Cesar Cascabel - Capitolul 4

de Jules Verne

Partea intai








Ticalosi! Era tocmai cuvantul ce li se potrivea unor asemenea rauvoitori, insa asta nu schimba lucrurile: jaful ramanea jaf. in fiecare seara domnul Cascabel obisnuia sa verifice locul unde se afla casa de bani, incredintandu-se ca totul era in regula. Acum isi amintea ca in ajun, dupa o zi atat de grea, picase de somn si nu, mai facuse controlul obisnuit. Era mai mult ca sigur ca, in timp ce Jean, César si Cuisoara erau plecati dupa lucrurile lasate la cotul trecatorii, cele doua calauze intrasera neobservate de nimeni in ultimul compartiment, inhatasera cufarul si-l ascunsesera prin tufele de la marginea locului de popas. De asta refuzasera sa-si petreaca noaptea in Belle-Roulotte. Apoi asteptasera ca toti ceilalti sa adoarma si o stersesera cu caii fermierului. Din toate economiile micii trupe nu mai ramanea nimic, exceptand cei cativa dolari din buzunarul domnului Cascabel. si inca trebuiau sa fie fericiti ca ticalosii nu-i luasera cu ei pe Vermout si pe Gladiator! Obisnuiti, in cele douazeci si patru de ore petrecute impreuna, cu prezenta strainilor, canii nu dadusera alarma si marsavia se savarsise fara nici o dificultate.



Unde sa-i mai gaseasca pe hoti, dupa ce aceia se infundasera in Sierra Nevada? Unde sa dea de urma banilor? Iar fara bani cum sa treaca Atlanticul? Disperarea familiei se manifesta la unii prin lacrimi, la altii prin furie. Domnul Cascabel trecu mai intai printr-un adevarat acces de turbare, iar sotia si copiii avura destule de tras pana sa-l potoleasca. Dar, dupa ce mania ii trecu, redeveni stapan pe sine, ca unul care stia bine ca nu trebuia sa-si piarda timpul cu reprosuri fara rost. "Cufar blestemat! nu se putu abtine sa nu spuna Cornelia, printre lacrimi. "Daca nu l-am fi avut, zise Jean, atunci banii nostri... "Da! Minunata idee, sa cumpar cutia aia afurisita! exclama domnul Cascabel. E clar ca, atunci cand ai o casa de bani, lucrul cel mai intelept e sa nu pui nimic in ea. Mare scofala ca-i asigurata impotriva focului, cum mi-a spus negustorul, daca nu-i asigurata si impotriva hotilor! Era o lovitura cumplita pentru familie, trebuie sa recunoastem, si nu e de mirare ca ii coplesise pe toti. Sa li se fure doua mii de dolari agonisiti cu atata efort! "Ce-i de facut? intreba Jean. "Ce-i de facut?! raspunse domnul Cascabel, stringand din dinti incat parea ca-si zdrobeste cuvintele. Foarte simplu! Chiar nemaipomenit de simplu! Fara caii de rezerva nu mai putem urca. Asa ca propun sa ne intoarcem la ferma. Poate ca nemernicii aia sau..." "Daca nu cumva nu s-au intors acolo," observa Cuisoara. si, intr-adevar, asa ceva era mai mult decat probabil. Totusi, repeta domnul Cascabel, nu le ramanea nimic mai bun de facut decat sa se intoarca, din moment ce inainte nu puteau merge. Vermout si Gladiator fura inhamati si vehiculul incepu sa coboare prin defileul Sierrei. Drumul era acum usor, prea usor! Calatoresti repede cand n-ai decat de coborat; dar mergeau cu capul plecat, in tacere, daca nu punem la socoteala ploaia de injuraturi care scapa, din cand in cand, din gura domnului Cascabel. La amiaza, Belle-Roulotte se opri in fata fermei. Cei doi hoti, nici vorba sa se fi intors! Afland despre cele intamplate, fermierul se infurie cumplit, fara sa-i pese, de altfel, catusi de putin de familia Cascabel. Daca lor le furasera banii, lui ii furasera trei cai. Fugind prin munti, raufacatorii erau obligati sa iasa prin celalalt capat al trecatorii. Repede dupa ei! si fermierul, in mania lui, nu era departe de a-l scoate pe domnul Cascabel vinovat de furtul animalelor lui. "stii ca esti grozav? zise saltimbancul. De ce tii pe langa casa asemenea ticalosi si de ce ii mai si pui in serviciul oamenilor cinstiti? "Parca eu am stiut! raspunse fermierul. Nu m-am putut plange niciodata de ei. Oricum, furtul era comis, iar situatia deosebit de grava.
