Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12

Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12

de Jules Verne



Partea a doua


CAPITOLUL 12

CALATORIE TERMINATA, DAR CARE NU S-A INCHEIAT







Iata ce marsava uneltire se pregatea impotriva contelui Narkin si a familiei Cascabel! si asta se intampla in momentul in care, dupa atatea neplaceri, dupa atatea primejdii, calatoria era pe cale de a se sfarsi cu bine! Mai ramaneau doua-trei zile pana sa fie trecuti de muntii Ural, iar pentru a ajunge la Perm, Belle-Roulotte nu mai avea de facut decat o suta de leghe spre sud-vest. Se stie ca domnul Cascabel planuise sa stea un timp in orasul acela, asa incat domnul Serghei ar fi putut merge fara probleme la conacul Valska in fiecare noapte, neriscand sa fie recunoscut. Apoi, in functie de imprejurari, urma sa ramana la conacul parintesc, ori sa-si insoteasca prietenii la Nijni... sau poate pana in Franta. Da, insa in caz ca domnul Serghei se hotara sa ramana la Perm, trebuiau sa se desparta de Kayette, care l-ar fi insotit. La asta se gandea necontenit Jean, asta il mahnea si-i sfasia inima. Iar acel regret sincer si profund il impartaseau tatal, mama, fratele si sora lui. Nici unul dintre ei nu se putea obisnui cu gandul ca n-avea s-o mai vada pe Kayette. in dimineata aceea, mai deznadajduit ca oricand, Jean se duse la tanara indianca si, vazand-o palida, trasa la fata, cu ochii inrositi de nesomn, o intreba: "Ce-i cu tine, Kayette?" "Nimic, Jean," faspunse ea.
"Ba da.Esti bolnava! N-ai dormit. Parca ai fi plans, micuta Kayette." "Furtuna de ieri e de vina! N-am inchis ochii toata noaptea." "Calatoria asta te-a obosit, nu-i asa?" "Nu, Jean! sunt rezistenta. M-am obisnuit cu toate greutatile. O sa treaca." "Ce ai, Kayette? Spune-mi, te rog!" "N-am nimic, Jean!" Iar Jean nu mai insista. Vazandu-l atat de ingrijorat pe bietul baiat, Kayette era cat pe ce sa-i spuna totul. O mahnea mult faptul ca avea un secret pe care nu i-l putea marturisi. Dar, stiindu-l iute din fire, se temu ca nu se va putea stapani in prezenta lui Kircev si Ortik. Iar o imprudenta ii primejduia contelui Narkin viata; prin urmare, Kayette isi tinu gura. Gandindu-se insa mai bine, lua totusi hotararea sa-i spuna domnului Cascabel ce aflase. Dar trebuia sa ramana singura cu el, caci era foarte important ca cei doi rusi sa nu banuiasca nimic – conditie greu de indeplinit pe cand traversau muntii Ural. De altfel, mai era timp, fiindca mizerabilii urmau sa actioneze abia dupa sosirea trupei la Perm. Banuielile n-aveau sa li se trezeasca atata vreme cat domnul Cascabel si ai sai se purtau cu ei ca mai inainte. Mai mult chiar, afland ca Ortik si Kircev ii vor insoti pana la Perm, domnul Serghei se arata cat se poate de bucuros. La orele sase dimineata – era ziua de 7 iulie – Belle-Roulotte o porni iarasi la drum.




