Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13

Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13

de Jules Verne


Partea a doua


CAPITOLUL 13

O ZI LUNGA






Gubernia Perm sta calare pe spinarea muntilor Ural, cu un picior in Asia si cu celalalt in Europa. O marginesc, dupa cum urmeaza: Gubernia Vologdia la nord-est, Tobolsk la est, Viatka la vest si gubernia Orenburg la sud. Datorita acestei asezari, populatia sa prezinta un curios amestec de figuri asiatice si europene. Perm, capitala, este un oras cu sase mii de locuitori, situat pe riul Kama, si care face un important comert cu metale, inainte de secolul al XVIII-lea nu era decat un targ oarecare, imbogatindu-se insa prin descoperirea unei mine de cupru in anul 1723, targul a fost declarat oras in 1781. isi justifica, oare, aceasta calitate? La drept vorbind, nu prea! Nici urma de monumente; strazi in marea lor majoritate inguste si murdare, case nu prea aratoase, hoteluri pe care, dupa cate se pare, calatorii nu le-au putut lauda niciodata. La urma urmei, problema edilitara nu prea interesa familia Cascabel. Casa lor rulanta nu era oare de preferat oricarei alteia? N-ar fi schimbat-o nici cu hotelul St. Nicholas din New York, si nici cu Grand Hotel din Paris. "Ganditi-va si voi," spunea domnul Cascabel. Belle-Roulotte a venit din Sacramento la Ferm. Nici mai mult, nici mai putin! Aratati-mi unul dintre hotelurile voastre de la Paris, Londra, Viena sau New York care a mai facut vreodata asa ceva! Ce sa mai raspunzi la asemenea argumente? Asadar, in ziua aceea Permul avea cu o casa mai mult, si inca situata chiar in mijlocul pietii mari, cu autorizatia guvernatorului civil – personaj a carui functie echivaleaza cu cea de prefect al unui departament al Frantei. El nu gasise nimic suspect in actele trupei Cascabel. inca de la sosire, Belle-Roulotte starni multa curiozitate. Niste saltimbanci francezi, veniti din fundul Americii cu un vehicul tras de reni! Asa ca directorul cel dibaci nadajduia sa scoata un profit frumos din imbulzeala publicului. Targul de la Ferm era in plina desfasurare si urma sa mai tina cateva zile. Aveau asigurate un numar de incasari grase. Dar nu era timp de pierdut, fiindca trebuiau sa-si castige – intai la Ferm, apoi la Nijni – banii cu care sa se poata intoarce in Franta. Mai tarziu, aveau sa vada ce era de facut. Cerul, care intotdeauna se aratase din cale-afara de marinimos cu familia Cascabel, putea s-o faca si de acum inainte. Se intelege, prin urmare, ca toata lumea era in picioare inca din zori. Jean, Sandre, Cuisoara si cei doi mateloti rusi se intreceau unii pe altii, plini de sarg in pregatirea reprezentatiei. Domnul Serghei nu revenise conform promisiunii facute, lucru care-l deranja foarte mult pe Ortik si-l nelinistea pe domnul Cascabel.



Chiar de la prima ora, spectacolul fu anuntat prin afisul de mai jos, scris in limba rusa, cu litere groase, dupa dictarea domnului Serghei:

Familia Cascabel

TRUPA FRANCEZA, INTOARSA DIN AMERICA
GIMNASTICA, JONGLERII, ECHILIBRISTICA, EXERCITII DE FORTA SI DE INDEMANARE, DANSURI, GRATIE SI SEDUCTIE

Dl. CASCABEL, primul Hercule la toate genurile
D-na CASCABEL, prima luptatoare la toate genurile, marele premiu la Concursul international din Chicago.
Dl. JEAN, echilibrist la toate genurile
Dl. SANDRE, clovn la toate genurile
D-ra NAPOLEONE, dansatoare la toate genurile
Dl. CUISOARA, mascarici la toate genurile
JAKO, papagal la toate genurile
JOHN BULL, maimuta la toate genurile
WAGRAM si MARENGO, cani la toate genurile

Mare atractie

BANDITII DIN PADUREA NEAGRA

Pantomima cu logodna, casatorie, surprize si deznodamint. Succes colosal confirmat de trei mii o suta saptezeci si fapte de spectacole in Franta si in strainatate.