Dar, daca doamna Cascabel nu izbutea sa-si revina, sotul ei, cu fondul de filozofie de balci care il caracteriza, isi redobandi in cele din urma stapanirea de sine. Cand se adunara in Belle-Roulotte. toti membrii familiei participara la o discutie de cea mai mare insemnatate, – din care avea sa iasa o hotarare teribila – cum anuntase domnul Cascabel, rostogolind mereu consoana r. "Copii, in viata apar imprejurari cand un om cu picioarele pe pamant trebuie sa stie a lua o decizie. Chiar am bagat de seama ca aceste imprejurari sunt de regula neplacute. Asa e si cea in care ne aflam acum datorita unor netrebnici... Deci, problema noastra ar fi sa n-o luam pe patru drumuri deodata, cu atat mai mult cu cat nici nu exista patru. Exista unul singur si pe acela o s-o apucam neintarziat. "Care? intreba Sandre. "O sa va explic numaidecat un plan ce mi-a venit in minte, raspunse domnul Cascabel. Ca sa stiu insa daca e realizabil Jean sa-si aduca aici smecheria lui cu harti... "Atlasul," zise Jean. "Ma rog, atlasul ala. imi inchipui ca esti tare la geografie. Du-te dupa atlas!" "intr-o clipa, tata!" Dupa ce atlasul fu pus pe masa, domnul Cascabel relua astfel: "Se intelege, copii, ca desi mizerabilii aia ne-au furat casa de bani "de ce mi-o fi venit ideea sa cumpar o casa de bani? "bineinteles, spun, ca n-o sa renuntam la gandul de-a ne intoarce in Europa. "Sa renuntam? Niciodata!"exclama doamna Cascabel. "Un raspuns plin de demnitate, Cornelia! Vrem sa ne intoarcem in Europa si o sa ne intoarcem. Vrem sa revedem Franta si o vom revedea! Daca niste ticalosi ne-au jefuit, nu inseamna ca... Da, eu insumi, cel dintai, am nevoie de aerul patriei mele, altfel am sa mor. "Nu vreau sa mori, César! Am plecat spre Europa si nimic nu ne poate opri sa ajungem acolo. "Dar cum sa facem? intreba Jean, staruitor. Cum sa facem?" "intr-adevar, cum sa facem," zise domnul Cascabel – scarpinandu-si fruntea – dand spectacole pe drum, vom izbuti in mod precis sa strangem de la o zi la alta banii cu care sa ducem Belle-Roulotte pana la New York. insa, odata ajunsi acolo, fara banii cu care sa-i platim locul, nu vom putea urca pe pachebot. Iar fara pachebot nu poti trece oceanul decat inotand. Asta, mi se pare, o sa fie cam greu..." "Foarte greu, patroane," interveni Cuisoara. "Afara de cazul ca am avea inotatoare..." "Tu ai?" "Nu cred."



"Atunci taci si asculta!"
Apoi se adresa fiului sau mai mare:
"Jean, deschide atlasul si arata-ne pe harta locul unde ne aflam." Jean cauta harta Americii de Nord si o vari sub ochii tatalui sau. Toate privirile il urmarira pe cand arata cu degetul un punct din Sierra Nevada, situat ceva mai la est de Sacramento.
"Aici suntem," zise.
"Bine," aprecie domnul Cascabel,
"inseamna ca, dupa ce ajungem de partea cealalta a muntilor, am avea de strabatut tot teritoriul Statelor Unite pana la New York?"
"Da, tata."
"Cam cate leghe ar fi?"
"in jur de o mie trei sute."
"Bun! Dupa asta. mai trebuie sa trecem si oceanul?"
"Fara indoiala."
"Cate leghe are oceanul asta?"
"Aproape noua sute pana-n Europa."
"si, odata ajunsi in Franta, putem spune ca suntem in Normandia noastra? Putem spune!"
"Asta face..."
"Doua mii doua sute de leghe! anunta micuta Napoléone, care socotise pe degete.
