Steaua Sudului - Capitolul 05 - Prima exploatare

Steaua Sudului - Capitolul 05 - Prima exploatare

de Jules Verne


Capitolul 5


Prima exploatare



Cei doi asociati se apucara de lucru, a doua zi de dimineata. Claim-ul lor era situat la marginea terenului diamantifer si trebuia sa fie bogat, daca teoria lui Cyprien Mere era intemeiata. Din nenorocire, acest claim fusese exploatat inainte in mod intens si se adincea in maruntaiele pamintului pina la peste cincizeci de metri.
Totusi, din anumite puncte de vedere, asta constituia un avantaj, deoarece, aflindu-se la un nivel mai coborit decit claim-urile vecine, beneficia, dupa legea locului, de tot pamintul si, in consecinta, de toate diamantele care ar fi putut sa cada in el din claim-urile ce-l inconjurau.
Treaba era foarte simpla. Cei doi asociati incepeau sa desprinda cu tirnacopul si hirletul, sistematic, o oarecare cantitate de pamint. Apoi, unul dintre ei urca la marginea minei si ridica, de-a lungul cablului de sirma, galetile cu pamint care ii erau trimise de jos.
Acest pamint era transportat cu caruciorul la coliba lui Thomas Steel. Acolo, dupa ce il sfarimau cu niste butuci mari si aruncau bolovanii fara valoare, il treceau printr-un ciur cu gauri de cincisprezece milimetri diametru, pentru a separa pietrele mai mici, pe care le examinau atent inainte de a le arunca si pe ele. in sfirsit, pamintul era cernut cu o sita deasa, lasind sa treaca praful, si atunci ajungea in stadiul sa fie triat.
Dupa ce era rasturnat pe o masa, cei doi mineri, inarmati cu un fel de razuitoare, facuta dintr-o bucata de tabla, il examinau cu cea mai mare grija, putin cite putin, si-l turnau sub masa, de unde era carat afara si aruncat.
Toate aceste operatiuni aveau drept scop descoperirea, daca era cazul, a unui diamant, uneori abia de marimea unei jumatati de bob de linte. Si asociatii se simteau foarte fericiti, daca ziua nu trecea fara sa fi observat macar unul. Ei munceau cu mult zel si triau foarte minutios pamintul claim-ului; dar, in general, in primele zile, rezultatele fura aproape negative.
Cyprien, mai ales, parea sa aiba prea putin noroc. Daca se afla un mic diamant in pamintul examinat de el, aproape totdeauna il observa Thomas Steel.
Primul pe care avu satisfactia sa-l descopere nu cintarea, cu ganga cu tot, nici o sesime de carat.
Caratul este cam a cincea parte dintr-un gram (exact:0,2052 grame). Un diamant de un carat, foarte pur, limpede si fara culoare, valoreaza, slefuit, cam doua sute cincizeci franci. Dar, daca diamantele mai mici au o valoare proportional foarte redusa, valoarea celor mai mari creste foarte repede. Se socoteste, in general, ca valoarea comerciala a unei pietre cu ape frumoase este egala cu patratul greutatii sale, exprimata in carate, inmultit cu pretul curent al caratului ; daca presupunem ca pretul unui carat este de doua sute cincizeci de franci, o piatra de zece carate, de aceeasi calitate, valoreaza de o suta de ori mai mult, adica douazeci si cinci de mii de franci.
Dar pietrele de zece carate, si chiar de un carat, sint foarte rare. Tocmai de aceea sint atit de scumpe.
Pe de alta parte, diamantele din Griqualand sint aproape toate galbui, ceea ce scade considerabil valoarea lor ca bijuterie.
Gasirea unei pietre cintarind o sesime de carat, dupa sapte sau opt zile de munca, insemna deci foarte putin, fata de eforturile si oboseala pe care le ceruse.
