Cesar Cascabel - Capitolul 8

Cesar Cascabel - Capitolul 8

de Jules Verne


Partea intai


CAPITOLUL 8

SATUL TICALOSILOR






Opt zile mai tarziu, in 26 mai, se aflau la izvoarele riului Frazer. Ploiase intruna, zi si noapte, insa calauza spunea ca timpul ploios urma sa se sfarseasca nu peste mult. inconjurind izvoarele riului printr-un tinut destul de muntos, Belle-Roulotte o apuca dea dreptul spre vest. Alte cateva zile de mars si domnul Cascabel avea sa fie la frontiera cu Alaska. in ultima saptamana nu intalnisera nici targuri, nici catune pe traseul urmat de Ro No. in fond, n-aveau decat cuvinte de lauda pentru acest indian, bun cunoscator al locurilor. in ziua aceea, ghidul ii aduse la cunostinta domnului Cascabel ca, daca dorea, puteau opri intr-un sat apropiat, unde un popas de douazeci si patru de ore ar fi fost binevenit pentru cai, care erau cam razbiti de oboseala. "Despre ce sat e vorba," intreba domnul Cascabel, mereu neincrezator in privinta localnicilor. "Satul Ticalosilor," raspunse indrumatorul. "Satul Ticalosilor," exclama domnul Cascabel. "Da, zise Jean, chiar asa e trecut pe harta. Dar imi inchipui ca-i numele vreunui trib indian, bunaoara koquin"( Joc de cuvinte intraductibil: coquin, in franceza, ticalos, netrebnic si koquin, cuvant indian pronuntat oarecum asemanator) "Bine, bine, fara atatea explicatii," replica domnul Cascabel. Spre seara Belle-Roulotte facu popas la intrarea in sat. Mai aveau cel mult trei zile pana la frontiera geografica dintre Alaska si Columbia britanica. De acolo inainte, domnul Cascabel avea sa-si recapete repede buna dispozitie obisnuita, pe care si-o pierduse pe teritoriul majestatii sale britanice. Satul Ticalosilor era locuit de indieni. Se mai aflau atunci acolo si niste englezi, vanatori de profesie ori simpli amatori veniti doar pentru sezonul de vanatoare. Printre ofiterii garnizoanei Victoria, prezenti acolo, era si un oarecare baronet, Sir Edward Turner, ins trufas, necioplit, insolent, plin de sine si de nationalitatea lui –unul dintre acei gentlemani care cred ca-si pot permite orice pentru simplul fapt ca sunt englezi. Se intelege ca-i detesta pe francezi, cel putin tot atata cat ii detesta si domnul Cascabel pe compatriotii baronetului. Se va vedea daca erau facuti sa se inteleaga unul pe celalalt! Chiar in seara cand poposisera, in timp ce Jean, Sandre si Cuisoara erau plecati dupa provizii, canii baronetului se intalnira in vecinatatea taberei cu Wagram si Marengo, care impartaseau, evident, antipatiile nationale ale stapanului lor. De aici, neintelegeri intre prepelicar si canis, pe de-o parte, si pointeri pe de alta parte, apoi harmalaie, muscaturi, lupta, iar in final interventia proprietarilor.



Auzind larma, Sir Edward Turner iesi din casa pe care o ocupa la intrarea satului si ameninta cu biciul canii domnului Cascabel. Acesta se repezi numaidecat inaintea baronetului, luind apararea canilor sai. Sir Edward Turner, care vorbea foarte corect frantuzeste, isi dadu imediat seama cu cine avea de-a face si, lasand friu liber insolentei, nu se sinchisi sa-i trateze ‘la modul britanic’ pe saltimbanc in particular si pe compatriotii lui in general. Va inchipuiti cu usurinta ce simtea domnul Cascabel, pus intr-o asemenea situatie. Totusi, intrucat nu dorea sa se ajunga la o incurcatura neplacuta, si inca pe pamant englez, ceea ce putea aduce dupa sine necazuri, bunaoara intarzierea calatoriei, se stapani si raspunse pe un ton destul de cuviincios:
"Canii dumitale i-au atacat intai pe ai mei, domnule!
"Ba ai dumitale," riposta baronetul,
"cani de mascarici! Nu merita decat muscaturi si lovituri de bici."
"Domnule," relua Cesar Cascabel inflacarindu-se in ciuda hotararii de a-si pastra calmul, "iti atrag atentia ca asemenea vorbe nu fac cinste unui gentleman!"
"si totusi, asta-i singurul raspuns ce se cuvine unui om de teapa dumitale!"
"Domnule, eu sunt politicos, iar dumneata esti un badaran."
"Ah! Baga de seama! indraznesti sa-l infrunti pe baronetul Sir Edward Turner?" Domnul Cascabel fu cuprins de manie si, cu fata palida, cu ochi arzatori, cu pumnii stransi amenintator, tocmai se indrepta spre baronet cand sosi in fuga Napoleone.
"Haide, tata," zise ea, "te cheama mama.
Cornelia isi trimisese fiica sa-l convinga pe domnul Cascabel sa intre in BelleRoulotte. "Numaidecat," raspunse acesta,
"spune-i maica-ti sa astepte pana termin cu gentlemanul asta, Napoleone!" Auzind numele, baronetul izbucni intr-un ris cat se poate de dispretuitor,
"Napoleone," repeata baronetul intruna. Napoleone, pustoaica asta? Numele monstrului care... Era mai mult decat putea suporta domnul Cascabel. inainta cu bratele incrutisate aproape sa-l atingape baronet.
"Ma insulti! Zise.
"Te insult eu pe... dumneata?"