"Ia te uita, strengarita! zise domnul Cascabel. A si invatat aritmetica! Sa spunem doua mii doua sute de leghe?
"Cam atata, tata," raspunse Jean, cred ca am socotit bine.
"Ei, copii, asta ar fi o nimica toata pentru Belle-Roulotte. daca nu s-ar afla o mare intre America si Europa, o mare blestemata care sa-i stavileasca drumul. Iar marea asta n-o poti trece fara bani, mai bine zis fara pachebot...
"Ori fara inotatoare!" repeta Cuisoara.
"Hotarat, asta o tine pe-a lui," observa domnul Cascabel, ridicand din umeri.
"Prin urmare, e limpede ca nu vom putea merge spre est, spuse Jean.
"E imposibil, asa cum zici, fiule. Absolut imposibil! Dar... poate ca prin vest...
"Prin vest?" exclama Jean, uitandu-se mirat la taica-sau.
"Da. Cauta un pic pe acolo si arata-mi pe unde ar trebui s-o luam ca sa mergem prin vest."
"Mai intai ar trebui sa urcam prin California, prin Oregon si pe teritoriul Washington pana la frontiera nordica a Statelor Unite."
"si de acolo?"
"De acolo? Ar urma Columbia britanica."
"Ptiu," facu domnul Cascabel, "n-am putea ocoli Columbia asta?"
"Nu, tata."
"in fine... Mai departe?"
"Ajunsi la frontiera de nord a Columbiei, o sa dam de provincia Alaska."
"Engleza si asta?"
"Nu, ruseasca. Cel putin pana acum, caci se pune problema sa fie anexata..."
"Angliei?"
"Nu. Statelor Unite."
"Perfect. Iar dupa Alaska ce vine?"
"Stramtoarea Bering, care desparte cele doua continente, America si Asia."
"Cate leghe am avea pana la stramtoare?"
"O mie o suta de leghe."
"tine minte, Napoléone, si dupa aceea ai sa adaugi."
"Dar eu? intreba Sandre."
"si tu."
"Iar acum, Jean, cat ar putea fi de lata stramtoarea aceea?"
"Vreo douazeci de leghe, tata."
"Ah, douazeci de leghe," se mira doamna Cascabel. .
"Un pariu, Cornelia, am putea spune un pariu."
"Cum asa, un pariu?"
"Foarte bine! si de altfel, Jean, stramtoarea Bering nu ingheata iarna?"
"Ba da, tata. Patru sau cinci luni pe an e complet inghetata."
"Bravo, inseamna ca se poate trece pe gheata?"
"Se poate, si chiar se trece."
"Ah! Minunata stramtoare!"
"Dar dupa aceea nu mai trebuie sa trecem peste nici o mare," intreba Cornelia.
"Nu. Continentul asiatic se intinde pana in Rusia europeana."
"Arata-ne, Jean. Jean cauta in atlas harta Asiei, pe care domnul Cascabel o cerceta cu atentie.
"Ei, si iata ca lucrurile ne ies pe plac, daca n-or fi prea multe tinuturi salbatice in Asia." . "Nu prea multe, tata."
"Europa unde-i?"
"Aici," raspunse Jean, aratand cu degetul frontiera muntilor Ural.
"Ce distanta e intre stramtoarea aceea... pariul Bering... si Rusia europeana?" "Cam o mie sase sute de leghe."
"Dar de acolo pana in Franta?"
"Aproape sase sute."
"si in total, de la Sacramento?"
"Trei mii trei sute douazeci de leghe," spusera intr-o voce Sandre si Napoléone.
"Cate un punct rosu pentru fiecare," zise domnul Cascabel.
"Asadar, pe la rasarit, sunt doua mii doua sute de leghe."
"intocmai, tata."
"Iar pe la apus, sunt in jur de trei mii trei sute?"
"Da, adica mai mult cu o mie si o suta de leghe..."
"...prin vest," prelua domnul Cascabel,
dar fara nici o mare de trecut! Prin Armare, copii, cand nu poti merge pe o cale, trebuie sa mergi pe cealalta, si asta va propun sa facem, chiar daca pare o nerozie." "Asta-i buna," exclama Sandre, "o calatorie de-a-ndaratelea." "Nu de-a-ndaratelea. O calatorie in sens invers." "Foarte bine, tata. Dar iti atrag atentia ca, avand in vedere lungimea traseului, nu vom izbuti sa ajungem in Franta anul acesta, daca o sa mergem prin vest. "si de ce, ma rog?