O ora mai tarziu, ajunsera la primele izvoare ale riului Peciora, de la care isi primea numele si defileul. Devenita, dincolo de munti, unul din fluviile cele mai importante ale Rusiei septentrionale, aceasta apa se varsa in Oceanul inghetat; dupa ce strabate o mie trei sute cincizeci de kilometri. La acel nivel al trecatorii, Peciora nu era inca decat un torent pornit la vale printr-o albie capricioasa, pe langa paduri de brazi, mesteceni si zada. Era destul sa tii malul stang pentru a ajunge la iesirea din defileu. Cu unele masuri de prevedere luate pe pantele mai abrupte, puteau cobori destul de repede. in tot timpul zilei, Kayette nu gasi ocazia sa-i vorbeasca in secret domnului Cascabel. in fond, din cate isi daduse seama, cei doi rusi nu mai discutara nimic intre patru ochi si nici nu mai lipsira in mod suspect la vremea popasului. De ce ar fi facut-o acum? Complicii lor o luasera, fara indoiala, inainte, iar banda urma sa se intalneasca din nou la Perm. A doua zi inaintara binisor. Cum defileul se largea, vehiculul putea sa-l strabata cu mai multa usurinta. Sub malurile ei foarte inalte, Peciora vuia prin albia stancoasa. Avand deacum un aspect mai putin salbatic, trecatoarea nu mai era nici atat de pustie, intalneai mici negustori porniti din Europa spre Asia, cu bocceaua in spate si cu ciomagul ferecat in mana. Cateva grupuri de mineri, mergand sau venind de la puturi, le dadura binete
calatorilor. La iesirea din chei apareau gospodarii, niste catune inca neinsemnate. Spre sud, varfurile Denejkin si Konjakov dominau aceasta parte a muntilor Ural. Dupa inca o noapte de popas, Belle-Roulotte ajunse, spre amiaza, la capatul defileului Peciora. Caravana trecuse, in sfarsit, lantul de munti si pusese piciorul in Europa. inca trei sute cincizeci de verste – o suta de leghe – si Fermul avea sa numere ‘o casa si o familie in plus, intre zidurile sale’, cum spunea domnul Cascabel. "Uf!" mai zise el. Amicii mei, am facut, un drum serios, nu gluma! Ei bine, n-a-veam eu dreptate? Toate drumurile duc la Roma! in loc sa ajungem in Rusia printr-o parte, am ajuns prin cealalta, si ce, conteaza asta, din moment ce nu mai avem mult pana in Franta! si, zorit cum era, minunatul barbat ar fi putut sustine ca simtea aerul Normandiei venind peste toata Europa cu miresmele lui marine, usor de recunoscut.




La iesirea din defileu se afla o asezare de mineri compusa din vreo cincizeci de case si cateva sute de locuitori. Hotarara sa se opreasca acolo pana a doua zi, ca sa-si improspateze niste provizii – intre altele faina, ceaiul si zaharul. Tot atunci, domnul Serghei si Jean putura sa-si faca rost de plumbi si de praf de pusca, munitia care le lipsea cu desavarsire. Iar cand se intoarsera, domnul Serghei striga: "La vanatoare, iubitul meu Jean! N-o sa ne inapoiem cu tolba goala. La vanatoare! "Daca doriti..., raspunse Jean mai mult din datorie decat de placere. Sarmanul baiat! La gandul apropiatei despartiri, facea totul in sila. "Vii cu noi, Ortik? intreba domnul Serghei. "Cu placere, raspunse matelotul. "Sa-mi aduceti vanat bun, ii sfatui doamna Cascabel, si ma prind sa va gatesc o masa pe cinste! intrucat nu era decat ora doua dupa-amiaza, vanatorii aveau timp sa exploreze padurile din imprejurimi. Iar daca prin desisurile acelea vanatul n-ar fi iesit singur inaintea pustilor, asta ar fi fost pur si simplu neobrazare. Domnul Serghei, Jean si Ortik plecara, asadar, pe cand Kircev si Cuisoara se ocupau de reni. Animalele fura duse sub arbori, intr-un capat de pajiste unde puteau paste si rumega in voie. Cornelia se intoarse la Belle-Roulotte. Avea destula treaba de facut acolo. "Haide, Napoleone! spuse ea. "Sunt aici, mama.
