Castelul din Carpati - Capitolul 7

de Jules Verne

Capitolul VII

           Cum sa descriem ingrijorarea care incepuse sa framante satulWerst, dupa plecarea tanarului padurar si a doctorului Patak? Eanu incetase sa se opreasca odata cu scurgerea ceasurilor, care pareau nesfarsite.Jupanul Colt, hangiul Ionas, dascalul Hemrod si alti cativa nuse putusera stapani si ramasera in continuare pe terasa. Fiecaredintre ei se incapatana sa tina sub observatie silueta indepartata acetatii, iscodind daca nu se arata din nou vreun rotocol de fum deasupra donjonului. Nu se zarea nici un fir de fum, ceea ce fu constatat cu ajutorul lunetei, atintita invariabil in directia aceea. Cei doiflorini dati pentru achizitionarea instrumentului fusesera, intr-adevar, bani cheltuiti cu folos. Niciodata biraul, desi atat de atent laInvestitiile lui, atat de grijuliu cu punga lui, nu se despartise cu maiputina parere de rau de niste gologani care se dovedisera a fi atatde bine intrebuintati.
La douasprezece si jumatate, cand pastorul Frik se intoarse dela pasune, un val de intrebari infrigurate se abatu asupra lui.Aparuse ceva nou, extraordinar, supranatural?Frik raspunse la toate acestea, tocmai strabatuse valea Jiuluivalah, fara sa constate nimic suspect.
         Dupa pranz, pe la ceasurile doua, fiecare se intoarse la postulsau de observatie. Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa ramanaacasa si, mai cu seama, nimanui nu-i ardea sa treaca pragul hanului Regelui Matei, acolo unde se faceau auzite voci cominatorii1. Cazidurile au urechi, fie, de vreme ce este o expresie curenta in limbajul uzual dar grai!Asa ca vrednicul hangiu se putea teme ca hanul avea sa-i fie pusin carantina, si asta ii dadea serios de gandit. Se va vedea, oare,silit sa traga obloanele si sa-si bea de unul singur capitalul, dinlipsa de musterii? Si, totusi, in scopul de a linisti populatia Werst-ului, procedase la o perchezitie amanuntita, cercetase camerele pana si sub paturi, scotocise sipetele, bufetele, politele, explorasecu minutiozitate colturile si ungherele salonului, coborase inpivnita si urcase in pod, unde cine stie ce glumet cu ganduri relesi-ar fi putut pune la cale inselatoria. Nimic! Tot nimic in ceea cepriveste fatada care domina Doina. Ferestrele erau prea sus pentru a-ti da posibilitatea sa te ridici pana la pervaz, pe suprafata unui zid perpendicular, inaltandu-se direct din suvoiul navalnic al torentului. Ce daca! Frica nu gandeste si va trece multa vreme, desigur,pana cand oaspetii obisnuiti ai lui Ionas isi vor recapata increderea in hanul acestuia, in snapsul si rachiul lui.
Multa vreme? Eroare, si, dupa cum se va vedea, acest pronostic suparator nu se va realiza in nici un fel.
Intr-adevar, cateva zile mai tarziu, in urma unei intamplari cutotul neprevazute, notabilitatile din sat aveau sa-si reia intrunirilelor cotidiene, presarate cu cate o dusca zdravana, in fata meselor de la hanul Regele Matei.

Dar, mai intai, suntem nevoiti sa ne intoarcem la tanarul padurar si la nefericitul lui insotitor, doctorul Patak.
