli. "Dar printul Narkin? "Castelul Valska se afla la numai sase verste de oras si, in fiecare seara, t»a reprezentatie, o sa-mi fie usor sa ma duc acolo fara sa fiu vazut. Servitorii s-ar lasa mai degraba ucisi decat sa-si tradeze ori sa-si compromita stapa-a. Asa ca voi putea ramane cateva ore cu tata si ma voi intoarce la Perm inainte r a se face ziua. "Minunat, domnule Serghei! Iar cat timp vom sta la Perm, sper ca treaba va de la sine. Cand se termina targul, insa, cand Belle-Roulotte va pleca la apoi in Franta... Evident, aici era punctul delicat. Ce hotarare avea sa ia domnul Serghei cand Cascabel parasea orasul Perm? Se va ascunde in castelul Valska? Avea sa mearga in Rusia cu riscul de a fi descoperit? intrebarea domnului Cascabel era in direct. "Prietene, raspunse domnul Serghei, m-am intrebat si eu de multe ori: ce voi ? Habar n-am, asta-i tot ce pot sa-ti spun. O sa actionez in functie de imprejurari." "Hai sa zicem, relua domnul Cascabel, ca vei fi silit sa parasesti castelul Valska sa zicem ca n-o sa poti ramane in Rusia, unde libertatea, ba chiar viata ar fi in pericol... Te intreb, domnule Serghei: te gandesti cumva sa te inapoi in America? "Nu mi-am facut nici un plan in privinta asta, raspunse contele Narkin. "Atunci, domnule Serghei, iarta-ma ca insist, de ce nu vii in Franta cu noi, mai departe in trupa mea, o sa treci fara probleme frontiera de vest a Rusiei. Nu-i asta calea cea mai sigura? Iar astfel o sa mai stai un timp cu noi, si cu dumneata si cu scumpa noastra Kayette. Dar nu ca sa ti-o luam. Ea fiica dumitale adoptiva, lucru care inseamna ceva mai mult decat sa fie tai Jean, Sandre si Napoléone, copii de saltimbanc. "Amice, sa nu vorbim despre ce ne asteapta in viitor, zise domnul Serghei dar daca viitorul n-o sa ne multumeasca pe toti? E mai important sa ne ocupam acum de prezent. Ce pot sa-ti spun a dar te rog sa nu transmiti inca la – este ca, de va trebui sa plec din Rusia, as fi foarte bucuros sa ma adapostesc in Franta, asteptand ca vreun eveniment politic sa schimbe cumva situatia in care ma aflu. si, din moment ce va intoarceti in tara... "Bravo! Ne vom intoarce impreuna, trase concluzia domnul Cascabel. ii apucase domnului Serghei mana si i-o strangea, i-o scutura, de parca ar fi vrut s-o faca una cu a sa. Revenira impreuna la campament, iar cei doi mateloti aparura abia a doua zi. Atelajul o porni in primele ore ale diminetii, indreptandu-se acum chiar spre vest.