"Pe mine si pe marele barbat care n-ar fi avut ce allege din insula voastra daca ar fi debarcat!"
"Nu zau?"
"Ar fi inghitit-o ca pe-o stridie!"
"Mascarici afurisit,"striga baronetul. Se trase putin indarat luand pozitia boxerului aflat in defensiva.
"Da, ma insulti domnule baronet, si ai sa-mi dai socoteala.
"Sa dau socoteala unui saltimbanc?
"Jignindu-l, ti l-ai facut egal! si-o sa ne batem cu sabia, cu pistolul cu spada, cu ce doresti, chiar si cu pumnii!
"De ce nu cu niste pocnitori, ca paiatele dumitale in arena," riposta baronetul.
"Apara-te..."
"Sa ma bat cu unul care colinda prin balciuri?"
"Chiar asa! tipa domnul Cascabel ajuns in culmea furiei. Asa, te bati sau te dai batut." si, fara sa se gandeasca atunci ca adversarul sau avea desigur avantajla box in care englezii exceleaza era sa se repeada asupra lui cand interveni Cornelia in persoana. in aceeasi clipa sosira in graba cativa ofiteri din regimentul lui Sir Edward Turner, camarazii sai de vanatoare. Alaturandu-se baronetului, erau hotarati sa nu-l lase sa se compromita ‘cu un asemenea specimen’ coplesira cu invective familia Cascabel. Injuriile nu o impresionara deloc pe impunatoarea Cornelia cel putin in aparenta. Se multi sa-i arunce lui Sir Edward Turner o privire nu tocmai linistitoare pentru cel ce i-a insultat sotul. Jean, Cuisoara si Sandre tocmai soseau si ei iar disputa ameninta sa degenereze in bataie. Doamna Cascabel striga:
"Haide, Cesar, si voi copii, veniti incoace. Toata lumea in rulota, si cat mai repede." si o spuse pe un ton atat de poruncitor incat nimeni nu-si premise sa nu se supuna ordinului. Vai de seara petrecuta de domnul Cascabel! Nu-si putea potoli mania. El cu onoarea ranita, lovit in persoana marelui sau erou. Insultat de un englez. Dorea sa se duca sa-l caute, sa se bata cu toti camarazii lui de arme, cu toti ticalosii din Satul Ticaloslor! Iar copii lui abia asteptau sa-l insoteasca. Pana si Cuisoara, care repeta intruna ca ar manca nasul unui englez, daca nu cumva urechea! Cornelia avu de luptat nu gluma pana ce sa-i potoleasca pe turbatii aceia. Ea recunostea, la urma urmei, ca Sir Edward Turner era cel culpabil. Nu putea nega faptul ca
mai intai sotul ei apoi toata familia fusesera tratati cat se poate de necuvincios, cum nu se cuvenea sa fie tratat nici macar ultimul din comedianti. Totusi, nedorind ca situatia sa se inrautateasca, nu ceda deloc; tinu piept furtunii si, cand sotul ei isi exprima dorinta de a-i trage baronetului o mama de bataie, ii raspunse:
"iti interzic, Cesar!"
Iar domnul Cascabel, rozandu-si fraul, trebui sa se supuna poruncii, sotiei sale. Cat ar fi dorit Cornelia sa se faca mai repede dimineata, sa se vada odata plecati din satul acela blestemat! N-ar fi fost linistita decat atunci cand intreaga familie urma sa se gaseasca mai la nord cu cateva mile. si, ca sa fie sigura ca nimeni n-avea sa iasa peste noapte, nu numai ca zavori cu grija usa vehiculului, dar mai si ramase afara, sa stea de paza. A doua zi, 27 mai, la orele trei dimineata, Cornelia trezi pe toata lumea. Pentru mai multa siguranta, dorea sa plece inainte de aurora diminetii, cand toti, indieni si englezi deopotriva, dormeau inca. Era cel mai bun mijloc de a impiedica infruntarea sa reinceapa si mai vartos. Pana si la ora aceea mica – amanunt de retinut – se parea ca femeia era extrem de grabita sa ridice tabara. Foarte agitata, cu privirea nelinistita, aruncandu-si in stanga si-n dreapta ochii ingrijorati, ii zorea, ii dojenea, ii lua la rost pe sotul ei, pe copii si pe Cuisoara, fiindca nu se grabeau asa cum i-ar fi placut ei.
"Peste cate zile trecem frontiera? il intreba pe ghid.
"Peste trei, daca nu intarziem pe drum, raspunse Ro No.
"La drum," exclama Cornelia.
"Macar daca ne-am vedea odata plecati!" N-ar trebui, totusi, sa ne inchipuim ca domnul Cascabel inghitise insultele din ajun. Era greu pentru un normand, tot atat de francez pe cat pe patriot, sa plece din sat fara sa-i plateasca baronetului ce i se cuvenea. "Iata ce inseamna, spunea, sa pui piciorul intr-o tara a lui John Bull." Dar, cu toate ca ar fi vrut sa dea o raita in directia satului, sperand sa-l intalneasca pe, sir Edward Turner, cu toate ca arunca dese priviri spre obloanele inchise ale casei unde locuia acel gentleman, nu indraznea sa se indeparteze de cumplita Cornelia. Ea nu-l slabea o clipa.
"Unde te duci, Cesar? Stai aici, Cesar! iti interzic sa te misti din loc, Cesar!" Numai asta auzea domnul Cascabel. Niciodata nu fusese dominat in felul acesta de minunata si impunatoarea sa muiere. Din fericire, datorita poruncilor repetate, pregatirile se facura rapid, iar caii isi reluara locul in hamuri. La patru dimineata, canii, maimuta si papagalul, sotul, baietii si fetita, cu totii erau instalati in Beile-Roulotte. Cornelia se asezase in fata. Apoi, indata ce Cuisoara si calauza isi luara in primire locurile inaintea cailor, fu dat semnalul de plecare.