           Dupa cum va aduceti aminte, Nicu Deac ii promisese indureratei Miorita, in clipa in care plecase din Werst, ca nu va zabovimulta vreme intre zidurile castelului din Carpati. Daca nu avea sa i se intample o nenorocire, daca amenintarile violente la adresa luinu urmau sa se adevereasca, avea de gand sa se intoarca nu multdupa ce se va insera. Era, asadar, asteptat, si cu cata nerabdare! Dealtfel, nici tanara, nici tatal ei, nici dascalul, nu puteau prevedea ca dificultatile drumului nu ii vor ingadui padurarului sa ajunga pe creasta platoului Orgall, inainte de caderea noptii.In consecinta, nelinistea, deja atat de puternica din timpul zilei,intrecu orice limita cand clopotul din Vulcan, care era auzit foartedeslusit in satul Werst, batu ceasurile opt. Ce se putuse intampla,de Nicu Deac si doctorul nu se intorsesera inca, dupa o zi deabsenta? Asa stand lucrurile, nimeni nu se gandea sa intre in casa,inainte de intoarcerea celor doi. in fiecare clipa, li se nazarea ca-ivad rasarind dupa cotul drumului dinspre trecatoare.Jupanul Colt si fiica lui se postasera la coltul ulitei, in locul incare fusese pus de straja pastorul. De nenumarate ori avura impresia ca zaresc niste umbre conturandu-se in departare, printrecopaci, in luminis Pura iluzie!Trecatoarea era, ca de obicei,pustie, fiindca rar li se intampla celor de la granita sa aiba curajulsa se incumete sa treaca pe acolo, pe timp de noapte. Si apoi, era marti seara - martea duhurilor rele - iar intr-o astfel de zi transilvanenii nu prea se indeamna la drum, dupa asfintit. Pesemne ca Nicu Deac isi pierduse mintile, daca alesese o asemenea zi ca sacerceteze cetatuia. Adevarul este ca tanarul forestier nu segandise deloc la asta, ca de altfel, nimeni din sat.Tocmai la acest lucru cugeta, atunci, Miorita. Si ce imagini inspaimantatoare ii treceau prin fata ochilor! isi urmarise logodnicul,ceas cu ceas, cu inchipuirea, prin codrii desi ai Piesei, in vreme ce
urca spre podisul Orgall Acum, odata cu lasarea intunericului, ise parea ca-l vede in incinta, incercand sa scape de duhurile carebantuiau castelul din Carpati Devenise jucaria vrajilor lor Era
victima harazita razbunarii lor Fusese aruncat in cine stie ce temnita din adancurile cetatii fara suflare, poateSarmana fata, ce n-ar fi dat sa se avante pe urmele lui NicuDeac! Si, pentru ca nu putea, ar fi vrut, cel putin, sa-l astepte toatanoaptea in acel loc. Dar tatal ei o obliga sa revina acasa si, lasandu-l pe cioban la postul de observatie, se retrasera, amandoi.De indata ce ramase singura in mica ei odaie, Miorita izbucniin plans.Il iubea din tot sufletul pe curajosul ei Nicolae, il iubea cu atat mai multa recunostinta cu cat tanarul padurar nu-i ceruse mana inconditiile, atat de ciudate, in care se hotarasc, in mod obisnuit,casatoriile la tara, in Transilvania.
         In fiecare an, de San-Petru, se deschide "Targul de fete'. In ziua cu pricina se aduna toate fetele de pe intreg cuprinsul comitatului. Vin in cele mai aratoase carute, trase de cei mai vajnici cai,isi aduc zestrea, vesminte tesute, cusute si brodate cu mainile lor,pastrate in cufere viu colorate; familiile, prietenii, vecinii, sunt alaturi de ele. Si atunci sosesc flacaii, imbracati de sarbatoare, incinsicu braie de matase. Se vantura tantosi prin targ, umflandu-se inpene; isi aleg fetele care le plac; le dau un inel si o naframa insemn de logodna, iar casatoriile se fac la intoarcere.Nu la unul dintre aceste targuri o intalnise Nicu Deac peMiorita. Legatura dintre ei nu se datora intamplarii. Se cunosteaudin copilarie, se iubeau de cand implinisera varsta dragostei.Tanarul padurar nu se dusese sa-si caute mireasa la targ, iarMiorita ii purta o adanca recunostinta. Ah! De ce era Nicu Deacatat de imprudent! O iubea, totusi, o iubea, iar ea nu avusesedestula influenta pentru a-l impiedica s-o apuce pe drumul spreafurisitul de castel.
