Castelul din Carpati - Capitolul 12
de Jules Verne
Capitolul XII
Era cu putinta? Stilla, pe care Francisc de Telec nu credea s-o mairevada vreodata, tocmai i se aratase pe ridicatura de pamant a bastionului! Nu fusese victima unei iluzii, Rosca o vazuse si el! Era,intr-adevar, marea artista, in costumul Angelicai, asa cum aparuse in fata publicului, la reprezentatia sa de adio de la teatrul San Carlo!
-Ea ea traieste!
Inspaimantatorul adevar puse stapanire pe tanarul Francisc.Asadar, femeia adorata, cea care urma sa-i fie sotie, se afla inchisade cinci ani in mijlocul muntilor transilvaneni! Asadar, cea pe careo vazuse prabusindu-se fara suflare pe scena, supravietuise!Asadar, in timp ce fusese transportat, zbatandu-se intre viata simoarte, la hotel, iar a doua zi, la Campo Santo Nuovo din Neapole,populatia vazuse doar un sicriu gol!
Toate acestea pareau de necrezut, de neadmis, contrarii bunului simt. Tineau de miracol, erau neverosimile, iar Radu ar fitrebuit sa si-o repete intruna, cu incapatanare Da! Dar, un fapt
era in afara de orice indoiala. Stilla fusese rapita de baronul deGorj, de vreme ce se afla in cetatuie! Era in viata de vreme cetocmai o zarise deasupra zidului! Certitudinea era absoluta.Tanarul incerca, totusi, sa-si puna in ordine gandurile ravasitecare se concentrau, de altfel, intr-unul singur: sa i-o smulga luiRadu de Gorj pe Stilla, de cinci ani prizoniera in castelul dinCarpati!
-Rosca, spuse Francisc cu glas intretaiat, asculta-ma intelege-ma, mai cu seama fiindca mi se pare ca-mi pierd mintile
-Stapane bunul meu stapan!
-Cu orice pret trebuie sa ajung la ea la ea! Chiar in seara asta!
-Nu maine
-Asta seara, iti spun! E acolo M-a vazut asa cum am vazut-o si eu Ma asteapta
-Ei bine merg cu tine
-Nu! Ma duc singur.
-Singur?
-Da!
-Dar, cum ai sa poti patrunde in cetatuie, daca Nicu Deac n-a putut?
-Voi intra, iti spun eu
-Poterna este inchisa
-Pentru mine nu va fi O sa caut o sa gasesc o spartura voi trece
-Nu vrei sa te insotesc, stapane nu vrei?
-Nu! Ne vom desparti, doar daca ne vom desparti, imi veiputea fi de folos?
-Te voi astepta, deci, aici?
-Nu, Rosca.
-Unde, atunci?
-La Werst sau, mai degraba nu la Werst raspunseFrancisc. E de prisos ca oamenii de acolo sa stie Coboara in targul Vulcan si innopteaza acolo Daca nu vin pana maine, pleaca de
dimineata adica nu mai asteapta cateva ceasuri Dupa careindreapta-te spre Alba Iulia Acolo, da-i de stire sefului politieiPovesteste-i tot in sfarsit, intoarce-te cu niste agenti Daca trebuie, sa ia cu asalt cetatuia! Eliberati-o! Ah! Dumnezeule mare!Vie in mainile lui Radu de Gorj!
Si, in vreme ce tanarul bolborosea, gafaind, toate aceste fraze,Rosca vedea cum sporeste surescitarea stapanului sau, manifestandu-se prin sentimentele dezordonate ale unui om care nu
mai e stapan pe el insusi.
-Du-te, Rosca! striga el, pentru ultima oara.
-Asta va e dorinta?
-Asta.
In fata acestei porunci fara replica, lui Rosca nu-i ramanea decatsa se supuna. De altfel, Francisc se indepartase deja, iar intunericulil si inghitise.