In zilele ce urmara se facu insuportabil de cald. Aparusera primele ondulatii ale muntilor Ural si renii abia mai mergeau pe terenul in panta, vlaguiti cum erau din pricina caldurii. Poate ca ar fi fost mai bine sa-i inlocuiasca, totusi, cu niste cai, dar domnului Cascabel ii intrase in cap ideea unei patrunderi triumfale in Perm, cu douazeci de reni inhamati la vehicul. La 28 iunie, dupa un drum de saptezeci de leghe incepand de la fluviul Obi, Belle-Roulotte ajunse in oraselul Verniki. Acolo li se controlara actele – formalitate incheiata fara nici o problema. Apoi vehiculul isi relua cursa spre muntii Ural, care ridicau in zare inaltimi variind intre o mie doua sute si o mie sase sute de metri. Avansau lent, cu toate ca ar fi trebuit sa se grabeasca, daca mica trupa voia sa ajunga la Perm in plina desfasurare a targului. in vederea reprezentatiilor pe care avea de gand sa le dea, domnul Cascabel pretindea acum ca fiecare sa-si repete exercitiile. Trebuia pastrata reputatia acrobatilor, a gimnastilor, a echilibristilor, a clovnilor francezi in general si a familiei Cascabel in special. Prin urmare, ii obliga pe artisti sa se antreneze seara, cand faceau popas. Pana si domnul Serghei lucra, ca sa-si perfectioneze scamatoriile si trucurile cu cartile de joc, pentru care dovedea inclinatii reale. "Ah, ce artist de circ ai fi putut fi," ii spunea intruna profesorul sau. La 3 iulie BelleRoulotte campa intr-un luminis inconjurat de mesteceni, pini, zada si dominat de varfurile majestuoase ale lantului Ural. A doua zi, condusi de Ortik si Kircev, calatorii urmau sa patrunda intr-una din trecatorile muntilor si erau de asteptat, daca nu dificultati serioase, cel putin niste etape grele pana cand ar fi atins punctul cel mai inalt al defileului. Aceasta parte a frontierei era in mod obisnuit colindata de contrabandisti si dezertori, asa ca, neprezentand siguranta, trebuiau sa-si ia masuri de prevedere, pentru ca la nevoie sa se poata apara. Pe inserate discutara despre greutatile ce puteau aparea in timpul traversarii muntilor Ural. Ortik ii asigura ca trecatoarea indicata de el – pasul Peciora – era printre cele mai usor de strabatut. Cunostea bine locurile, caci mai umblase pe acolo atunci cand el si Kircev plecasera de la Arhanghelsk spre Oceanul inghetat, pentru a veni in ajutorul navei Vremea. in timp ce domnul Serghei si Ortik discutau aceste lucruri, Cornelia, Napoleone si Kayette se ocupau de masa. O halca zdravana de cerb lopatar se rumenea la un foc aprins sub copaci, chiar la intrarea in luminis, si o turta de orez capata nuante aurii pe o lespede pusa pe carbuni incinsi. "Sper ca in seara asta n-o sa se planga nimeni de meniu, spuse excelenta gospodina. "Cu conditia ca friptura si prajitura sa nu se arda," comenta Cuisoara, bineinteles. "De ce sa se arda, domnule Cuisoara, daca o sa ai grija sa intorci frigarea si o sa misti lespedea?"
Astfel avertizat, Cuisoara se instala la postul de raspundere ce i se incredintase. Pe cand Wagram si Marengo dadeau tarcoale in jurul focului, John Bull se lingea pe buze, asteptandu-si portia din cina cea gustoasa. Cand totul fu gata, se asezara la masa, iar bucatele nu intrunira decat elogii. Cornelia si ajutorul sau primira laudele cu multa satisfactie. La ora culcarii, intrucat era inca destul de cald, domnul Serghei, César Cascabel si cei doi fii ai sai, Cuisoara si cei doi mateloti hotarara sa doarma afara, la adapostul copacilor, in felul acesta puteau pazi mai bine vehiculul. Prin urmare, intrara in Belle-Roulotte doar Cornelia, Napoléone si Kayette. Cum asfintitul din iulie se prelungeste la nesfarsit pe paralela saizeci si sase, trecuse de ora unsprezece cand se facu noapte – o noapte fara luna, presarata de stele invaluite in ceata specifica zonelor inalte. intinsi pe iarba si infasurati fiecare in cate o patura, domnul Serghei si camarazii sai isi simteau deja pleoapele grele de primul somn, cand cei doi cani incepura sa dea semne de agitatie, isi inaltau botul, maraiau surd, dovada ca erau extrem de nelinistiti. Jean fu cel dintai care se ridica si privi in jur. Focul se stingea, iar sub copacii desi domnea un intuneric bezna. Jean se uita mai atent si i se paru ca vedea niste puncte miscatoare, stralucind ca jaraticul. Wagram si Marengo latrau cu putere. "Alarma," striga Jean, sarind brusc in picioare. "Alarma!" intr-o clipa erau cu totii ridicati de la pamant. "Ce se intampla?" intreba domnul Cascabel. "Uita-te acolo, tata! raspunse Jean, aratand punctele luminoase, acum nemiscate in umbra desisului. "Ce-i acolo? "Ochi de lup! "Da! Lupii! intari Ortik. "E o haita intreaga! adauga domnul Serghei. "Drace," exclama domnul Cascabel. Asta nu ajungea, desigur, pentru a exprima gravitatea situatiei. Poate ca in jurul luminisului lupii se adunasera cu sutele, iar aceste carnivore devin extrem de primejdioase cand sunt in numar mare. Chiar atunci, Cornelia, Kayette si Napoléone aparura in usa vehiculului. "Ce-i acolo, tata? intreba fetita.