Ce noapte avu trista Miorita, sfasiata de neliniste si zguduitade plans. Nu voise, in ruptul capului, sa se culce. Aplecata pestepervaz, cu privirea atintita asupra ulitei povarnite, i se parea ca
aude o voce, soptind:"Nicu Deac n-a tinut seama de amenintari! Miorita nu mai arelogodnic!'.Nalucire a simturilor ei ravasite. Nici un glas nu tulbura linistea noptii. Fenomenul inexplicabil din sala hanului nu se repeta, incasa jupanului Colt.
A doua zi, in zori, populatia Werst-ului era pe ulita cea mare.Din dreptul terasei pana in coltul trecatorii, unii coborau, altiiurcau: primii in cautare de vesti, ceilalti pentru a le duce mai
departe. Se spunea ca ciobanul Frik tocmai o pornise inainte, la omila buna de sat, nu prin codrii Piesei, ci de-a lungul lizierei, si canu actionase fara motiv.Trebuiau sa-l astepte si, pentru a intra mai repede in legaturacu el, jupanul Colt, Miorita si Ionas o luara catre marginea satului.
Jumatate de ceas mai tarziu, Frik fu semnalat la cateva sute de pasi, in susul drumului.Cum mergea cam pleostit si dadea semne ca s-ar grabi, nuvazura nimic bun in asta.
-Ei bine, Frik, ce stii? Ce-ai aflat? il intreba jupanul Colt, de indata ce ciobanul ajunse langa el.
-N-am vazut nimic N-am aflat nimic! raspunse Frik.
-Nimic! sopti fata, ai carei ochi se umplura de lacrimi.
-La rasaritul soarelui, urma ciobanul, am zarit, la o mila deaici, doi oameni. Am crezut, mai intai, ca-s Nicu si doctorul nuerau ei.
-Stiu cine sunt? intreba Ionas.
-Doi calatori straini, care tocmai trecusera frontiera valaha.
-Ai vorbit cu ei?
-Da.
-Au de gand sa coboare spre sat?
-Nu. Se duc spre Retezat, vor sa urce pana-n varf.
-Sunt vizitatori?
-Asa par, jupane Colt.
-Si, in timpul noptii, strabatand trecatoarea Vulcan, n-au zaritnimic in partea dinspre cetatuie?
-Nu pentru ca se aflau inca de cealalta parte a trecatorii,raspunse Frik.
-Asa ca nu ai nici o veste despre Nicu Deac?
-Nici una.
-Dumnezeule! suspina sarmana Miorita.
-Puteti, de altfel, sa-i iscoditi chiar voi pe calatori, adaugaFrik, au de gand sa faca popas la Werst, inainte de a porni, din nou,spre Cluj.
"Numai de nu mi-ar ponegri nimeni hanul! se gandi Ionas,negru de suparare. Ar fi in stare sa nu mai vrea sa traga la mine!'.Fiindca, de treizeci si sase de ceasuri, prea bunul hangiu erachinuit de teama ca, de-acum incolo, nici un calator nu se va maiincumeta sa manance si sa doarma la hanul lui.Una peste alta, aceste intrebari si aceste raspunsuri, schimbateintre cioban si stapanul sau, nu lamurisera, puse cap la cap,lucrurile. Si, cum nici tanarul padurar, nici doctorul Patak nu
reaparusera la orele opt dimineata, puteau exista motivetemeinice, care sa-i indreptateasca sa spere ca se vor mai intoarcevreodata? Doar nu te apropii, nepedepsit, de castelul din Carpati!
