800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
de Jules Verne
Vizita Yaquitei, insotita de fiica ei, se desfasurase ca si-n celelalte zile, cind sotii isi petreceau citeva ceasuri impreuna. Alaturi de cele doua fapturi, atit de dragi lui, Joam Dacosta isi stapinea cu greu zbuciumul inimii. Dar ca sot si parinte isi poruncea sa fie tare. Tot el trebuia sa le incurajeze pe sarmanele femei, insuflindu-le un pic din nadejdea atit de slaba ce-i mai ramasese. Veneau amindoua cu dorinta de a-l imbarbata pe prizonier. Numai ca ele aveau si mai multa nevoie de sprijin; dar, cind il vedeau asa de hotarit, cu fruntea sus in virtejul atitor incercari, incepeau din nou sa nadajduiasca.
Chiar in ziua aceea Joam le spusese cuvinte incurajatoare. Isi gasea aceasta putere nesecata in constiinta nevinovatiei sale. Nu! Nu era cu putinta ca Joam
Dacosta sa fie pedepsit pentru crima din Tijuco!
Dealtminteri, aproape niciodata nu pomenea despre document. Ca era fals sau nu, ca era scris de mina lui Torres sau de adevaratul faptas al atentatului, ca in el
se afla sau nu marturia atit de cautata, Joam Dacosta nu se sprijinea pe aceasta ipoteza indoielnica. Nu! Socotea viata lui de om cinstit drept cea mai graitoare
dovada, singura in masura sa-i apere cauza!
In seara aceea, patrunse pina in adincul sufletului de cuvintele lui pline de nadejde, mama si fiica se intoarsera mai increzatoare decit au fost vreodata, din ziua arestarii. Prizonierul le strinse la piept cu si mai multa caldura. Presimtea parca apropierea deznoda-mintului, oricare ar fi fost el.
Ramas singur, Joam Dacosta statu multa vreme nemiscat. Isi sprijinise bratele pe o masuta si-si plecase capul pe ele.
Ce se petrecea in sufletul lui ? Ajunsese oare la convingerea ca dreptatea omeneasca, dupa ce daduse gres prima data, va rosti in cele din urma achitarea sa ?
Da, mai nadajduia inca. stia ca odata cu raportul judecatorului Jarriquez plecase si memoriul sau, scris cu atita convingere, care trebuia sa se afle acum la Rio de Janeiro, in miinile sefului suprem al justitiei.
Se stie ca acest memoriu era insasi povestea vietii sale, de la intrarea ca functionar in birourile exploatarii minelor de diamant pina in clipa in care jangada se oprise la portile orasului Manao.
Lui Joam Dacosta i se perinda prin minte intreaga sa existenta. si-o retraia incepind din vremea cind, orfan, sosise la Tijuco. Acolo, multumita sirguintei lui, se ridicase in ierarhia functionarilor din birourile guvernatorului general, unde fusese primit foarte de tinar. Viitorul ii parea luminos; avea sa ajunga departe!...
Apoi, dintr-o data, catastrofa: pradarea convoiului ce transporta diamantele, macelarirea soldatilor din escorta, banuielile indreptate asupra sa, ca singurul functionar in masura sa destainuie data plecarii, arestarea, aducerea lui in fata judecatorilor, condamnarea, in pofida stradaniilor depuse de avocat, ultimele ceasuri petrecute in celula condamnatilor la moarte a inchisorii din Villa-Rica, evadarea savirsita in imprejurari care cereau o indrazneala supraomeneasca, fuga prin provinciile din nord, sosirea la granita peruana, apoi primirea pe care ospitalierul fermier Magalhaes o facuse fugarului mort de foame si ajuns la capatul puterilor.
Prizonierul revedea toate intimplarile care-i zdrobisera dintr-o data viata! Furat de gindurile sale, pierdut in amintiri, nu auzea zgomotul acela neobisnuit ce venea
de pe zidul din afara al vechii manastiri, nici zgiltiitul unei fringhii agatata de drugii ferestrei, nici scirtiitul otelului taind fierul, care ar fi atras atentia unui om mai putin preocupat de evocarea trecutului.
Nu, Joam Dacosta continua sa-si retraiasca anii tineretii de dupa sosirea lui in provincia peruana. Se revedea la ferma, intii slujbas, apoi asociat al batrinului portughez, muncind cu rivna pentru prosperitatea gospodariei din Iquitos.
Ah, de ce nu-i spusese totul, inca de la inceput, binefacatorului sau? Acesta nu s-ar fi indoit de el! Era singura greseala pe care nu si-o putea ierta. De ce nu-i marturisise nici de unde venea, nici cine era — mai ales atunci cind Magalhaes ii impreunase mina cu mina fiicei sale, care n-ar fi putut nici o clipa sa vada in el pe
faptasul acestei crime inspaimintatoare?