"Vino si tu, Kayette!" " Imediat, doamna Cascabel!" Dar acesta era prilejul cautat de Kayette spre a ramane singura cu seful familiei. "Domnule Cascabel," zise, mergand spre el. "Da, mica mea prepelita. "As vrea sa va spun ceva. "Sa-mi spui ceva? "in secret. "in secret? in sinea lui se intreba: „Oare ce vrea sa-mi spuna Kayette? O fi in legatura cu Jean?" O luara impreuna spre partea din stanga a satului, lasand-o pe Cornelia prinsa cu treaba din Belle-Roulotte. "Ei, fata draga, ce vrei sa-mi spui si de ce atata mister," intreba domnul Cascabel. "Domnule Cascabel, raspunse Kayette, de trei zile doresc sa stam de vorba. insa in asa fel incat nimeni sa nu ne auda sau sa ne vada. "inseamna ca vrei sa-mi spui ceva destul de grav. "Domnule Cascabel, stiu ca domnul Serghei este contele Narkin! "Ei dracie! Contele Narkin! exclama domnul Cascabel. stii asta? Dar cum ai aflat? "De la niste oameni care v-au ascultat cand stateati de vorba cu domnul Serghei, intr-o seara, in satul Muji. "Nu se poate!" "si pe care, la randul meu, i-am auzit vorbind despre contele Narkin si despre dumneavoastra, fara ca ei sa banuiasca macar. "Cine-s oamenii astia? "Ortik si Kircev! "Cum? Ei stiu?! "Da, domnule Cascabel, si mai stiu ca domnul Serghei e un condamnat politic care se intoarce in Rusia ca sa-si vada tatal, pe printul Narkin. Stupefiat de cele spuse de Kayette, domnul Cascabel ramase cu gura cascata, fluturandu-si bratele. Apoi, dupa ce se gandi putin, zise:
"imi pare rau ca Ortik si Kircev cunosc secretul asta. Daca l-au aflat totusi din intamplare, sunt sigur ca n-au sa-l tradeze! "Nu l-au aflat din intamplare, si au sa-l tradeze," spuse Kayette. "Tocmai ei! Niste marinari de treaba? "Domnule Cascabel," relua Kayette, "contele Narkin e in mare pericol." "Cum asa?" "Ortik si Kircev sunt doi ticalosi care faceau parte din banda lui Karnov. Ei l-au atacat pe contele Narkin la frontiera cu Alaska! Dupa ce s-au imbarcat la Port Clarence ca sa treaca in Siberia, au fost azvarliti pe insulele Leahov, unde i-am gasit noi. Ce vor ei de la contele Narkin, a carui viata e in pericol daca se afla ca s-a intors in Rusia, este o parte din averea lui, iar daca refuza, au sa-l denunte! in cazul acesta, domnul Serghei va fi pierdut, si poate ca si dumneavoastra. Pe cand domnul Cascabel, coplesit de dezvaluire, tacea, Kayette ii spuse cum ii banuise tot timpul pe cei doi mateloti. Era foarte adevarat ca mai auzise undeva vocea lui Kircev. Acum isi amintea. O auzise la frontiera Alaskai, cand cei doi nemernici il atacasera pe contele Narkin, fara sa stie, de altfel, ca era un rus refugiat in America. si cum in una din noptile trecute, insarcinati sa pazeasca tabara, Kayette ii vazuse plecand impreuna cu un om ce venise sa-i caute; ea ii urmarise, apoi asistase la o discutie intre ei si vreo sapte-opt din vechii lor complici... Toate planurile lui Ortik erau dezvaluite. Dupa ce condusese vehiculul prin defileul Peciora, unde era sigur ca vor intalni o gramada de banditi, hotarase sa-i ucida pe domnul Serghei si intreaga familie Cascabel. Dar de cand aflase ca domnul Serghei era contele Naikin, isi spusese ca ar fi fost mai bine sa-l sileasca sa le dea o suma mare sub amenintarea ca va fi denuntat politiei. Aveau sa-i astepte sosirea la Perm. Nici Qrtik si nici Kircev nu ar fi aparut varati in treaba aceea, ca sa nu se dea de gol in caz ca esuau. Camarazii lor urmau sa-l previna pe domnul Serghei printr-o scrisoare, si asa mai departe. Ascultand povestea spusa de Kayette, domnul Cascabel isi stapanea cu greu indignarea. Atat de ticalosi se dovedeau cei carora le facuse atatea servicii, ii eliberase, ii alimentase, ii adusese in propria lor patrie? Ei bine, minunat cadou, frumoasa restituire facuta imparatiei tarului! Ah, mizerabilii! Nemernicii! "si acum, domnule Cascabel, ce aveti de gand sa faceti? intreba Kayette. „Ce-am de gand sa fac? Foarte simplu, micuta Kayette: ii denunt pe Ortik si Kircev la primul post de cazaci intalnit, si-or sa-i spanzure. "Ganditi-va bine, domnule Cascabel, relua fata. Nu puteti face asta! "De ce? "Pentru ca Ortik si Kircev il vor denunta la randul lor, imediat, pe contele Narkin si, impreuna cu el, pe cei ce l-au ajutat sa revina in Rusia.