         Zdrobita de emotiile noptii de nesomn, Miorita de-abia se maitinea pe picioare. Era gata sa lesine, cu greu mai putea sa mearga.Tatal ei se vazu silit sa o duca inapoi acasa. Acolo, lacrimile seintetira Il chema pe Nicu intr-un glas sfasietor Voia sa plecedupa el Ti se facea mila si existau toate motivele sa te temi ca seva imbolnavi.Cu toate acestea, era necesar si urgent sa se ia o hotarare.Trebuiau sa porneasca in ajutorul padurarului si al doctorului, faraa mai pierde nici o clipa. Ca aveau de infruntat primejdii, supunandu-se represaliilor acelor fapturi, omenesti sau de alta natura, careocupau cetatuia, nu avea prea multa importanta. Esential era saafle ce se intamplase cu Nicu Deac si cu doctorul. Datoria aceastase impunea atat prietenilor lor, cat si celorlalti locuitori ai satului.Cei mai bravi nu vor da inapoi, cand va fi vorba sa se avante ininima codrilor Piesei, cu scopul de a urca pana la castelul dinCarpati.
Odata hotarat acest lucru, dupa nenumarate discutii si targuieli, cei mai bravi se dovedira a fi in numar de trei: jupanul Colt,ciobanul Frik si hangiul Jonas - nici unul mai mult. In ceea ce-l
priveste pe dascalul Homorod, acesta fu brusc sagetat de o durere de guta la picior si se vazu nevoit sa se intinda pe doua scaune, insala de clasa a scolii sale.Pe la ceasurile noua, jupanul Colt si insotitorii sai, inarmatipana-n dinti din spirit de prevedere, o luara pe drumul spre treca-
toare. Apoi, o pornira si ei tot din locul unde il parasise Nicu Deac,afundandu-se in padurea deasa ce imbraca masivul muntos.Isi facusera socoteala, pe buna dreptate, ca, daca tanarul padu-
rar si doctorul facusera calea-ntoarsa spre sat, o apucasera tot pedrumul pe care se vazusera nevoiti sa-l urmeze, ca sa strabataPlesa. Ori, avea sa le fie usor sa mearga pe urmele lor, ceea ce, dealtfel, si constatara de indata ce trecura de liziera.Ii vom lasa sa inainteze, pentru a va spune ce schimbare bruscade atitudine se produse la Werst, de cum nu se mai vazura. Daca,pana atunci, nu paruse ca Nicu Deac si Patak trebuiau ajutati deniste oameni de bine, acum, o data ce acestia pornisera in cautarealor, se socotea ca faptuisera o imprudenta fara seaman. Ce marescofala au facut, daca o prima catastrofa va fi urmata de o a doua!Ca padurarul si doctorul cazusera victima incercarii lor, de lucrulacesta erau convinsi cu totii, asa ca la ce folosea ca jupanul Colt,Frik si Ionas se puneau in primejdie sa cada victima devotamentu-lui lor? Mare isprava, cand tanara isi va plange si tatal, asa cum isiplange logodnicul, cand prietenii oierului si hangiului vor aveasa-si reproseze disparitia lor!

Deznadejdea pusese stapanire pe intreg satul si nu se aratausemne ca avea sa se risipeasca in curand. Admitand ca nu li se vaintampla o nenorocire, tot nu puteau conta pe intoarcerea jupanu-
lui Colt si a celor doi insotitori ai sai, inainte ca noaptea sa fiinvaluit inaltimile din jur.Cat de surprinsi ramasera, deci, cand fura zariti pe la ceasuriledoua ale amiezii, in departare, inaintand, pe drum! Cu cata grabale alerga in cale, instiintata pe data, Miorita!Nu erau trei, erau patru, iar al patrulea se dovedi a fi doctorul.
-Nicolae, sarmanul meu NicolaeL. striga fata. Nu e nici cuvoi?
-Ba da Nicu Deac era acolo, intins pe o targa de ramuris pecare Ionas si ciobanul cu greu o puteau duce.
Miorita se napusti spre logodnicul ei, apoi se apleca asupra luisi il cuprinse in brate.
-A murit tipa ea, a murit!
-Nu n-a murit, raspunse doctorul Patak, dar merita si eula fel!
Adevarul e ca tanarul padurar isi pierduse cunostinta.Membrele-i erau rigide, chipul, cadaveric, iar respiratia abia semai ridica simtea. in ceea ce-l priveste pe doctor, daca fata lui nuera cu totul lipsita de sange ca a tovarasului sau, asta se datoramersului care-l facuse sa-si recapete culoarea obisnuita, caramiziu-rosiatica.