Cateva clipe, Rosca ramase locului, fara sa se poata hotari saplece. Se gandi, atunci, ca eforturile lui Francisc se vor dovediinutile, ca nu va reusi nici macar sa treaca de zid, ca va fi silit sa se
intoarca la Vulcan poate maine poate in noaptea asta se vorduce, atunci, impreuna la Alba Iulia si ceea ce nici Francisc, nicipadurarul nu izbutisera sa faca, vor reusi oamenii autoritatilor ii vor veni de hac lui Radu de Gorj i-o vor smulge pe nefericitaStilla vor scotoci cetatuia din Carpati nu vor lasa piatra pe piatra, daca va fi nevoie chiar daca toti dracii din iad s-ar strange laolalta sa o apere!
Si Rosca o porni din nou in jos, pe pantele platoului Orgall, casa iasa la drumul trecatorii Vulcan.in vremea asta, mergand pe marginea santului, Franciscdaduse, deja, ocol bastionului de colt din stanga.Mii de ganduri ii treceau prin minte. Acum nu mai avea nici oindoiala in ceea ce priveste prezenta baronului de Gorj la castel, devreme ce Stilla era sechestrata acolo Doar el putea fi autorulStilla traia! Dar, cum sa faca sa ajunga la ea? Cum sa faca sa oscoata din castel? Habar n-avea, dar, trebuia s-o faca si, cu oricepret, o va face Obstacolele pe care Nicu Deac nu izbutise sa leinvinga, le va invinge el Nu curiozitatea era aceea care il mana in
mijlocul ruinelor, ci pasiunea, dragostea pentru femeia pe care oregasea in viata. Da! in viata! Dupa ce o crezuse moarta, i-o vasmulge lui Radu de Gorj.
De fapt, Francisc ajunsese la concluzia ca nu va putea patrundedecat prin curtina de sud, unde se afla portita secreta la care duceapuntea. Asa ca, dandu-si seama ca nu avea rost sa incerce sa
escaladeze zidurile inalte, dupa ce coti pe langa bastion, continuasa inainteze pe creasta platoului Orgall.Ziua, n-ar fi fost greu. in toiul noptii, luna nu rasarise inca; onoapte ingrosata de negurile care se strang intre munti era maimult decat primejdioasa. Pericolului de a calca in gol, pericoluluide a te pravali in sant, i se adauga acela de a te izbi de stanci si dea provoca prabusirea lor.
Francisc inainta mereu, totusi, urmand cat putea de aproapeserpuirile santului, pipaind cu mana si piciorul, pentru a fi sigur canu se indeparteaza. impins de o putere supraomeneasca, sesimtea, in afara de asta, calauzit de un instinct extraordinar carenu-l putea insela.Dincolo de bastion se desfasura curtina dinspre sud, la careputeai ajunge folosind puntea, cand aceasta nu era ridicata si lipitade poterna.Dupa ce treceai de bastion, obstacolele pareau sa seinmulteasca. Prins intre stancile uriase ce acopereau platoul, numai putu sa se tina dupa linia unduitoare a santului si trebui sa seindeparteze de el. inchipuiti-va pe cineva incercand sa se orienteze
in mijlocul unei intinderi de felul celei de langa Carnac1, dar undedolmenii2 si menhirii3 ar fi asezati la intamplare. Si nici un reper,nici o licarire in noaptea neagra ca smoala, care acoperea pana sivarful donjonului central.
Francisc inainta, totusi, cand catarandu-se pe o piatra enorma,care-i bloca trecerea, cand tarandu-se printre stanci, cu mainile sfasiate de scaieti si maracini, cu crestetul atins de perechi de hultani
care se indepartau numaidecat, scotand infioratorul lor tipat strident.
Ah! De ce nu batea clopotul vechii capele, asa cum batuse pentru Nicu Deac si pentru doctor? De ce deasupra crenelurilor donjonului nu se aprindea acea lumina intensa, care-i invaluise pe
acestia? Ar fi mers spre sunetul acela, ar fi mers spre luminaaceea, ca marinarul spre suierul unui sirene de alarma, sau sprestralucirea unui far!