"La naiba cu tot ce tine de mine! exclama domnul Cascabel. Daca numai de mine ar fi vorba! Dar cu domnul Serghei e alta poveste. Ai dreptate, Kayette, trebuie sa ne mai gandim. Perplex, foarte agitat, facu cativa pasi, lovindu-se cu pumnii in cap ca sa scoata de acolo o idee. Apoi se intoarse spre fata si intreba: "Ziceai ca Ortik asteapta sa sosim la Perm si abia dupa aceea o sa-si puna complicii sa actioneze? "Da, domnule Cascabel, le-a cerut limpede sa nu incerce nimic inainte. Prin urmare, imi inchipui ca ar trebui sa ne continuam drumul si sa asteptam. "E cumplit, aprecie domnul Cascabel, absolut cumplit! Sa-i tii pe ticalosi langa tine, sa-i duci la Perm, sa le strangi mai departe mana si sa le zambesti... Pe tot neamul meu! imi vine sa-i insfac de guler si sa-i zdrobesc, uite-asa... uite-asa! si domnul Cascabel, apropiindu-si si departandu-si manile puternice, ca si cum l-ar fi tinut cu una pe Ortik si cu cealalta pe Kircev, parea sa izbeasca talgerele intr-o orchestra de balci. "Trebuie sa va stapaniti, domnule Cascabel, spuse Kayette. inchipuiti-va ca nu s-a intamplat nimic. . "Ai dreptate, fata mea." "Vreau sa va mai intreb daca socotiti ca-i bine sa-l previn pe domnul Serghei. "Nu! Categoric, nu! raspunse domnul Cascabel. Mi se pare ca-i mai intelept sa tacem. Ce-ar putea face domnul Serghei? Nimic! Ma aflu aici ca sa am grija de el, si o sa am. De altfel, il cunosc! Ca sa nu ne mai puna in pericol, ar fi in stare s-o apuce la stinga cand noi o luam la dreapta. Nu, hotarat, nu! N-am sa-i spun. "Nici lui Jean nu-i spuneti nimic? "Lui Jean, micuta Kayette? Lui nici atat. Se aprinde din orice. Nu s-ar putea stapani de fata cu banditii aia scarbosi. N-are stapanirea de sine a lui taica-sau! si-ar da drumul... Nu! Lui Jean chiar mai putin decat domnului Serghei. "Dar pe doamna Cascabel o s-o puneti la curent? se mai interesa Kayette. "Pe doamna Cascabel? O, asta-i altceva! O femeie superioara, care iti poate da un sfat bun si chiar o mana de ajutor. N-am avut niciodata secrete fata de ea si, la urma urmei, ea stie ca si mine ca domnul Serghei este contele Narkin, un fugar. "Atunci, ii spuneti?" "Da, o sa-i spun. Acestei femei i-ai putea incredinta pana si un secret de stat. Mai bine si-ar taia limba decat sa-l tradeze, iar pentru o femeie nu exista sacrificiu mai mare. Da, am sa-i spun!