NOTA: Se intelege ca, limba vorbita fiind interzisa de pantomima si inlocuita cu gesturi de toate genurile, aceasta capodopera a artelor dramatice poate fi inteleasa pana si de persoanele care sufera de o regretabila surzenie.
Facem inlesniri publicului, intrarea gratuita! Locurile se taxeaza numai dupa ce se ocupa.
Pretul: 40 de copeici fara alegere.


De obicei, domnul Cascabel isi dadea reprezentatiile in aer liber, dupa ce intindea o panza circulara dinaintea vehiculului. Dar in piata mare din Perm exista un circ construit din panouri si folosit pentru exercitiile trupelor ecvestre. Cladirea era destul de subreda, lasand sa treaca vantul si ploaia, insa mai tinea, si incapeau in ea doua sute pana la doua sute cincizeci de spectatori. in fine, asa cum era, circul acela era mai bun decat cortul domnului Cascabel. seful trupei ii ceru primarului autorizatia de a-l folosi pe timpul sederii sale in oras, autorizatie acordata cu amabilitate. Hotarat lucru, rusii erau oameni de treaba. Cat priveste circul din Perm, acesta n-avea sa fie deloc dezonorat de reprezentatiile date de trupa Cascabel. Directorul ei nu regreta decat faptul ca majestatea sa, tarul Alexandru al II-lea, n-avea atunci drum prin oras. si, cum se afla la Petersburg, i-ar fi fost cam greu sa asiste la premiera. Domnul Cascabel se temea totusi ca personalul sau sa nu fie intr-o oarecare masura marcat de o intepeneala daunatoare tumbelor, dansurilor, exercitiilor de forta si altor jocuri. Suspendate la intrarea vehiculului in defileul muntilor Ural, antrenamentele nu mai fusesera reluate pe restul traseului. Eh! Adevaratii artisti nu trebuie oare sa straluceasca oricand in arta lor?
Cat despre piesa, era inutil s-o mai repete. O jucasera de atatea ori – si inca fara sufleur – incat asta nu-l preocupa deloc pe organizatorul spectacolului. Ortik isi stapanea cu greu nelinistea pricinuita de prelungita absenta a domnului Serghei. intalnirea din ajun nu mai avusese loc, iar el trebui sa-si anunte complicii ca afacerea se amana cu douazeci si patru de ore. Se intreba de ce nu aparuse iarasi domnul Serghei la Perm, desi domnul Cascabel ii anuntase intoarcerea pentru seara dinainte. Poate din cauza ca il retinuse ceva la conacul Valska? Nu era exclus, caci, in mod neindoielnic, acolo se dusese. Prin urmare, Ortik ar fi trebuit sa se arate mai putin nerabdator. Dar nu mai era stapan pe sine si nu se putu abtine sa-l intrebe pe domnul Cascabel daca avea vesti de la domnul Serghei. "Nici una, raspunse domnul Cascabel. "Credeam ca-l asteptati aseara pe domnul Serghei," insista Ortik. "Chiar asa, raspunse domnul Cascabel. si precis ca ceva l-o fi impiedicat sa vina. Ar fi pacat sa nu poata asista la reprezentatie! Va fi ceva cu totul si cu totul incantator! Ai sa vezi, Ortik, ai sa vezi... Domnul Cascabel Vorbea cu mult calm, insa in realitate era extrem de ingrijorat. in ajun, dupa ce-i promisese ca va fi inapoi inainte de a se face ziua, domnul Serghei plecase la conacul Valska. sase verste dus, sase verste intors, o nimica toata! Or, daca nu venise, apareau trei ipoteze: fie ca domnul Serghei fusese arestat inainte de a ajunge la Valska, ori sosise acolo, dar starea printului Narkin il retinuse la conac, ori il arestasera dupa ce plecase de acolo, noaptea, pe drum. Presupunerea ca ar fi izbutit complicii lui Ortik sa-l atraga intr-o capcana nu putea fi luata in seama, iar atunci cand Kayette o formula, domnul Cascabel ii raspunse: "Nu! Ticalosul asta de Ortik n-ar fi asa de agitat cum este! Nu mi-ar cere vesti despre domnul Serghei daca s-ar afla in manile lor. Ah, nemernicul! Pana nu-l vad stramganduse la capatul unui streang, impreuna cu amicul sau Kircev, o sa-mi lipseasca ceva ca sa fiu fericit pe lumea asta. Domnul Cascabel isi ascundea destul de prost nelinistea. Cu toate ca era la fel de alarmata ca si sotul ei, Cornelia spunea: "Hai, Cesar, calmeaza-te! Te agiti prea mult. Trebuie sa cauti o explicatie! "Nu-i nevoie sa cauti nici o explicatie, Cornelia, ci sa te folosesti de cea pe care o ai si sa scoti din ea tot ce se poate. E limpede ca domnul Serghei trebuia sa se fi intors pana la ora asta, iar noi inca il mai asteptam. "Asa e, Cesar, insa .nimeni nu banuieste ca e contele Narkin. "Da... nimeni, intr-adevar, nimeni... numai daca nu cumva... "Ce inseamna asta? Numai daca nu cumva...? Te apuci acum sa vorbesti ca si Cuisoara! Ce vrei sa spui? Doar tu si cu mine cunoastem secretul domnului Serghei. iti inchipui cumva ca eu l-am tradat?