Nu! Doar bezna adanca ara cea care nu-l lasa sa vada la maimult de cativa pasi.
Asa trecu o ora. Dupa declivitatea4 solului, spre stanga, din cein ce mai pronuntata, isi dadu seama ca se ratacise. Coborase dincolo de poterna? Sau poate trecuse de punte?Se opri, lovind, inciudat, cu piciorul in pamant, frangandu-simainile. incotro sa se indrepte? Ce furie il cuprinse, la gandul cava fi silit sa astepte zorile! Dar, atunci, va fi vazut de cei dincetatuie nu va putea sa-i ia prin surprindere Radu de Gorj se vapune in garda
Era noapte, era chiar noaptea in care trebuia sa patrunda in incinta, iar Francisc nu reusea sa se orienteze, invaluit in intuneric.Scoase un strigat un strigat de disperare.
- Stilla striga el, Stilla mea!
Era de crezut ca prizoniera l-ar fi putut auzi, i-ar fi pututraspunde?Si, totusi, de douazeci de ori la rand, striga numele pe careecourile Piesei i-l uimisera indarat. Dintr-o data, ochii ii fura strafulgerati. O licarire zgaria intunericul, o licarire destul de vie, acarei sursa se afla, probabil, la o oarecare inaltime.
Acolo e cetatuia acolo! isi spuse.
Si, intr-adevar, dupa pozitia sa, licarirea putea veni doar din donjonul central.
Data fiind starea sa de surescitare, Francisc nu ezita sa creadaca Stilla era aceea care-i trimitea acest semnal. Nu putea fi nici ourma de indoiala, il recunoscuse, in momentul in care el insusi o
zarise pe terasa bastionului. Iar acum ii venea in ajutor, indicandu-i calea pe care trebuia s-o urmeze, ca sa ajunga la poternaFrancisc se indrepta spre acea luminita, din ce in ce mai puternica, pe masura ce se apropia de ea. Cum o luase prea la stanga,pe podisul Orgall, se vazu obligat sa urce, din nou, vreo douazecide pasi la dreapta si, dupa ce bajbai putin, ajunse iar pe malul santului.Lumina stralucea in fata lui, iar inaltimea la care se vedea dovedea ca venea, intr-adevar, de la una dintre ferestrele donjonului.
Francisc urma, asadar, sa infrunte ultimele obstacole - denetrecut, poate!Si chiar asa era, intrucat poterna era inchisa, iar puntea ridicata, trebuia sa se lase sa alunece pana la baza curtinei Dar, pe
urma, cum se va descurca cu un zid ridicat la cincizeci de picioaredeasupra lui?Francisc inainta spre locul de care era proptita puntea, atuncicand poterna era deschisa
Puntea era lasata.Fara sa mai stea pe ganduri, Francisc trecu puntea care se clati-
na sub pasii lui si impinse usor usita secretaUsita se dadu in laturi. Francisc se napusti sub bolta intunecata.Dar, de-abia intra, ca puntea se ridica, blocand cu un pocnet sec
poterna
Francisc de Telec era de-acum prizonier in castelul din Carpati.
Castelul din Carpati - Capitolul 1
Castelul din Carpati - Capitolul 2
Castelul din Carpati - Capitolul 3
Castelul din Carpati - Capitolul 4
Castelul din Carpati - Capitolul 5
Castelul din Carpati - Capitolul 6
Castelul din Carpati - Capitolul 7
Castelul din Carpati - Capitolul 8
Castelul din Carpati - Capitolul 9
Castelul din Carpati - Capitolul 10
Castelul din Carpati - Capitolul 11
Castelul din Carpati - Capitolul 12
Castelul din Carpati - Capitolul 13
Castelul din Carpati - Capitolul 14
Castelul din Carpati - Capitolul 15
Castelul din Carpati - Capitolul 16
Castelul din Carpati - Capitolul 17
Castelul din Carpati - Capitolul 18
Aceasta pagina a fost accesata de 1400 ori.