"E timpul sa ne intoarcem la Belle-Roulotte, zise Kayette. Nu trebuie sa ne observe nimeni lipsa. "Ai dreptate, micuta Kayette. Mereu ai dreptate!" "si, mai ales, domnule Cascabel, stapaniti-va fata de Ortik si Kircev." "Va fi greu, dar nu te teme, o sa le zambesc. Ah, talharii! Sa ne murdareasca ei cu josnicia lor! Prin urmare, de asta mi-au spus ca nu se duc de-a dreptul la Riga. Ne fac cinstea sa vina cu noi pana la Perm! Borfasii!" "Domnule Cascabel, ii atrase atentia Kayette, daca asa stiti sa va stapaniti..." "Nu-ti fie teama, micuta Kayette! M-am usurat. Eram sufocat, ma inabuseam! O sa fiu calm. Deja sunt! Sa ne intoarcem la Belle-Roulotte. Pazea, miseilor! O apucara impreuna spre sat. Nu-si mai spuneau nimic. Erau scufundati in ganduri. O calatorie atat de minunata, pe punctul de a se incheia cu bine, sa fie amenintata de complotul acela marsav! Cand sa ajunga, domnul Cascabel se opri. "Micuta Kayette," zise el. "Da, domnule Cascabel." "M-am decis sa nu-i spun nimic Corneliei." "De ce?" "Ce sa zic? Am observat ca, in general, o femeie pastreaza cu atat mai bine un secret, cu cat nu-l cunoaste. Asa ca, sa ramana intre noi!" Cateva clipe mai tarziu, Kayette intra in Belle-Roulotte, iar domnul Cascabel, in trecere, facuse un semn amical lui Kircev, murmurand insa printre dinti: "Ce mutra de monstru!" Dupa doua ore, cand se intoarsera vanatorii, Ortik primi o lauda calduroasa din partea domnului Cascabel, privitoare la superbul cerb lopatar pe care-l aducea pe umeri. La randul lor, domnul Serghei si Jean impuscasera doi iepuri si cateva perechi de potarnici. Cornelia oferi, asadar, comesenilor hamesiti o cina excelenta din care domnul Cascabel se infrupta copios, intr-adevar, omul acesta era „urias"! Nu lasa sa-i scape nimic din ce-l preocupa. Nu arata deloc ca sta la masa cu doi asasini, cu doi nelegiuiti care planuisera nici mai mult nici mai putin decat sa-i macelareasca familia. Dar, fu cat se poate de spiritual, de o veselie comunicativa, iar cand Cuisoara aparu cu o sticla zdravana, bau pentru intrarea in Europa, pentru Rusia, pentru intoarcerea in Franta. A doua zi, 10 iulie, atelajul o porni spre Perm. De la iesirea din trecatoare, se puteau astepta la o calatorie nu tocmai dificila si care sa decurga fara incidente. Belle-Roulotte urma malul drept al riului Vacegda, care curge pe la poalele muntilor Ural. intalneau in cale targuri, sate, gospodarii, locuitori foarte ospitalieri, vanat din abundenta si, peste tot,
aveau parte de o buna primire. Desi timpul era destul de cald, se simtea racoarea unei adieri dinspre nord. Renii mergeau cu usurinta, scuturandu-si capetele cu trasaturi frumoase. De altfel, domnul Serghei le adaugase doi cai cumparati in ultima localitate miniera, incat puteau strabate pana la zece leghe pe zi. Mica trupa calca intr-adevar cu dreptul pe pamantul batranei Europe. Iar domnul Cascabel ar fi trebuit sa fie multumit din toate punctele de vedere, daca n-ar fi fost gandul ca ducea cu el doi ticalosi. "si cand iti inchipui ca banda lor ne urmareste asa cum urmaresc sacalii o caravana! Haide, Cesar Cascabel, mai ai obligatia sa le joci un renghi netrebnicilor alora!" La urma urmei, era destul de neplacut ca o asemenea complicatie le dadea peste cap un plan atat de bine gandit. Actele trupei Cascabel erau in regula, domnul Serghei figura pe lista personalului si autoritatile rusesti il lasau sa treaca fara suspiciuni. Ajuns la Perm, ar fi putut merge nestanjenit la conacul Valska. Dupa ce l-ar fi imbratisat pe printul Narkin, dupa ce ar fi stat cateva zile cu el, ar fi strabatut Rusia in haine de saltimbanc si s-ar fi refugiat in Franta, unde era in siguranta. si, in acest caz, nu s-ar mai fi despartit. El si Kayette n-ar mai fi plecat din mijlocul familiei. Iar mai tarziu, cine stie daca bietul Jean... Fara indoiala, spanzuratoarea era prea putin pentru nemernicii care erau pe cale sa zadarniceasca un asemenea viitor! si uite-asa, in ciuda vointei lui, domnul Cascabel avea uneori niste purtari de neinteles pentru insotitorii sai. Cornelia il intreba: "Ce ai, Cesar?" "N-am nimic, raspundea el." "Atunci de ce urli?" "Urlu, Cornelia, pentru ca, daca n-as urla, as turba!" Iar femeia aceea minunata nu stia cum sa-si explice purtarea sotului sau. Trecura patru zile. Apoi, la vreo saizeci de leghe spre sud-vest de Ural, Bel-le-Roulotte ajunse in oraselul Solikamsk. in mod precis, complicii lui Ortik le-o luasera inainte; dar, din prudenta, nici el si nici Kircev nu incercara sa intre in legatura cu ei. Rostov si ceilalti erau intr-adevar acolo si urmau sa plece in timpul noptii mai departe, spre Perm, care se afla cu vreo cincizeci de leghe mai la vest. Iar atunci, nimic nu le mai putea impiedica planul marsav. A doua zi, in zori, iesira din Solikamsk si la data de 17 iulie trecura peste Kosva cu bacul. Peste trei zile, daca nu se ivea ceva care sa-i intarzie, Belle-Roulotte urma sa ajunga la Perm. Acolo familia Cascabel trebuia sa-si inceapa seria de reprezentatii, inainte de a se deplasa la targul din Nijni. Acesta era, cel putin, programul turneului artistic. Cat despre domnul Serghei, el avea sa aranjeze in asa fel sa se duca in fiecare noapte la conacul Valska.