"Nimic, raspunse domnul Cascabel. Niste lupi care se plimba la lumina stelelor. Stati in camerele voastre si dati-ne pustile, sa-i tinem la respect! intr-o clipa, pustile si revolverele ajunsera in manile domnului Serghei si ale, camarazilor lui. "Chemati canii," ceru el. Strigati de Jean, Wagram si Marengo se intoarsera de la marginea padurii, pe unde dadeau tarcoale, prada unei porniri greu de stapanit. Trasera cu totii in directia punctelor luminoase; inspaimantatoarele urlete izbucnite dintr-acolo le dovedeau ca majoritatea gloantelor nimerisera in plin. Dar trebuie ca lupii erau foarte multi, caci cercul se stranse si vreo cincizeci de fiare navalira in luminis. "in rulota! in rulota! striga domnul Serghei. Ne vor ataca! Numai acolo ne putem apara! "Dar renii? intreba Jean. "Nu putem face nimic ca sa-i salvam! intr-adevar, era prea tarziu. Cateva din animalele atelajului fusesera.deja omorate, in vreme ce altele, rupandu-si piedicile, disparusera in adancul padurii. La porunca domnului Serghei, intrara cu totii in vehicul, impreuna cu canii, iar usa avantrenului fu inchisa. Era si timpul! in lucirile crepusculului, vazura lupii navalind pe langa Belle-Roulotte si sarind pana la inaltimea ferestrelor. "Ce-o sa ne facem fara reni? izbucni Cornelia, neputandu-se stapani. "Sa scapam mai intai de haita asta! raspunse domnul Serghei. "Le venim noi de hac, ce naiba! exclama domnul Cascabel. "Asa-i... numai de n-ar fi prea multi, vorbi Ortik. "si de n-am ramane fara gloante, adauga Kircev. "Pana atunci, foc! striga domnul Serghei. Prin ferestrele intredeschise, pustile si pistoalele isi incepura opera de nimicire. La lumina flacaruilor ce tasneau pe cele doua laturi si in spatele vehiculului, se distingeau vreo douazeci de lupi loviti mortal ori grav raniti, zacand pe jos. Dar nimic nu putea opri fiarele acelea turbate, care pareau la fel de multe ca la inceput. Cateva sute umpleau acum luminisul, miscandu-si siluetele de colo-colo. Unii se strecurasera sub vehicul si incercau sa-i sparga panourile cu ghearele. Altii, catarati pe platforma avantrenului, amenintau sa forteze usa, care trebui sa fie baricadata zdravan. Altii alergau pe galeria superioara, se aplecau la ferestre, le izbeau cu labele si nu plecau de acolo pana cand vreun glonte nu-i dobora la pamant. Tare speriata, Napoléone tipa. Acea ‘teama de lup’, pe care copiii o simt atat de intens, era atunci pe deplin justificata. Kayette, fara sa-si fi pierdut stapanirea de sine, incerca fara succes sa linisteasca fetita. Trebuie sa mai spunem ca nici doamna Cascabel nu era lipsita de ingrijorari in privinta deznodamantului. Chiar asa: daca lupta se prelungea, situatia ar fi devenit din ce in ce mai plina de pericole. Cum avea sa reziste Belle-Roulotte asaltului dat de haita aceea enorma? Iar daca izbuteau s-o rastoarne, n-ar fi fost oare sfarsitul sangeros si inevitabil al tuturor celor adapostiti inauntru? Dupa vreo jumatate de ora, Kircev striga: " Gloantele-s pe terminate! Cam douazeci de gloante, asta era tot ce mai aveau drept munitie pentru pusti si revolvere. " Nu mai tragem decat la sigur," spuse domnul Cascabel. La sigur? Dar oare nu toate gloantele nimereau in mijlocul acelei mase de corpuri asaltatoare? Numai ca lupii erau mai multi decat gloantele; numarul lor sporea necontenit, pe cand armele de foc erau pe cale de a fi reduse la tacere. Ce sa faca? Sa astepte ziua? si daca haita n-avea sa plece nici la ivirea zilei? Ruturandu-si prin aer revolverul