Deodata, zgomotul de afara deveni atit de puternic, incit atrase atentia prizonierului.
Joam Dacosta inalta o clipa capul. Ochii i se indreptara spre fereastra cu o privire lipsita de expresie, inconstienta parca, si, dupa o clipa, fruntea ii cazu iar pe brate. Se intorsese din nou cu gindul la Iquitos.
Acolo batrinul fermier era pe moarte. inainte de a-si da sufletul, voia sa asigure viitorul copilei sale, sa-si lase intreaga avere asociatului care contribuise atita la prosperitatea gospodariei. Oare Joam Dacosta ar fi trebuit atunci sa vorbeasca?... Poate!... Dar n-a indraznit!... isi aminti de anii luminosi pe care i-a trait alaturi de Yaquita, de venirea pe lume a copiilor, de toata fericirea acestei vieti pe care nu o tulburasera decit amintirile din Tijuco si remuscarea ca nu-i impartasise taina lui groaznica!
Inlantuirea acestor fapte se depana in mintea lui Joam Dacosta cu o limpezime si o forta uluitoare.
Ajunsese acum la vremea cind urma sa se puna la cale casatoria fiicei sale cu Manoel! Putea oare lasa sa se infaptuiasca aceasta casatorie sub un nume fals, fara a-i dezvalui tinarului taina vietii sale? Nu! Astfel, la indemnul judecatorului Ribeiro, se hotarise sa vina sa ceara revizuirea procesului si sa dobindeasca reabilitarea ce i se cuvenea. Plecase impreuna cu toti ai sai, apoi se ivise Torres, tirgul josnic pe care i-l propusese acest ticalos, impotrivirea tatalui de a-si vinde fiica pentru a-si pune la adapost cinstea si viata, apoi denuntul, apoi arestarea...
In minutul acela, fereastra, impinsa cu putere din afara, se deschise dintr-o data.
Joam Dacosta se ridica in picioare; amintirile trecutului se stersera ca o umbra.
Benito sarise in incapere si se afla in fata tatalui sau, iar dupa o clipa se ivi si Manoel, patrunzind prin ochiul de fereastra din care fusesera inlaturati drugii de fier.
Luat pe neasteptate, Joam Dacosta era cit pe-aci sa strige; Benito nu-i dadu ragaz.
— Tata, iata fereastra careia i-am smuls gratiile!.* Afara atirna o fringhie pina la pamint!... O piroga asteapta pe canal, la o suta de pasi de aici!... in ea se afla Araujo, ca s-o mine departe de Manao, pe celalalt mal al Amazonului, unde nu ti se va mai putea da de urma!... Tata drag, trebuie sa fugi chiar acum!... insusi judecatorul ne-a dat sfatul acesta!
— Trebuie! adauga Manoel.
— Sa fug, eu!... Sa fug pentru a doua oara!... Sa fug iar!...
Cu bratele incrucisate, cu capul sus, Joam Dacosta se dadu inapoi pina la capatul odaii.
Niciodata! spuse el cu un glas atit de hotarit, incit Benito si Manoel ramasera incremeniti.
Cei doi tineri nu se asteptasera la o asemenea impotrivire. Niciodata nu se gindisera ca evadarea ar putea fi zadarnicita chiar de prizonier.
Benito inainta spre tatal sau, il privi drept in fata, il apuca de miini, nu ca sa-l traga, ci pentru a-l face sa-l asculte si pentru a-l indupleca.
— Spui ca niciodata, tata drag?
— Niciodata!
— Tata, zise atunci Manoel — am si eu dreptul sa te numesc astfel — asculta-ne, tata! Daca-ti spunem ca trebuie sa fugi fara zabava, inseamna ca raminind te vei face vinovat fata de ceilalti, fata de dumneata insuti!
— Tata, daca ramii, e ca si cum ti-ai astepta moartea! Ordinul de executie poate sosi dintr-o clipa intr-alta! Te-nseli amarnic daca-ti inchipui ca justitia oamenilor isi va schimba osinda nedreapta, daca gindesti ca ea va reabilita pe cel condamnat acum douazeci de ani! Nu mai exista nici o nadejde! Trebuie sa fugi!... Haide, fugi!
Intr-o pornire nestavilita, Benito isi apucase tatal si-l impingea catre fereastra.
Joam Dacosta se desprinse din strinsoarea fiului sau si se dadu inapoi pentru a doua oara.
— Sa fug?! rosti el cu o hotarire de nezdruncinat. Dar asta inseamna sa-mi pierd cinstea si odata cu ea si pe a voastra! Ar fi ca o recunoastere a vinovatiei! De vreme ce am venit de buna voie sa ma predau in mina judecatorilor din patria mea, trebuie sa le astept hotarirea, oricare va fi, si o voi astepta!
