800 de leghe pe Amazon - Ega

800 de leghe pe Amazon - Ega

de Jules Verne


La 28 iulie, la sase dimineata, Yaquita, Minha, Lina si cei doi tineri se pregateau sa paraseasca pluta.
La staruintele fiicei si sotiei sale, se hotari si Joam Garral, care nu avusese intentia sa coboare, sa-si intrerupa indeletnicirea lui zilnica si sa le insoteasca in aceasta excursie.
Torres nu se aratase dornic sa viziteze Ega, spre marea multumire a lui Manoel, care nu-l putea suferi pe omul acesta si abia astepta prilejul sa i-o arate. Cit despre Fragoso, interesele lui profesionale nu-l mai indemnau sa se duca la Ega, dupa cum se intimplase la Tabatinga, desi acesta din urma nu era decit un tirgusor lipsit de importanta pe linga primul.
Ega este o localitate cu o mie cinci sute de locuitori, resedinta a tuturor persoanelor oficiale aflate in fruntea unui oras atit de insemnat — desigur, insemnat pentru regiunea aceea — adica a comandantului militar, a sefului politiei, a judecatorului, a invatatorului si a ofiterilor de toate gradele.
Este lesne de inteles ca un oras in care locuiesc atitia functionari cu sotiile si copiii lor nu duce lipsa de barbieri-coafori. De aceea Fragoso n-ar fi avut acolo trecere.
Desi nu avea treaba la Ega, flacaul nostru dorea sa mearga si el cu ceilalti, de vreme ce Lina o insotea pe tinara-i stβpina; dar, tocmai cind sa paraseasca pluta,
se resemna sa nu mai plece, la cererea Linei.
— Domnule Fragoso, ii spuse ea, luindu-l la o parte.
— Ce doriti, domnisoara Lina ?
— Mi se pare ca prietenul dumitale, Torres, n-are de gind sa ne insoteasca la Ega.
— Intr-adevar, o sa ramina la bord, domnisoara Lina, dar v-as fi indatorat daca nu l-ati mai numi prietenul meu!
— Si totusi dumneata l-ai indemnat sa ceara invoirea de a calatori cu noi, chiar inainte ca el sa-si fi marturisit aceasta dorinta.
— Da, ca sa fiu sincer, ma tem c-am facut o mare prostie.
— Ei bine, daca vrei sa-ti spun si parerea mea, omul acesta nu-mi place deloc, domnule Fragoso.
— Nici mie, domnisoara Lina, si ma framinta gindul ca l-am mai intilnit undeva. Dar amintirea pe care o am despre el este foarte stearsa si in orice caz nu mi-l amintesc nici pe departe ca pe un om cumsecade.
— Nu-ti amintesti deloc unde si cind l-ai cunoscut pe acest Torres? Poate ca ar fi bine sa stim cine e, dar mai ales cine a fost!
— Nu... incerc... O fi fost mai de mult? in ce tara, in ce imprejurari?... Nu-mi dau seama!
— Domnule Fragoso!
— Ce-i, domnisoara Lina?
— Ar trebui sa ramii pe pluta si sa-l supraveghezi pe Torres in lipsa noastra!
— Vai! striga Fragoso. Sa nu merg la Ega si sa stau o zi intreaga fara sa te vad?
— Ti-o cer!
— E un ordin?...
— O rugaminte!
— Atunci am sa ramin.
— Domnule Fragoso...
— Da, domnisoara Lina...
— iti multumesc!
— Multumeste-mi cu o stringere de mina, ii raspunse Fragoso. Cred ca merit macar atit!
Lina ii intinse flacaului mina, iar acesta i-o tinu citeva clipe, privindu-i chipul dragalas. Iata de ce Fragoso nu se urca in piroga si deveni, intr-ascuns, paznicul lui Torres. isi dadea oare acesta seama ca nimeni nu-l inghite? Se prea poate; dar fara-ndoiala ca avea motive sa nu se sinchiseasca.
Ega se afla la o departare de patru leghe de locul unde era ancorata pluta. Opt leghe dus si-ntors, intr-o piroga cu sase persoane si cei doi vislasi negri, era un drum care ar fi cerut ore bune, fara sa mai punem la socoteala oboseala pricinuita de zaduf, desi cerul era innourat.
Din fericire, o adiere placuta sufla dinspre nord-vest, si daca-si pastra directia, le inlesnea navigatia pe lacul Teffe. Puteau sa se duca la Ega si sa se intoarca repede, fara nici un ocol. inaltara deci pinza triunghiulara pe catargul pirogii.
Benito lua cirma si se desprinsera de pluta, dupa ce Lina ii facu un ultim semn lui Fragoso sa fie cu ochii in patru.
Ca sa ajunga la Ega trebuiau sa mearga de-a lungul malului. Dupa doua ore, piroga sosea in portul fostei misiuni, intemeiata pe vremuri de carmeliti, care in 1759 deveni oras si trecu pentru totdeauna in stapinirea braziliana datorita generalului Gama.