"Pentru ca o mie si o suta de leghe in plus inseamna ceva si pentru Bel-le-Roulotte, si pentru atelaj." "Ei bine, copii, daca n-o sa fim anul acesta in Europa, o sa fim anul viitor. si ma gandesc ca, din moment ce tot traversam Rusia, unde se tin targurile din Perm, Kazan si Nijni, de care am auzit atata vorbindu-se, o sa ne oprim si noi acolo si va promit ca familia Cascabel va face nu numai buna impresie, ci si incasari bune." Ce obiectii i s-ar putea aduce cuiva care are raspunsuri pregatite la orice? intr-adevar, sufletul lui e ea fierul. Sub lovituri repetate, el se contracta, se caleste, devine mai rezistent. Exact asa s-a intamplat si cu acesti circari cumsecade. Avand o viata dificila, nomada si plina de aventuri, infruntasera destule incercari, insa e neindoielnic ca niciodata nu se gasisera intr-o situatie atat de neplacuta ca atunci, cu economiile pierdute, impiedicati sa se intoarca in tara pe drumurile obisnuite.



Dar ghinionul le trasese de data asta o lovitura de baros atat de puternica, incat se simteau in stare sa infrunte orice li s-ar mai fi putut intampla in viitor. Doamna Cascabel si copiii aprobara in cor propunerea tatalui. si totusi, era cu adevarat nesabuita, iar domnul Cascabel trebuie sa fi fost nespus de ‘ambalat’ in dorinta lui de a se intoarce in Europa, daca hotarase sa puna in aplicare un asemenea proiect. Bah! Ce daca trebuiau sa traverseze vestul Americii si Siberia asiatica daca tot se indreptau spre Franta?! "Bravo! Bravo," striga Napoléone. "si bis!... bis," adauga Sandre, care nu gasea niste cuvinte mai expresive sa-si arate prin ele entuziasmul. "Spune-mi, tata, oare o sa-l vedem pe imparat? intreba Napoléone. "Cu siguranta, daca Majestatea Sa tarul are obiceiul sa mearga si sa se distreze la targul din Nijni." "si o sa dam spectacol in fata lui?" "Evident! Daca eventual o sa-i faca placere..." "Ah, cum as vrea sa-l sarut pe amandoi obrajii!" "Poate ca va trebui sa te multumesti cu unul singur, fata mea!" Observa domnul Cascabel. "Dar, daca-l imbratisezi, ai grija sa nu-i sifonezi coroana!" in ce-l priveste pe Cuisoara, acesta era cuprins de admiratie pentru geniul patronului si stapanului sau. Astfel ca, itinerarul fiind stabilit, Belle-Roulotte urma sa strabata statele California, Oregon si Washington pana la frontiera anglo-americana. Mai aveau vreo cincizeci de dolari, banii de buzunar care, din fericire, nu fusesera pusi in cufarul cu cifru. Totusi, cum o suma atat de mica n-ar fi ajuns pentru cheltuielile zilnice ale calatoriei, ramase stabilit ca trupa sa dea spectacole in orase si sate. in fond, nu aveau de ce sa fie ingrijorati din
cauza intarzierilor pricinuite de aceste opriri. Nu trebuiau oare sa astepte ca stramtoarea sa inghete pe toata suprafata ei, spre a putea trece cu vehiculul? Or, asta n-avea sa se intample decat peste vreo sapte sau opt luni. "si ar fi lucrul naibii, zise domnul Cascabel in incheiere, sa nu incasam ceva consistent inainte de a ajunge la capatul Americii. La drept vorbind, sa ‘faci bani’ printre indienii din triburile nomade ale nordului, in Alaska, era ceva destul de problematic, insa pana la frontiera occidentala a Statelor Unite, in acea parte a noului continent ce nu fusese inca vizitata de familia Cascabel, fara indoiala ca publicul, macar pentru faima ei, avea s-o primeasca asa cum se cuvine. E adevarat ca mai incolo se afla Columbia britanica si, cu toate ca orasele ei erau numeroase, niciodata, da, niciodata domnul Cascabel n-avea sa se injoseasca umbland dupa silingi ori pence. Era prea destul, era deja