Ne putem inchipui cu cata nerabdare astepta si, la fel, cu cata neliniste pe deplin intemeiata vorbea despre aceasta cu domnul Cascabel. De cand fusese salvat, asadar in cele treisprezece luni cat durase extraordinara lor calatorie de la frontiera statului Alaska si pana la frontiera Europei, nu avea nici o stire despre printul Narkin. La varsta tatalui sau, se putea teme chiar ca n-o sa-l mai gaseasca in viata. "Nici vorba, domnule Serghei! raspundea domnul Cascabel. Printul Narkin se tine ca dumneata si ca mine, poate si mai bine! Sa stii ca as fi fost foarte bun de prezicator. Pot citi si in trecut, si in viitor! Printul Narkin te asteapta, sanatos tun, iar peste cateva zile o sa-l vezi. si domnul Cascabel ar fi jurat cu mana pe inima ca asa o sa se intample, daca n-ar fi fost complicatia cu blestematul de Ortik. isi zicea in sinea lui: „Nu-s om rau, dar, daca i-as putea sfasia aluia beregata cu dintii, as face-o... si inca as socoti ca am fost foarte bland!" Kayette era insa din ce in ce mai alarmata, pe masura ce Belle-Roulotte se apropia de Perm. Ce hotarare avea sa ia domnul Cascabel? Cum va zadarnici planurile lui Ortik fara sa-l puna in pericol pe domnul Serghei? Asta i se parea cu neputinta, ca sa spunem asa. Prin urmare, isi ascundea cu destula greutate nelinistea, iar Jean, care nu stia nimic, suferea cumplit vazand-o atat de chinuita, atat de abatuta uneori. in dimineata zilei de 20 iulie trecura peste riul Kama, iar spre orele cinci dupa amiaza, domnul Serghei si camarazii sai sosira in piata mare din Perm, unde se pregatira sa se aseze temeinic, pentru mai multe zile. Dupa inca o ora, Ortik intrase in legatura cu complicii lui, iar Rostov scria o scrisoare ce urma sa ajunga, seara, in mana domnului Serghei; i se cerea prin ea o intrevedere urgenta, fixandu-i-se o intalnire intr-unul din cabaretele orasului. Daca n-avea sa vina, urma sa fie arestat, fie si pe drumul ce ducea la Valska. La lasarea noptii, cand Rostov aduse scrisoarea, domnul Serghei era deja plecat spre conacul Valska. Domnul Cascabel, singur in momentul acela, se prefacu nespus de surprins de primirea scrisorii. O lua, totusi, angajandu-se s-o predea destinatarului, si avu grija sa nu spuna nimanui nimic. Lipsa domnului Serghei il nemultumi pe Ortik. Ar fi preferat ca tentativa de santaj sa se faca inaintea intalnirii dintre printul si contele Narkin. Dar nu lasa sa. i se vada indispozitia si, ca sa si-o ascunda si mai bine, cand isi lua locul la masa, pentru cina, intreba doar atat:
-Domnul Serghei nu-i aici?
-Nu, raspunse domnul Cascabel. incearca sa aranjeze ceva pe langa oficialii orasului, in legatura cu spectacolele noastre.
-Si cand se intoarce?
-In seara aceasta, fara indoiala!








Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 720 ori.
{literal} {/literal}