La acest pret, era mai convenabil sa lucrezi pamintul, sa pazesti turmele sau sa spargi pietre pentru construirea drumurilor. Asa isi spunea si Cyprien, in sinea lui. Totusi, speranta de a da peste un diamant frumos, care sa rasplateasca dintr-o data truda mai multor saptamni sau chiar mai multor luni, il sustinea, dupa cum ii sustine pe toti minerii, chiar si pe cei mai putin increzatori. Cat despre Thomas Steel, el muncea cat o masina, in virtutea obisnuintei, fara a se gandi la nimic - cel putin asta lasa sa se vada.
Cei doi asociati mancau de obicei impreuna, multumindu-se cu sandviciurile si berea cumparate de la o tabara in aer liber, dar cinau la una dintre numeroasele pensiuni ce-si imparteau clientela taberei. Seara, dupa ce se desparteau, Thomas Steel intra in vreo sala de biliard, in timp ce Cyprien se ducea pentru o ora-doua la ferma.
Tanarul inginer avea adesea neplacerea de a-si intalni rivalul acolo, pe James Hilton, un flacau inalt, roscat, cu tenul alb si pistruiat. Fara indoiala ca acest rival facea progrese rapide in castigarea simpatiei lui John  Watkins, band mai mult gin si fumand mai mult tutun de Hamburg decat el.
E adevarat ca Alice nu avea decat cel mai adanc dispret pentru gatirea vulgara si conversatia banala a tanarului Hilton. Insa prezenta acestuia nu era mai putin nesuferita pentru Cyprien. Astfel ca, uneori, incapabil sa-l suporte, dandu-si seama ca nu se poate stapani, spunea buna seara societatii si pleca.
-Frantuzul nu-i multumit! spunea atunci Joh Watkins, facand cu ochiul prietenului sau. Se pare ca nu-i vin diamnatele singure sub harlet!
Si James Hilton radea prosteste.
In acele seri, cel mai ades. Cyprien se ducea la un batran bur cumsecade, stabilit foarte aproape de tabaram care se numea Jacobus Vandergaart.
Numele sau fusese dat terenului diamantifer pe care il ocupase el in primele timpuri ale concesiunii. In plus, daca ar fi fost sa-l crezi, numai printr-o judecata nedreapta fusese deposedat, in avantajul lui John Watkins. Complet ruinat, el traia acum intr-o veche coliba de pamant, castigandu-si painea ca slefuitor de diamante, meserie pe care o practicase odinioara la Amsterdam, orasul sau natal. Intr-adevart, se intampla destul de des ca minerii, curiosi sa cunoasca greutatea exacta a pietrelor lor dupa taiere, sa i le aduca fie pentru a le despica, fie pentru a le supune unor operatiuni mai delicate. Insa aceasta munca cere o mana sigura si o vedere buna si batranul Jacobus Vandergaart, excelent meserias la timpul lui, intampina in prezent mari greutati in executarea comenzilor.










Steaua Sudului - Capitolul 01 - Grozavi francezii astia
Steaua Sudului - Capitolul 02 - Pe Campia Diamantelor
Steaua Sudului - Capitolul 03 - Un pic de stiinta, predata cu multa prietenie
Steaua Sudului - Capitolul 04 - Vandergaart-Kopje
Steaua Sudului - Capitolul 05 - Prima exploatare
Steaua sudului - Capitolul 6
Steaua sudului - Capitolul 7
Steaua sudului - Capitolul 8
Steaua sudului - Capitolul 9
Steaua sudului - Capitolul 10
Steaua sudului - Capitolul 11
Steaua sudului - Capitolul 12
Steaua sudului - Capitolul 13
Steaua sudului - Capitolul 14
Steaua sudului - Capitolul 15
Steaua sudului - Capitolul 16
Steaua sudului - Capitolul 17
Steaua sudului - Capitolul 18
Steaua sudului - Capitolul 19
Steaua sudului - Capitolul 20
Steaua sudului - Capitolul 21


Aceasta pagina a fost accesata de 1097 ori.
{literal} {/literal}