Castelul din Carpati - Capitolul 15
de Jules Verne
Capitolul XV
-Ai facut legatura cu capela, Orfanik?
-Tocmai am terminat.
-Totul e pregatit in cazematele bastionului?
-Totul.
-Bastionul si capela sunt, de-acum, legate direct cu donjonul?
-Sunt.
-Si, dupa ce aparatul va degaja curentul, vom avea vreme safugim?
-Vom avea.
-Ai controlat daca tunelul care da in defileul Vulcan e liber?
-Este.
Se lasara, atunci, cateva clipe de tacere, iar Orfanik, apucanddin nou felinarul, lumina adancurile capelei.
-Ah, vechea mea cetatuie, striga baronul, o sa plateascascump cei care vor patrunde aici!
Si Radu de Gorj rosti cuvintele acestea, pe un ton care il facu petanarul Francisc sa se infioare.
-Ai auzit ce se spunea la Werst? il intreba pe Orfanik.
-Acum cincizeci de minute, firul mi-a transmis ce se vorbeala hanul Regele Matei.
-Vor ataca la noapte?
-Nu, abia in zori.
-De cand s-a intors Rosca asta la Werst?
-De doua ore, cu agentii de politie pe care i-a adus de la AlbaIulia.
-Ei bine! De vreme ce castelul nu se mai poate apara, repetabaronul de Gorj, cel putin ii va strivi sub daramaturi pe Francisc deTelec, ca si pe toti cei care-i vor veni in ajutor.
Apoi, dupa cateva clipe:
-Si firul, Orfanik? relua el. Nu trebuie sa se poata afla niciodata ca facea legatura intre castel si satul Werst.
-Nu se va afla; il voi distruge.
-Dupa parerea noastra, a sosit vremea sa explicam anumitefenomene produse in cursul acestei povestiri, a caror origine nu vaintarzia sa fie descoperita.
La vremea aceea - tinem in mod deosebit sa subliniem caevenimentele evocate s-au desfasurat intr-unul din ultimii ani aiveacului al XLX-lea - utilizarea electricitatii, considerata, pe drept,
"sufletul universului', fusese dusa pana la ultimele perfectionari.Ilustrul Edison1 si discipolii sai isi desavarsisera opera.
-Ai facut legatura cu capela, Orfanik?
Intre alte aparate electrice, telefonul functiona atunci cu o precizie atat de miraculoasa, incat sunetele, culese pe placi, ajungeauliber la ureche, fara sprijinul cornetului acustic. Ceea ce se spunea,ceea ce se canta, ceea ce se soptea chiar, se putea auzi, oricat demare ar fi fost distanta, iar doua persoane, despartite de mii deleghe, stateau de vorba intre ele, ca si cum ar fi fostasezate una langa alta1.
Deja, de ani de zile, Orfanik, umbra baronului Radu de Gorj,era, in ceea ce priveste aplicarea in practica a electricitatii, uninventator de prim ordin. Dar, dupa cum se stie, admirabilele sale
descoperiri nu fusesera primite asa cum meritau. Lumeasavantilor se incapatanase sa vada in el, in locul unui om de geniuin domeniul sau, un biet nebun. De aici, ura implacabila pe careinventatorul, respins si dezgustat, o nutrea fata de semenii sai.
In asemenea conditii, Orfanik, fugarit de saracie, ii aparu incale baronului de Gorj. Baronul ii incuraja cercetarile, isi deschisepunga si in cele din urma, si-l apropie, cu conditia, totusi, ca savantul sa-i rezerve dreptul asupra inventiilor sale, iar el sa fie singurulbeneficiar al lor. Una peste alta, cele doua personaje, originale simaniace fiecare in felul sau, erau facute sa se inteleaga. Asa ca, dinclipa in care se intalnira, nu se mai despartirá, nici chiar candbaronul de Gorj o urmarea pe Stilla prin toate orasele Italiei.
Dar, in vreme ce melomanul se lasa imbatat de cantecul incomparabilei artiste, Orfanik nu avea alta preocupare decat sadesavarseasca descoperirile facute in domeniul electricitatii in
ultimii ani, sa perfectioneze aplicatiile lor practice, prin care saobtina cele mai extraordinare efecte.