prea mult ca Belle-Roulotte si ocupantii ei fusesera constransi sa calce, cale de mai bine de doua sute de leghe, pamantul unei colonii engleze. Cat despre Siberia asiatica, cu intinsele ei stepe pustii, abia de aveau sa intalneasca grupuri din acele populatii de samoiezi si ciukci care nu se indeparteaza nicicand de zona litoralului. Fireste, nu puteau conta pe incasari. Odata ajunsi acolo, aveau timp sa se convinga. Totul fiind de-acum stabilit, domnul Cascabel hotari ca Belle-Roulotte sa plece chiar a doua zi, la ivirea zorilor. Pana una-alta, trebuiau sa cineze. Cornelia se puse pe treaba cu obisnuitul sau zel si, pe cand pregatea tocana, ajutata de Cuisoara, spuse: "Totusi, ideea domnului Cascabel e formidabila!" "Da, patroana, nemaipomenita idee, ca de altfel toate cele ce-i fierb in cratita... vreau sa zic, care-i umbla prin minte." "si apoi, Cuisoara, in directia aceea n-o sa avem oceane de trecut, prin urmare nici rau de mare." "Daca nu cumva... n-o fi o multime de gheturi pe-acolo!" "Ajunge, Cuisoara, nu mai cobi!" in timpul asta, Sandre facea niste salturi mortale care il incantara pe tatal sau. La randul ei, Napoléone dansa cu multa gratie, iar canii topaiau pe alaturi. De-acum era cazul sa-si reintre in forma, daca tot urmau sa reinceapa reprezentatiile. Deodata, Sandre exclama: "Dar cu animalele nu ne-am sfatuit in legatura cu marea noastra calatorie!" si alerga imediat spre Vermout: "Ce zici, batranelule, ti-ar suride un drum de trei mii de leghe?" Apoi i se adresa lui Gladiator:
"Sarmanele tale picioare obosite ce spun?" Cei doi cai nechezara in acelasi timp, in semn de aprobare. Baiatul se intoarse spre cani: "Dar voua, Wagram si Marengo, va cad bine inca niste topaieli? Latraturile de bucurie fura insotite de salturi semnificative. Era cat se poate de limpede ca Wagram si Marengo ar fi facut inconjurul lumii la un singur semn al stapanului lor. Era randul maimutei sa-si dea parerea. "Hai, John Bul, nu face mutra asta descumpanita! striga Sandre. Ai sa vezi o gramada de tari, mai baiete! si daca o sa-ti fie frig, ai sa primesti o jacheta calduroasa. Dar strambaturile? imi place sa cred ca nu ti le-ai uitat." Nu. John Bull nu si le uitase. Chiar facu unele atat de caraghioase, incat se pusera cu totii pe ris. Mai ramanea papagalul. Sandre il scoase din colivie si pasarea incepu sa se plimbe, miscand din cap si leganandu-se. "Ei bine, Jako, tu nu-mi raspunzi? intreba Sandre. ti-ai pierdut limba? O sa facem o calatorie frumoasa. Te bucuri, Jako?" Jako scoase din fundul gatlejului o serie de sunete articulate, in care consoana r se rostogolea de parca ar fi iesit din laringele puternic al domnului Cascabel. "Bravo! exclama Sandre. Jako e multumit. Jako e de acord. Jako a spus ca e de acord!" si baiatul, lasandu-se in mani, cu picioarele in aer, incepu un sir de tumbe si de rasuciri salutate cu entuziasm de tatal sau. in clipa aceea aparu Cornelia, strigand: "...R...- La masa!" Dupa inca o secunda, toata lumea era in sufragerie, unde mancarea fu inghitita pana la ultima imbucatura. Totul parea sa fi fost dat uitarii, cand Cuisoara aduse iarasi vorba despre faimoasa, casa de bani: "Ma gandesc, patroane, ca ticalosii aia doi s-au cam pacalit." "in ce fel? intreba Jean. "Daca nu cunosc parola, n-o sa poata deschide niciodata cufarul." "Asa ca au sa ni-l aduca inapoi, de buna seama," aprecie domnul Cascabel, izbucnind in ris. Cu totul prins de noul sau plan, acest om minunat uitase de mult de furt si de hoti.






Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 1866 ori.