"Tu, Cornelia? Niciodata! si nici eu. "Ei, si atunci..." "Ei bine, exista in Perm oameni care au avut mai demult legaturi cu contele Narkin si l-ar putea recunoaste. Ar putea sa para ciudat ca avem un rus in trupa, in sfarsit, Cornelia, nu-i exclus sa exagerez, dar afectiunea pe care o am pentru domnul Serghei nu ma lasa sa fiu acum linistit. De asta umblu incoace si incolo. "Cesar, fii atent sa nu trezesti si tu banuieli! observa, pe buna dreptate, Cornelia. si mai ales nu te compromite insistand prosteste si punand intrebari indiscrete in legatura cu asta! sunt ingrijorata si eu, ca si tine, de intarziere si as vrea nespus ca domnul Serghei sa fie aici. Totusi, nu-mi sta mintea doar la ce-i mai rau; ma gandesc pur si simplu ca o fi fost retinut la conacul Valska, langa printul Narkin. Acum, in plina zi, nu indrazneste sa vina, imi dau seama, dar o sa se intoarca la noapte. Asa ca sa lasam prostiile, Cesar! Pastreaza-ti sangele rece si ia aminte ca urmeaza sa joci rolul lui Fracassar, unul din marile succese ale carierei tale. Nimeni n-ar fi judecat mai bine decat femeia aceea cu atata bun simt si era inexplicabil de ce refuza sotul ei sa-i spuna adevarul. La urma urmei, poate ca nu gresea. Cine stie daca impetuoasa Cornelia s-ar fi stapanit in fata lui Ortik si Kircev, cand ar fi aflat cine erau si ce aveau de gand sa faca! in consecinta, domnul Cascabel tacu si iesi din Belle-Roulotte ca sa supravegheze amanuntele pregatirilor de la circ. La randul ei, ajutata de Kayette si de Napoleone, Cornelia trebuia sa verifice costumele, perucile, accesoriile necesare spectacolului. in timpul asta, cei doi rusi se ocupau, daca ar fi sa le dam crezare, cu reglementarea situatiei lor de mateloti repatriati – treaba care le cerea o multime de drumuri, batai in usi si formalitati. Domnul Cascabel si Cuisoara, in schimb, curatau bancile pline de praf ale circului si maturau pista ce urma sa fie folosita ca arena. Jean si Sandre carau obiectele si ustensilele indispensabile in exercitiile de forta si de indemanare. Urmau sa se ocupe apoi de ceea ce impresarul numea ‘decorurile in intregime noi’, in care ‘artistii sai fara seaman’ jucau minunata drama pantomimica: Banditii din Padurea Neagra. Jean era mai trist ca oricand. N-avea habar de faptul ca domnul Serghei era contele Narkin, un condamnat politic care nu putea trai in tara lui. Pentru ei, domnul Serghei ramanea un mosier avut, intors pe domeniile sale, unde avea sa se stabileasca impreuna cu fata lui adoptiva. si cum i s-ar mai fi potolit durerea daca ar fi stiut ca domnului Serghei ii era interzisa sederea in imperiul rus si ca el urma sa plece mai departe dupa cesi revedea tatal, pe printul Narkin! O, de-ar fi putut spera ca domnul Serghei se va refugia in Franta, luind-o si pe Kayette cu el! in cazul acesta, despartirea li s-ar fi amanat cu cateva saptamani, asadar alte cateva saptamani petrecute unul langa celalalt. "Da, isi spunea mereu Jean, domnul Serghei ramane la Perm... iar Kayette ramane cu el! Noi o sa plecam peste cateva zile si n-am s-o mai vad niciodata. Scumpa mea Kayette, tu o sa fii fericita in casa domnului Serghei... si totusi!"