Dupa incidentele care pusera capat carierei dramatice a Stillei,baronul de Gorj disparu, fara ca nimeni sa poata afla ce se intamplase cu el. Or, parasind Neapole, se refugiase in castelul din
Carpati, impreuna cu Orfanik, foarte multumit sa se inchida acolo,alaturi de el.
Atunci cand luase hotararea sa-si ingroape existenta intrezidurile batranei cetatui, intentia baronului de Gorj fusese ca niciun locuitor din tinut sa nu banuiasca intoarcerea sa si deci, nimenisa nu fie ispitit sa-l viziteze. E de la sine inteles ca Orfanik si eldetineau mijlocul de a-si asigura din belsug cele necesare traiuluila castel. intr-adevar, exista o cale de comunicare secreta cu drumul prin trecatoarea Vulcan, si astfel un om de incredere, vechislujitor al baronului, pe care nu-l stia nimeni, aducea, la date fixe,tot ceea ce i se cerea.
De fapt, ceea ce ramasese din cetatuie - si, mai cu seama, donjonul central - era mai putin darapanat decat se credea si chiarmai locuibil decat ar fi avut nevoie oaspetii sai. Asa ca, inzestrat cutoate cele trebuincioase experientelor sale, Orfanik s-a putut dedica trup si suflet, folosindu-se de elementele pe care i le puneaula dispozitie fizica si chimia, unor lucrari a caror cutezanta intreceaorice inchipuire. Si, atunci, ii veni ideea sa le utilizeze, pentru aindeparta eventualii intrusi.
Baronul de Gorj ii accepta propunerea cu entuziasm si Orfanikinstala o aparatura speciala, destinata sa bage frica in oase, producand fenomene care nu puteau fi atribuite decat unei interventiidiabolice.Dar, in primul rand, era necesar ca baronul de Gorj sa fie tinut
la curent cu ceea ce se spunea in satul cel mai apropiat. Exista,prin urmare, un mijloc de a auzi ce discuta oamenii, fara ca acestiasa banuiasca nimic? Da, daca se putea stabili o comunicatie telefonica intre castel si sala mare a hanului Regele Matei unde obisnuiau sa se stranga, seara de seara persoanele cu greutate din Werst.
Ceea ce Orfanik si mesteri, pe cat de dibaci, pe atat de secret,in modul cel mai simplu cu putinta. Un fir de arama, in teaca luiizolanta, al carui capat pornea de la primul cat al donjonului, fu desfasurat pe sub apele Doinei, pana-n satul Werst. Odata ispravitatreaba asta, Orfanik, dandu-se drept calator, veni sa-si petreaca onoapte la Regele Matei pentru a racorda firul la sala cea mare ahanului. Se intelege ca nu-i fu greu sa traga celalalt capat, cufundatin albia torentului, la inaltimea ferestrei din spate, care nu sedeschidea niciodata. Dupa care, camufland un aparat telefonic infrunzisul bogat, il lega de fir. Or, aparatul acesta fiind conceput atatpentru a emite, cat si pentru a receptiona sunetele, drept urmare,baronul de Gorj putea auzi tot ceea ce se spunea la Regele Matei,si putea face sa se auda acolo tot ce-i trasnea prin minte.
In primii ani, linistea cetatuii nu fu deloc tulburata. Faima reade care se bucura era de ajuns pentru a-i tine departe pe locuitoriiWerstului. De altfel, se stia ca, dupa moartea ultimilor slujitori aifamiliei, fusese parasita. Dar, intr-o zi, pe vremea in care incepepovestirea noastra, luneta ciobanului Frik ingaduise sa sezareasca, iesind pe unul din hornurile donjonului, o suvita de fum.