Calatorii debarcara pe un tarm neted, in apropierea caruia se insirau nu numai ambarcatiile din partea locului, ci si unele din goeletele acelea mici care fac carausie pe coastele Atlanticului.
De indata ce intrara in Ega cele doua fete avura prilej de uimire:
— Vai, ce oras mare! striga Minha.
— Si ce de case, ce de lume! adauga Lina, deschizind ochii mari ca sa vada cit mai bine.
— Cred si eu, spuse Benito rizind, mai bine de o mie cinci sute de locuitori, cel putin doua sute de case, dintre care unele cu etaj, si doua sau trei strazi, strazi
adevarate, care le despart!
— Draga Manoel, zise Minha, apara-ne de fratele meu! Ride de noi fiindca el a vazut pina acum cele mai frumoase orase din regiunea Amazonului si din Para!
— Atunci o sa rida si de maica-sa, adauga Yaquita, fiindca va marturisesc ca nici eu n-am vazut vreodata ceva asemanator!
— In cazul acesta aveti grija, mama si surioara, pentru ca veti ramine inmarmurite cind veti vedea Manao, iar cind vom ajunge la Belem o sa lesinati!
— Nu-ti fie teama, spuse zimbind Manoel. Doamnele se vor obisnui treptat cu asemenea minunatii, pe masura ce vor vizita primele orase de pe Amazonul de
Sus.
— Manoel, si tu vorbesti ca fratele meu? Rizi si tu de noi?...
— Nu, Minha! ti-o jur...
— Sa-i lasam pe domni sa rida, stapina draga, zise Lina, si sa privim mai bine in jurul nostru, ca tare-i frumos!
Tare frumos! Era doar o ingramadire de case din paianta, spoite cu var, dintre care cele mai multe acoperite cu paie sau cu frunze de palmier, citeva din ele construite, ce-i drept, din piatra sau din lemn, cu balcoane, ferestre si usi vopsite in verde, asezate in mijlocul unei mici livezi de portocali infloriti. Mai erau si
doua sau trei constructii ale autoritatilor, o cazarma si o biserica inchinata sfintei Tereza, ce parea o catedrala pe linga biserica din Iquitos.
Daca te intorceai spre lac, dadeai de o priveliste incintatoare, cuprinsa intre un briu de cocotieri si asaisi, care se intindea pina la oglinda apei, iar la o departare
de trei leghe, pe celalalt mal, zareai pitorescul sat Nogueira, aratindu-si cele citeva casute pierdute prin desisul de maslini batrini de pe plaje.
Dar pentru cele doua fete se ivi si o alta pricina de uimire, dealtfel o uimire in intregime feminina: imbracamintea purtata de elegantele din Ega; nu vesmintele inca destul de primitive ale sexului frumos din triburile omaasilor sau murasilor crestinati, ci toaletele adevaratelor braziliene! Sotiile si fiicele functionarilor de stat sau ale marilor negustori din oras purtau cu mindrie rochii pariziene, ce-i drept, cam demodate, si asta la cinci sute de leghe de Para, oras aflat el insusi la mii de mile de Paris.
— Ia uitati-va, stapina, priviti la doamnele acelea, ce rochii frumoase au!
— Lina o sa-si piarda rnintile, zise Benito.
— Daca ar fi purtate cum se cuvine, raspunse Minha, poate ca rochiile acelea n-ar parea atit de caraghioase.
— Minha draga, zise Manoel, te rog sa ma crezi ca tu arati mai bine in rochia ta simpla de stamba si cu palaria de pai, decit toate brazilienele astea gatite in
fuste cu volane si cu palarii mici!
— Daca iti plac asa cum sint, n-am sa invidiez niciodata pe nimeni! Dar venisera totusi sa priveasca. Asadar, se plimbara pe strazi, unde se aflau mai multe dughene decit magazine; hoinarira prin piata, locul de intilnire al elegantelor si elegantilor care se inabuseau in vesmintele lor europene, luara si masa la un hotel — mai bine zis un han — a carui bucatarie il facu sa regrete rnincarea lor obisnuita de pe pluta.
Dupa prinz, alcatuit doar din carne de broasca testoasa pregatita in diferite chipuri, familia Garral veni sa mai admire pentru ultima oara privelistea minunata de la malul lacului, poleit de razele soarelui in asfintit; se urcara apoi in piroga, oarecum dezamagiti de maretia unui oras pentru care nu le-a trebuit mai mult de o ora ca sa-l viziteze, cam obositi de plimbarea prin strazile incinse, mult mai putin ademenitoare decit potecile umbrite din Iquitos. Pina si veselei Lina ii mai pierise din entuziasm.
Fiecare se aseza pe locul sau in piroga. Vintul batea tot dinspre nord-vest si, pe masura ce se insera, devenea mai racoros. Ridicara pinza. Facura apoi cale-ntoarsa pe lacul alimentat de apele negre ale riului Teffe, despre care indienii spuneau ca ar fi navigabil la sud-vest pe o distanta de patruzeci de zile de mers.