Bietului baiat i se rupea inima cand se gandea la toate acestea. Se apropia ora noua si domnul Serghei inca nu aparuse la Belle-Roulotte. E adevarat ca, asa cum spusese Cornelia, trebuiau sa-l astepte abia noaptea, sau, in orice caz, la o ora destul de inaintata, ca sa nu riste sa fie recunoscut pe drum. ‘Prin urmare, nici n-o sa poata asista la reprezentatie, isi zicea domnul Cascabel. Ei, cu atat mai bine! Nu-mi pare rau. Va fi splendid spectacolul asta cu care familia Cascabel debuteaza pe scena din Perm... Daca imi fac atatea probleme, n-o sa fiu deloc in forma. O sa arat jalnic in rolul lui Fracassar, eu, care intram atat de bine in pielea acelui ins de treaba! si Cornelia, orice s-ar spune, nu-i nici ea in apele ei... Iar Jean nu se gandeste decat la Kayette! si Sandre, si Napoleone, care isi simt inima grea la gandul ca au sa se desparta de ea... Ah, copii, cum o sa mai aratam asta-seara! Nu pot conta decat pe Cuisoara, ca sa tina sus firma trupei." Agitat la culme, domnul Cascabel se hotari sa plece dupa noutati, intr-un oras ca Permul se afla repede tot ce se intampla. Cei din neamul Narkin erau foarte cunoscuti si iubiti in tinut. Daca domnul Serghei ar fi cazut in manile politiei, vestea arestarii sale s-ar fi raspandit imediat. Ar fi fost subiect de discutie pretutindeni. si cu atat mai mult in eventualitatea ca arestatul se afla deja in inchisoarea din Perm, asteptandu-si judecata. Iata de ce domnul Cascabel il lasa pe Cuisoara sa curete singur sala circului. Porni apoi sa hoinareasca prin oras, pe langa Kama, unde luntrasii isi vedeau de treburile lor obisnuite, prin cartierul de sus si prin cel de jos, unde populatia nu parea deloc sustrasa de la muncile zilnice. Intra in vorba cu oamenii, trase cu urechea fara sa fie observat... Nimic! Nimic in legatura cu contele Narkin. Asta nu-l linisti insa. Reveni la drumul ce pleca din Perm spre satul Valska, pe unde lar fi adus politia pe domnul Serghei, in caz ca-l arestau. si, de fiecare data cand zarea in departare vreun grup de trecatori, isi inchipuia ca-i prizonierul, escortat de un pluton de cazaci. in valmasagul temerilor sale, domnul Cascabel nu se mai gandea nici la sotie, nici la copii, nici la el insusi, aflat in mare incurcatura daca domnul Serghei ar fi fost arestat. Caci autoritatile puteau afla cu multa usurinta pe ce cale se intorsese domnul Serghei in teritoriile rusesti si cine erau binevoitorii care il ajutasera. Iar asta ar fi costat scump familia Cascabel! Pe scurt, umbland aiurea si pierzand vreme indelungata pe drumul ce ducea spre Valska, domnul Cascabel nu se afla la circ atunci cand veni cineva sa-l caute, pe la orele zece dimineata. Cuisoara era singur in momentul acela, agitandu-se in mijlocul unui nor de praf ce plutea pe deasupra arenei. El iesi din nor si-l descoperi pe necunoscut, un simplu mujic. Nestiind limba pomenitului mujic, iar pomenitul mujic nestiind limba lui Cuisoara, le fu imposibil sa se inteleaga, in consecinta, Cuisoara nu pricepu o boaba cand interlocutorul sau ii spuse ca vrea sa vorbeasca stapanului, pe care il cauta la circ inainte de a merge la Belle-Roulotte. Atunci mujicul facu ce trebuia sa faca de la bun inceput: ii intinse o scrisoare adresata domnului Gascabel.