care aproape ca nu-i mai folosea la nimic, domnul Cascabel exclama: "Am o idee! "O idee? intreba domnul Serghei. "Da! si inca una buna! Pur si simplu trebuie sa prindem unul sau doi dintre blestematii aia! "Cum asa? se interesa Cornelia. "Crapam usa cu grija si ii inhatam pe primii doi care incearca sa intre. "Te-ai gandit bine, Cascabel? "Ce ni s-ar putea intampla, domnule Serghei? Sa ne muste? Ei si? Prefer sa fiu muscat decat sfisiat. "Bun! Sa facem treaba asta, dar repede! spuse domnul Serghei, fara sa-si prea dea seama unde voia sa ajunga domnul Cascabel. Acesta, Cuisoara, Ortik si Kircev se plasara in primul compartiment, in timp ce Jean si Sandre ii tineau pe cani in ultimul, de unde si femeile aveau ordin sa nu se miste. Mobilele care blocau usa fura trase la o parte, iar domnul Cascabelo deschise in asa fel incat sa poata fi zavorata repede la loc. in clipa aceea, vreo doisprezece lupi agatati de platforma, catarati pe cele doua scarite, se indarjeau asupra partii dinainte a vehiculului.
De cum crapara putin usa, unul dintre lupi se napusti inauntru, iar Kircev inchise imediat compartimentul. Ajutat de Ortik, domnul Cascabel se arunca peste animal si izbuti sa-i infasoare capul cu o bucata de panza dinainte pregatita, si pe care i-o stranse zdravan in jurul gatului. Mai deschisera o data usa. Intra inca un lup si procedara la fel ca si cu cel dintai. Cuisoara, Ortik si Kircev abia puteau stapani animalele acelea puternice si inversunate. "tineti-i bine si nu cumva sa-i omorati! ii sfatuia domnul Cascabel. Sa nu-i omoare? Dar ce avea de gand sa faca, oare, cu ei? Sa-i angajeze in trupa pentru targul din Perm? Ce voia sa faca si ce facu, de altfel, camarazii sai aflara cat de curand. intr-adevar, luminat de o flacara mare, compartimentul rasuna de urlete de durere. Apoi usa fu deschisa, cei doi lupi impinsi afara, iar intrarea zavorita la loc. si ce efect uluitor putu sa produca aparitia lor in mijlocul haitei! Era cu atat mai usor de constatat, cu cat poienita se umplu de lumini miscatoare. Pe cei doi lupi se turnase petrol, domnul Cascabel le daduse foc si asa se zbateau printre asediatori. Ei bine, era nemaipomenita ideea domnului Cascabel, ca de altfel toate ideile nascute in mintea acelui om extraordinar, ingroziti, lupii bateau in retragere din fata animalelor in flacari. si ce urlete scoteau " in alt chip inspaimantatoare decat cele auzite pe cand incepusera atacul! Fara succes incercau cele doua fiare tavalite prin petrol, orbite de capisonul din panza, sa-si stinga blana aprinsa. Fara succes se rostogoleau pe jos si sareau printre celelalte animale: ardeau mai departe. in cele din urma, cuprinsa de panica, intreaga haita se desprinse de Belle-Roulotte, iesi din luminis si disparu in adancul padurii. Urletele se auzira apoi tot mai slab si, curand, se facu liniste in jurul campamentului. Din prudenta, domnul Serghei ii sfatui pe ceilalti sa astepte pana la ziua si numai dupa aceea sa iasa in recunoastere pe langa Belle-Roulotte. Nu aveau insa de ce sa se teama de un nou atac. Inamicul fusese imprastiat. Fugea cat il tineau picioarele! "Ah, Cesar! exclama Cornelia, aruncandu-se in bratele sotului sau. "Ah, prietene," spuse domnul Serghei. "Ah, tata! strigara copiii. "Ah, patroane! gemu Cuisoara. "Ce-i asta? Ce v-a apucat? vorbi linistit domnul Cascabel. Daca nu esti mai istet decat un animal, degeaba esti om!"

 


Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 861 ori.
{literal} {/literal}