Dupa un sfert de ora, Satul Ticalosilor disparea indaratul lizierei de copaci mari care-l inconjurau ca un brau. Abia atunci incepeau sa apara aurora diminetii. Era liniste deplina. Nici o fiinta nu se vedea pe campia intinsa, prelungita spre nord. in sfirsit, cand avura certitudinea ca plecasera fara sa-i fi observat nimeni din sat, ca nici indienii si nici englezii nu intentionau sa le taie drumul, Cornelia rasufla usurata; fapt pentru care sotul ei se simti, poate, usor ofensat.
"Prin urmare, iti era frica de indivizii aia, Cornelia," intreba el.
"Foarte mult," se multumi ea sa raspunda. Urmatoarele trei zile s-au scurs fara nici un incident si, asa cum anuntase calauza, ajunsera la capatul Columbiei britanice. Trecand cu bine frontiera cu Alaska, Belle-Roulotte facu un nou popas. in locul acela nu le ramanea decat sa-l plateasca pe indian, care se aratase pe cat ,de zelos, pe atat de credincios, si sa-i multumeasca pentru servicii. Apoi Ro No isi lua ramas bun de la familie, dupa ce mai intai le aratase in ce directie sa mearga ca sa ajunga pe drumul cel mai scurt la Sitka, in capitala posesiunilor rusesti. Acum, cand nu se mai aflau pe teritoriu englez, domnul Cascabel ar fi trebuit sa se simta mai in largul sau. Dar nici vorba de asa ceva! Dupa trei zile, tot nu-si revenise de pe urma intamplarii petrecute in Satul Ticalosilor, ii statea ca un ghimpe in inima. Asa ca nu se putu abtine sa nu-i spuna Corneliei: "Trebuia sa ma fi lasat sa ma intorc si sa-mi inchei socotelile cu my lordul ala.
"Povestea-i rezolvata, Cesar," raspunse simplu doamna Cascabel.
 Era, intr-adevar, rezolvata, si inca bine de tot. in timpul noptii, cand toti ai casei dormeau, Cornelia daduse tarcoale pe langa locuinta baronetului. Vazandu-l ca iese si se indreapta spre locul de panda, il urmarise cateva sute de pasi. Iar odata intrat in padure, ‘locul intai la concursul din Chicago’ ii administra o bataie zdravana, in stare sa lase lat un barbat, invinetit tot, Sir Edward Turner nu-si reveni decat a doua zi si fu nevoit sa poarte inca mult timp semnele intalnirii sale cu femeia aceea draguta. "Ah, Cornelia... Cornelia," exclama sotul ei, strangand-o in brate, "mi-ai salvat onoarea... Ai fost cu adevarat demna de numele Cascabel!"

 


Cesar Cascabel - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Capitolul 15
Cesar Cascabel - Capitolul 16
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 1
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 2
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 3
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 4
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 5
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 6
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 7
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 8
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 9
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 10
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 11
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 12
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 13
Cesar Cascabel - Partea a doua - Capitolul 14
Cesar Cascabel - Epilog


Aceasta pagina a fost accesata de 865 ori.
{literal} {/literal}