Vocea Mioritei, atat de mangaietoare, atat de sfasietoare, nu avuputerea de a-l smulge pe Nicu Deac din starea de somnolenta in careera cufundat. Adus in sat si asezat in odaia jupanului Colt, nu rostisenici o vorba. Cateva clipe mai tarziu, totusi, deschise ochii si, de cumo zari pe fata aplecata la capataiul lui, un suras ii inflori pe buze, darcand incerca sa se ridice, nu reusi. O parte a corpului nu-l mai asculta, de parca ar fi suferit de hemiplegie1. Totusi, vrand sa o linisteasca
pe Miorita, ii spuse, cu un glas, intr-adevar, de-abia auzit:
-Nu-i nimic nu-i nimic!
-Nicolae, bietul meu Nicolae, repeta fata.
-Putina oboseala, draga Miorita, si putina tulburare O satreaca repede cum ma ingrijesti tu
Dar, ca sa se intremeze, bolnavul avea nevoie de liniste side odihna. Asa ca jupanul Colt parasi odaia, lasandu-l pe tanarulpadurar in grija Mioritei, iar acesta, intrucat nu-si putea dori o infirmiera mai plina de zel, nu intarzie sa atipeasca.
In vremea asta, hangiul Ionas povestea in fata unui numerosauditoriu - cu glas rasunator, sa fie bine auzit de toata lumea -ceea ce se petrecuse dupa plecarea lor.
Jupanul Colt, pacurarul si el, dupa ce descoperisera printrecopaci poteca pe care si-o croisera Nicu Deac si doctorul, seindreptasera in directia castelului din Carpati. Or, trecusera doua
ceasuri de cand urcau cu greu pe pantele Piesei, iar margineapadurii era doar la o jumatate de mila in fata lor, cand aparura doioameni. Erau doctorul si padurarul, pe unul il lasasera cu totul
picioarele, iar celalalt era la capatul puterilor, tocmai se prabusisela radacina unui copac.
Alearga la doctor, si il bombarda cu intrebari, dar, fara sa reu-seasca sa scoata o vorba de la el, fiindca era nauc de-a binelea si nuputea sa le raspunda, incropi o targa din crengi, il culca pe NicuDeac pe ea, il ridica pe Patak in capul oaselor, iar toate acestea furaimplinite cat ai clipi din ochi. Dupa care jupanul Colt si ciobanul,inlocuit des cu Ionas, o pornira din nou pe drumul spre Werst.Cand sa spuna de ce ajunsese Nicu Deac in asemenea hal sidaca cercetase ruinele cetatuii, hangiul habar n-avea, jupanul Coltnici el, ciobanul nici atat, doctorul nu-si venise intr-atat in fire,
incat sa o faca in acest moment. Ce naiba! Se afla in siguranta insat, inconjurat de prieteni, in mijlocul pacientilor sai Nu mai aveade ce sa se teama de fapturile de acolo! Chiar daca ii smulseserajuramantul sa taca, sa nu povesteasca nimic din ceea ce vazuse lacastelul din Carpati, interesul obstesc ii cerea sa-si calce legamantul.
-Haide, vino-ti in fire doctore, ii ceru jupanul Colt, si deapana-ti amintirile!
-Vreti sa vorbesc
-in numele locuitorilor din Werst, ca sa asiguram linistea in sat, iti ordon!
Un pahar zdravan de rachiu, adus de Ionas, avu darul sa-l facape doctor sa-si recapete graiul si, in fraze intretaiate, se exprimaastfel:
-,Am plecat amandoi Nicu si cu mine Niste smintiti nistesmintiti! Ne-a trebuit aproape o zi intreaga ca sa strabatempadurile acestea afurisite Am ajuns de-abia seara in fata cetatii
Tremur inca o sa tremur toata viata cand ma voi gandi la asta!Nicu vroia sa intre Da! Voia sa inopteze in donjon e ca si cumai spune in iatacul lui Belzebut!Doctorul Patak spunea toate aceste lucruri cu o voce atat decavernoasa, incat te cutremurai, numai auzindu-l.