Din momentul acela, gura lumii nu se mai opri si, ce-a urmat, se stie.Comunicatia telefonica isi dovedi, atunci, utilitatea, fiindcabaronul de Gorj si Orfanik se putura informa in legatura cu tot
ceea ce se petrecea la Werst. Prin fir aflara despre planul lui NicuDeac de a se duce la cetatuie si tot prin fir un glas amenintator sefacu auzit pe neasteptate in sala mare de la han, somandu-l sa
renunte. Atunci, vazand ca, in ciuda avertismentului sau, tanarulpadurar nu se da batut, baronul de Gorj hotari sa-i dea o asemenealectie, incat sa-i piara pofta sa mai calce vreodata pe acolo. in
noaptea cu pricina, aparatura lui Orfanik, pregatita sa functionezeoricand, crea o serie de efecte, menite sa semene groaza in zoneledin jur: dangatul clopotului din capela, proiectarea unor flacari
intense care, in amestec cu sare de mare, le confereau tuturorobiectelor un aspect spectral, sirene formidabile din care aerulcomprimat tasnea cu un vuiet inspaimantator, contururi
fotografice ale unor monstri, infatisate cu ajutorul unor proiectoare puternice, placi metalice plasate in iarba santului din jurulincintei, legate la baterii al caror curent il atinsese pe doctor, carepurta cizmele lui potcovite, in sfarsit, o descarcare electrica, produsa de bateriile din laborator, care-l daramase pe padurar in clipain care atinsese ferecatura puntii.
Asa cum se asteptase baronul de Gorj, dupa aparitia acestorfenomene inexplicabile, dupa incercarea lui Nicu Deac, cu undeznodamant atat de nefericit, groaza ajunse la culme si, nici pen-
tru bani, nici pentru aur, nimeni nu s-ar mai fi incumetat sa seapropie - nici macar la doua mile - de castelul din Carpati, bantuit negresit de duhuri de pe alta lume.
Radu de Gorj se putea socoti, asadar, la adapost de oricemusafir nepoftit, cand la Werst descinse Francisc de Telec.In vreme ce acesta ii iscodea, fie pe Ionas, fie pe jupanul Colt si pe ceilalti, prezenta sa la han fu imediat semnalata, prin firul dinapele Doinei. Ura pe care i-o purta baronul de Gorj tanaruluiFrancisc se reaprinse, odata cu amintirea evenimentelor petrecute
la Neapole. Si nu numai ca se afla in sat, la doar cateva mile decetatuie, dar iata ca, de fata cu notabilitatile, isi batea joc de superstitiile lor absurde; distrugea reputatia de cuib al nalucilor castelului din Carpati si promitea sa previna autoritatile din Alba Iulia,pentru ca politia sa vina si sa puna capat tuturor acestor legende!
Asa ca baronul de Gorj se hotari sa-l atraga pe Francisc deTelec la castel, iar feluritele cai prin care reusi lucrul acesta vasunt binecunoscute. Vocea Stillei, transmisa cu ajutorul telefonu-
lui, il facuse pe tanar sa se abata din drum pentru a se apropia decastel; aparitia cantaretei pe terasa bastionului ii insuflase dorintade neinvins de a patrunde acolo; o lumina, ivita la una dintre ferestrele donjonului, il calauzise spre poterna, care era deschisa pentru a-l lasa sa treaca. in adancul criptei, luminate electric, in careauzise din nou vocea atat de invaluitoare, intre peretii acelei celulein care alimentele ii erau aduse atunci cand era cufundat intr-unsomn letargic, in inchisoarea aceasta ingropata in strafundurilecetatuii a carei usa se trantise in urma lui, Francisc de Telec se aflain puterea baronului de Gorj, iar baronul era convins ca de-acolonu va mai putea iesi in veci.