De data asta, Cuisoara intelese. O scrisoare purtand celebrul nume Cascabel nu putea fi decat pentru seful familiei... daca nu cumva era pentru doamna Cornelia, ori pentru domnul Jean, ori pentru domnul Sandre, ori pentru domnisoara Napoleone. Asadar, Cuisoara lua scrisoarea cu un gest am care se intelegea ca se angajeaza s-o predea patronului sau. Apoi se desparti de mujic cu nenumarate semne de salut, fara sa afle de unde venea acela si cine il trimisese. Dupa un sfert de ora, in momentul cand Cuisoara se pregatea sa se intoarca la BelleRoulotte, domnul Cascabel aparu la intrarea in arena, mai nervos si mai nelinistit ca oricand. "Patroane! striga Cuisoara "Ce-i? "Am primit o scrisoare. "O scrisoare? "Da, una pe care tocmai acum a adus-o... "Pentru mine? "Pentru dumneavoastra. "si cine anume a... "Un mujic. "Un mujic?! "Daca nu cumva n-o fi fost mujic. Domnul Cascabel lua scrisoarea intinsa de Cuisoara si, recunoscand scrisul domnului Serghei in adresa, pali atat de mult, incat credinciosul sau servitor il intreba: "Patroane, ce-i cu dumneata? "Nimic. Nimic? si totusi, omul acela atat de energic fusese cat pe ce sa cada in bratele lui Cuisoara. Ce spunea domnul Serghei in scrisoare? De ce-i scria domnului Cascabel? Cu siguranta, ca sa-l anunte din ce cauza nu se putuse intoarce la Perm in cursul noptii. Prin urmare, era arestat? Domnul Cascabel deschise scrisoarea, isi freca ochiul drept, apoi ochiul stang, si o citi dintr-o suflare. Dar ce strigat scoase atunci – un strigat iesit parca dintr-un gatlej pe jumatate strangulat! Crispat, cu ochii dati peste cap, cu fata intepenita intr-o contractie nervoasa, incerca sa vorbeasca si nu putea scoate nici un cuvant.
Cuisoara se temu ca stapanul sau era gata sa moara sufocat si incepu sa-i desfaca cravata. Domnul Cascabel se ridica dintr-o zvacnitura, iar scaunul sau, lovit zdravan cu piciorul, cazu tocmai peste banchetele din spate ale salii de circ. Se rasucea, se invartea, se agita si, deodata, ii trase traditionalul sut lui Cuisoara, care, de data asta, luat pe nepregatite, il receptiona din plin in tot atat de traditionalul loc. Oare stapanul sau innebunise? "Ei, patroane! exclama Cuisoara. Nu suntem la parada! "Ba da! Suntem chiar la parada! spuse domnul Cascabel. Niciodata n-am fost mai la parada ca acum, si inca la marea parada, de zile mari! Lui Cuisoara nu-i ramanea decat sa se incline in fata acestui raspuns, ceea ce si facu, frecandu-si spatele, caci lovitura de picior fusese intr-adevar de zile mari. Recapatandu-si stapanirea de sine, domnul Cascabel ii spuse pe un ton misterios: "Cuisoara, esti baiat discret? "Sigur ca da, patroane! N-am tradat niciodata secretele care mi-au fost incredintate, daca nu cumva... "Psst! Destul! Vezi scrisoarea asta? "Scrisoarea mujicului? "Exact. Daca spui cuiva ca am primit-o... "Bun! "Lui Jean, lui Sandre, lui Napoleone... "Bine! "Dar mai ales Corneliei, nevasta-mea, jur ca te impaiez... "De viu? "De viu, ca sa simti, nerodule! Astfel amenintat, Cuisoara incepu sa tremure din toate incheieturile. Apoi, luindu-l pe dupa umeri, domnul Cascabel ii sopti la ureche pe tonul cuiva care se umfla in pene nemasurat: "Cornelia e geloasa! si vezi tu, Cuisoara, sunt eu barbat frumos, ori nu sunt? O femeie incantatoare, o printesa, rusoaica... intelegi? Ea imi scrie... O intalnire!... Iata ceva ce tie n-o sa ti se intample niciodata, cu nasul asta al tau!
-Niciodata, raspunse Cuisoara, doar daca nu cumva...
Dar ceea ce insemna asta in mintea lui Clou nu se va sti niciodata!







Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 748 ori.
{literal} {/literal}