-N-am vrut urma el n-am vrut in ruptul capului! Si ces-ar fi intamplat daca as fi dat ascultare dorintei lui Nicu? Mi seface rau numai cand ma gandesc!Si, daca doctorului i se zburlea parul, asta se intampla pentruca mana lui ratacea prin el, fara sa-si dea seama.
Nicu s-a resemnat, asadar, sa ne petrecem noaptea afara, pepodisul Orgall Ce noapte prieteni, ce noapte de pomina!Poftim de te odihneste, cand duhurile nu-ti dau pace si nu-ti ingaduie sa pui capul jos, macar pentru un ceas nu, nici macar unceas! Dintr-o data, iata ca niste jivine de foc rasar dintre nori, balauri adevarati! Se napustesc pe podis, sa ne infulece
Toate privirile se inaltara spre cer, sa vada de nu-i cumva strabatut in galop, de o ceata de naluci.Si, cateva clipe mai tarziu, relua doctorul, iata ca si clopotulde la capela incepe sa bata!Toate urechile se ciulira spre zare, si mai multora dintre cei defata li se nazari ca desluseau dangate indepartate, intr-atat de multimpresionase auditoriul povestea doctorului.
-Brusc, striga el, vuiete inspaimantatoare umplura vazduhul,sau, mai degraba, urlete de fiara Apoi, o lumina tasni de la ferestrele donjonului O vapaie draceasca lumineaza intreg podisul, pana-n bradet Nicu Deac si cu mine ne uitam unul la altul Ah,ingrozitoare priveliste! Parc-am fi doua lesuri doua lesuri pecare licaririle alburii le fac sa ranjeasca unul la altul!
Si, privindu-l pe doctorul Patak cu fata incretita de convulsii, cuochii lui rataciti, de nebun, era intr-adevar cazul sa te intrebi dacanu se intorsese de pe lumea cealalta, unde trimisese, deja, un marenumar de semeni de-ai sai!Se vazura siliti sa-l lasa sa-si traga rasuflarea, fiindca i-ar fi fost
imposibil sa-si continue relatarea. Lucrul acesta il pagubi pe Ionas de tun al doilea pahar de rachiu, care paru sa-i restituie ex-infirmieruluio parte din mintile pe care duhurile il facusera sa si le piarda.

-Dar, in cele din urma, ce s-a intamplat cu sarmanul NicuDeac? intreba, mort de curiozitate, jupanul Colt.
Fiindca, nu fara motiv, biraul dadea o mare importanta raspunsului doctorului, doar pe tanarul padurar il vizasera directduhurile, in sala cea mare a hanului.
-Iata ce mi-a ramas in memorie, raspunse doctorul. Se facuseziua Dam rugat din suflet pe Nicu Deac sa renunte la planurilelui Dar, il cunoasteti, nu-l poti face cu nici un chip sa-si schimbe
gandurile. E atat de incapatanat, ca a coborat in sant si m-amvazut silit sa-l urmez, fiindca ma tragea De altfel, nici nu maistiam ce fac Nicu se indrepta pana sub poterna Se prinde de un
lant al puntii, cu ajutorul caruia se catara de-a lungul curtinei inclipa aceea, imi dau seama, din nou, de ceea ce se intampla in jurulmeu Mai e vreme sa-l opresc pe necugetatul ba chiar as zice,
pe nelegiuitul asta! Pentru ultima oara, ii cer sa coboare, sa seintoarca, sa vina cu mine, inapoi, acasa
"Nu', imi striga el
Vreau sa fug da, prieteni vreau sa fug, si nu se afla unulprintre voi care, daca ar fi fost in locul meu, nu ar fi gandit la fel!Dar, in zadar incerc sa ma urnesc din loc Picioarele-mi sunt tin-
tuite insurubate prinse in radacini incerc sa mi le smulg dinpamant e cu neputinta incerc sa ma zbat insa e zadarnic.Si doctorul Patak imita miscarile disperate ale unui om prins de
picioare, asemenea unei vulpi cazute-n capcana.Dupa care, se intoarse la povestea lui:
-In clipa aceea, zise el, un racnet se facu auzit si ce racnet!Nicu Deac era cel care striga Mainile, inclestate pe lant, alunecasi se prabuseste in sant, ca si cum ar fi fost lovit de o mananevazuta!.