— Dar dovezile pe care te sprijini dumneata nu ajung, continua Manoel, iar dovada materiala a nevinovatiei ne lipseste inca! Daca-ti repetam ca trebuie sa fugi, e pentru ca insusi judecatorul Jarriquez ne-a sfatuit! Numai astfel mai poti scapa de la moarte.
— Voi muri, asadar! raspunse linistit Joam Dacosta. Voi muri tagaduind judecata care ma osindeste! Prima data am fugit cu citeva ceasuri inaintea executiei! Da! Pe-atunci eram tinar, aveam in fata o viata intreaga ca sa pot lupta impotriva nedreptatii oamenilor! Dar sa mai fug si acum, sa incep iar viata asta ticaloasa de vinovat care se ascunde sub nume fals, irosindu-si toate puterile ca sa scape de urmarirea politiei, sa duc din nou traiul plin de temeri pe care l-am dus vreme de douazeci si trei ani, silindu-va sa-l impartasiti si voi cu mine, sa astept zi de zi un denunt care, mai devreme sau mai tirziu, tot va sosi, sau o cerere de extradare care m-ar ajunge pina-n tari straine? Oare asta ar mai fi viata?! Nu! Niciodata!
— Ai sa fugi, tata! zise Benito, care simtea ca i se intuneca mintea fata de atita indaratnicie. Vreau eu!... il apucase pe Joam Dacosta si cauta sa-l impinga cu sila catre fereastra.
— Nu!... Nu!
— Vrei deci sa-mi pierd mintile!
— Lasa-ma, fiule! striga Joam Dacosta... Am fugit o data de la inchisoarea din Villa-Rica,si s-a crezut ca fugeam de osinda meritata! Da! Asa s-o fi crezut! Ei bine, pentru cinstea numelui pe care-l porti, n-am s-o mai iau de la capat!
Benito cazuse in genunchi la picioarele tatalui sau! intindea spre el miinile...il ruga...
— Tata drag, ordinul acesta, ordinul poate sosi azi... in clipa asta... si in el se va afla osinda la moarte!...
— Chiar de ar fi sosit la ora asta, hotarirea mea ramine neclintita! Nu, fiule!
Vinovat, Joam Dacosta ar putea sa fuga! Nevinovat, Joam Dacosta nu va fugi!
Scena care urma acestor cuvinte fu sfisietoare. Benito lupta impotriva tatalui sau. Deznadajduit, Manoel ramasese linga fereastra, gata sa-l scoata pe prizonier,
cind usa celulei se deschise.
In prag se ivi seful politiei, insotit de paznicul sef al inchisorii si de citiva soldati.
Seful politiei intelese ca a avut loc o incercare de evadare, dar mai intelese din infatisarea prizonierului ca el era cel care se impotrivise. Nu spuse nimic. Pe chipul lui era zugravita mila cea mai adinca. Fara-ndoiala ca si el, la fel ca judecatorul Jarriquez, ar fi vrut ca prizonierul sa fi evadat din inchisoare.
Dar era prea tirziu.
Cu o hirtie in mina, seful politiei se indrepta spre prizonier.
— Mai intii, il intimpina Joam Dacosta, dati-mi voie, domnule, sa va spun ca n-a atirnat decit de mine sa fug, dar ca nu am vrut s-o fac.
Seful politiei isi pleca o clipa privirile, apoi, cu un glas pe care se straduia zadarnic sa-l faca hotarit, zise:
— Joam Dacosta, a sosit chiar acum ordinul de la seful suprem al justitiei din Rio de Janeiro.
— Vai, tata! strigara Manoel si Benito.
— si ordinul acesta, intreba Joam Dacosta, incrucisindu-si bratele pe piept, ordinul acesta cere executarea sentintei?
— Da!
— Cind?...
— Miine!
Benito se aruncase asupra tatalui sau. Voia din nou sa-l traga afara din celula...
Trebuira sa vina soldatii ca sa smulga prizonierul din aceasta imbratisare.
Apoi, la un semn al sefului politiei, Benito si Manoel fura scosi din incapere.
Trebuia sa puna capat acestei scene sfisietoare, care tinuse si asa prea mult.
— Domnule, grai atunci condamnatul, miine dimineata, inaintea executiei, as putea petrece citeva minute cu parintele Passanha, caruia va rog sa-i dati de stire?
— ii vom da.
— imi va fi ingaduit sa-mi vad familia, sa-mi imbratisez pentru ultima oara
sotia si copiii?
— ii veti vedea.
— Va multumesc, domnule, raspunse Joam Dacosta. si acum, puneti sa fie bine pazita fereastra asta! Nu trebuie sa fiu scos de aici fara voia mea!
Seful politiei se inclina, apoi se retrase impreuna cu paznicul si soldatii.
Osinditul, caruia ii mai ramasesera de trait doar citeva ceasuri, ramase singur.
800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi
800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos
Aceasta pagina a fost accesata de 1589 ori.