Acestea erau rezultatele misterioasei colaborari a baronului Radude Gorj cu complicele sau, Orfanik. Dar, spre marele sau necaz,baronul stia ca Rosca, neurmandu-si stapanul in interiorul castelului, daduse alarma, anuntand autoritatile din Alba Iulia. in satulWerst sosise o brigada de agenti, iar baronul de Gorj se afla in fataunui dusman mult prea puternic. intr-adevar, cum puteau, Orfaniksi el, sa tina piept unei trupe atat de numeroase? Metodele folositeimpotriva lui Nicu Deac si a doctorului Patak nu vor fi de nici unfolos, din moment ce politia nu crede in interventii diavolesti. Asaca, de comun acord, luasera hotararea sa faca praf si pulberecetatuia si nu mai asteptau decat clipa de a actiona. Un curent electric fusese pregatit pentru a da foc incarcaturilor de dinamitaingropate sub donjon, bastioanele si vechea capela, iar aparatul
destinat sa declanseze curentul trebuia sa le lase baronului de Gorjsi complicelui lui ragazul de a fugi prin tunelul din trecatoareaVulcan. Apoi, dupa explozia ale carei victime urmau sa fie tanarulFrancisc si multi dintre cei care vor escalada zidul din incintacastelului, aveau sa fuga amandoi atat de departe, incat niciodatanu li s-ar mai fi dat de urma.
Ceea ce tocmai auzise din conversatia lor ii oferise lui Franciscexplicatia fenomenelor care avusesera loc. Stia de-acum ca intresatul Werst si castelul din Carpati exista o linie telefonica. Aflase sica batrana cetatuie va fi distrusa in urma unei catastrofe, care trebuia sa le fie fatala agentilor de politie si lui Rosca, si chiar pe el ilva costa viata. Era, in sfarsit, la curent cu faptul ca baronul de Gorjsi Orfanik vor avea timp sa-si ia talpasita, luand-o cu ei pe Stilla,inconstienta
Ah! De ce nu putea patrunde in capela, de ce nu se puteanapusti asupra celor doi? I-ar fi doborat, i-ar fi lovit, i-ar fi impiedicat sa mai poata face rau, ar fi oprit inspaimantatoarea distrugere!
Dar, ceea ce era imposibil in acel moment, nu va mai fi, poate,dupa plecarea baronului. Atunci cand vor parasi amandoi capela,Francisc, repezindu-se pe urmele lor, ii va urmari pana la donjon, iar acolo, cu ajutorul lui Dumnezeu, va face dreptate.Baronul si Orfanik erau, deja, in partea exterioara a absidei.Francisc nu-i slabea din ochi. Pe unde aveau sa iasa?
Pe o usa care dadea intr-una dintre curiile incintei, sau printr-o galerie interioaracare trebuia sa lege capela de donjon, deoarece parea ca toate corpurile de cladire ale cetatuii comunicau intre ele? Nu avea nici oimportanta, atata vreme cat tanarul nu intalnea un obstacol decare sa nu poata trece.
In clipa aceea, baronul si Orfanik mai avura un scurt schimb decuvinte.
-Nu mai avem nimic de facut aici?
-Nimic.
-Atunci, sa ne despartim.
-Doriti, in continuare, sa va las singur in castel?
-Da, Orfanik, pleaca numaidecat prin tunelul din trecatoare.
-Dar, dumneavoastra?
-Voi parasi cetatuia in ultima clipa.
-Ramane stabilit sa va astept la Bistrita?
-La Bistrita.
-Ramaneti aici, baroane, ramaneti singur, daca asta va estevrerea.
-Da pentru ca vreau s-o mai aud vreau s-o mai ascult incao data, in ultima noapte pe care-o mai petrec in castelul dinCarpati!
Imediat dupa aceea, parasira capela.
Desi numele Stillei nu fusese rostit, Francisc nu se puteainsela, despre ea vorbise baronul.
Castelul din Carpati - Capitolul 1
Castelul din Carpati - Capitolul 2
Castelul din Carpati - Capitolul 3
Castelul din Carpati - Capitolul 4
Castelul din Carpati - Capitolul 5
Castelul din Carpati - Capitolul 6
Castelul din Carpati - Capitolul 7
Castelul din Carpati - Capitolul 8
Castelul din Carpati - Capitolul 9
Castelul din Carpati - Capitolul 10
Castelul din Carpati - Capitolul 11
Castelul din Carpati - Capitolul 12
Castelul din Carpati - Capitolul 13
Castelul din Carpati - Capitolul 14
Castelul din Carpati - Capitolul 15
Castelul din Carpati - Capitolul 16
Castelul din Carpati - Capitolul 17
Castelul din Carpati - Capitolul 18
Aceasta pagina a fost accesata de 1295 ori.