Este sigur ca doctorul povestise lucrurile intocmai cum sedesfasurasera, iar imaginatia sa, oricat de tulburata ar fi fost, nuadaugase nimic. Asa cum le descrisese, asa se produsesera mira-
colele carora le slujise ca scena podisul Orgall, in noaptea dinainte.Cat priveste ceea ce a urmat dupa prabusirea lui Nicu Deac, iata:Padurarul lesina, iar doctorul nu fu in stare sa-i sara in ajutor,
deoarece cizmele ii erau tintuite in pamant, iar picioarele umflatenu putura iesi din ele Deodata, puterea nevazuta care-l tineainlantuit se franse Se poate misca poate pasi Se repede spre to-
varasul lui, si - ceea ce era din partea sa un act de mare curaj -umezeste fata lui Nicu Deac cu batista, pe care a muiat-o in apacanalului de scurgere Padurarul isi revine din lesin, dar bratul
sau stang si o parte din corp sunt inerte, dupa zguduiturainspaimantatoare de care a avut parte Totusi, sprijinit de doctor,reuseste sa se ridice, sa se catare pe peretele santului sa ajunga,din nou, pe podis Apoi, pornesc la drum, spre sat Dupa un ceasde mers, bratul, soldul si coastele il dor atat de tare, incat se vedesilit sa se opreasca in sfarsit, chiar in momentul in care doctorulse pregatea sa plece dupa ajutor, au picat, la tanc, jupanul Colt,Ionas si Frik.
In ceea ce priveste starea tanarului padurar, doctorul Patakevita sa se pronunte, desi, cand era vorba de un caz medical,dovedea, de obicei, o siguranta de nezdruncinat."Daca sufera de o boala naturala', se limita el sa raspunda, peun ton dogmatic, "este, deja, grav. Dar, daca e atins de o boalasupranaturala, din acelea cu care te pricopseste Necuratul, apoinumai Necuratul il poate lecui'.
In lipsa unui diagnostic ferm, pronosticul acesta nu era denatura sa-l linisteasca pe Nicu Deac. Din fericire, vorba doctoruluinu era litera de evanghelie si, de la Hipocrate1 si Galenus2, cati
doctori, mai presus de doctorul Patak, nu s-au inselat, si nu seinsala, zilnic?Tanarul padurar era un vlajgan zdravan, avea, deci, o consti-tutie robusta, astfel ca era de nadajduit ca se va vindeca - chiar sifara nici un amestec din partea Necuratului - cu conditia sa nuurmeze prea indeaproape prescriptiile fostului infirmier al postului de carantina.



Castelul din Carpati - Capitolul 1
Castelul din Carpati - Capitolul 2
Castelul din Carpati - Capitolul 3
Castelul din Carpati - Capitolul 4
Castelul din Carpati - Capitolul 5
Castelul din Carpati - Capitolul 6
Castelul din Carpati - Capitolul 7
Castelul din Carpati - Capitolul 8
Castelul din Carpati - Capitolul 9
Castelul din Carpati - Capitolul 10
Castelul din Carpati - Capitolul 11
Castelul din Carpati - Capitolul 12
Castelul din Carpati - Capitolul 13
Castelul din Carpati - Capitolul 14
Castelul din Carpati - Capitolul 15
Castelul din Carpati - Capitolul 16
Castelul din Carpati - Capitolul 17
Castelul din Carpati - Capitolul 18


Aceasta pagina a fost accesata de 1537 ori.