La opt seara, piroga ajunsese la locul de ancorare si se alipea de pluta.
De indata ce ii fu cu putinta, Lina il lua pe Fragoso deoparte si-l intreba:
— Ai vazut ceva suspect, domnule Fragoso ?
— Nimic, domnisoara Lina. Torres n-a iesit deloc din cabina lui, unde a scris si a citit.
— N-a intrat cumva prin casa, prin sufragerie ?
— Nu, cit timp a stat afara din cabina s-a plimbat prin partea dinspre prova.
— Si ce facea acolo ?
— Tinea in mina o hirtie ingalbenita de vreme, pe care o privea cu multa luare-aminte si mormaia ceva de neinteles!
— Toate astea nu sint chiar atit de lipsite de interes cum crezi dumneata, domnule Fragoso. Cititul, scrisul, hirtiile astea vechi pot avea insemnatatea lor. Scriitorul si cititorul nostru de hirtii nu-i nici profesor, nici om al legii!
— Ai foarte multa dreptate!
— Sa fii cu ochii-n patru, domnule Fragoso.
— Sa fim amindoi, domnisoara Lina, raspunse Fragoso.
A doua zi, pe 27 iulie, la rasaritul soarelui, Benito dadea pilotului semnalul de pornire.
Trecind printre doua insule ce ies din golful Arenapo, zarira pentru o clipa gurile Japurei, care se intind pe o latime de sase mii sase sute de picioare. Acest afluent se varsa in Amazon prin opt brate, de parca s-ar varsa intr-un ocean sau intr-un golf. Dar apele lui vin de departe, tocmai din muntii republicii Ecuador, si sint zagazuite in cale de cascade, pina la doua sute zece leghe de la locul de varsare.
Le-a trebuit o zi intreaga ca s-ajunga pina la insula Yapura, dincolo de care fluviul devine mai liber si plutirea mai lesnicioasa. Curentul, nu foarte iute, le ingaduia sa se fereasca destul de usor de insulitele intilnite, astfel ca nu avura de suferit nici o ciocnire sau impotmolire.
A doua zi pluta trecu pe linga niste maluri alcatuite din dune inalte si accidentate care strajuiau niste pasuni atit de intinse incit ar fi putut hrani vitele intregii Europe. tarmurile acestea sint socotite ca fiind cele mai bogate in broaste testoase din tot bazinul Amazonului de Sus.
In seara de 29 iulie legara zdravan pluta de malul insulei Catua, hotariti sa-si petreaca acolo noaptea care se vestea foarte intunecoasa. Pina sa asfinteasca soarele, pe insula se ivi o ceata de indieni muras, ramasita a acestui trib stravechi si puternic, care se intindea odinioara pe mai bine de o suta de leghe de-a lungul fluviului, intre Teffe si Madeira.
Bastinasii acestia se foiau de colo-colo si priveau staruitor pluta. Erau cam vreo suta, inarmati cu sarbacane, niste tevi dintr-o trestie deosebita care crestea prin partea locului, intarite pe dinafara cu tulpina unui palmier pitic caruia i s-a scos miezul.
Joam Garral isi intrerupse indeletnicirea lui permanenta si-i sfatui pe toti sa vegheze si sa nu-i atite pe bastinasi.intr-adevar, o lupta n-ar fi fost egala. Murasii au o deosebita indeminare sa tinteasca pina la trei sute de pasi, suflind prin tevile lor sageti otravite.
Aceste sageti, taiate din frunza palmierului cucurite, sint lungi de 25 de centimetri si au virful ascutit ca un ac, inmuiat in otrava, in «curara», iar la celalalt capat au puf de bumbac ce le usureaza zborul.
Curara, aceasta licoare despre care indienii spun ca «ucide pe loc», este preparata din sucul unei plante euforbiacee si din zeama de «strychnos bulbosa», amestecate cu pasta de furnici veninoase si inele de serpi veninosi.
— Otrava asta-i ingrozitoare, spuse Manoel. Ea vatama direct sistemul nervos si in primul rind centrii motrici. Dar inima ramine neatinsa si continua sa bata pina la stingerea functiilor vitale. si totusi, pina acum nu s-a gasit leacul acestei otraviri care incepe prin amortirea membrelor.
Din fericire, murasii nu se aratara dusmanosi, cu toate ca ii urasc mult pe albi. Dar nu mai sint la fel de inversunati cum erau stramosii lor.
La caderea noptii, de dincolo de copacii de pe insula se auzira citeva note usoare scoase de un fluier. Un alt fluier ii raspunse.
Acest schimb de fraze muzicale tinu doua-trei minute, apoi murasii se facura nevazuti.
Bine dispus, Fragoso era cit pe-aci sa le raspunda si el cu un cintec, noroc insa ca Lina se afla linga el si-i astupa gura cu mina, impiedi-cindu-l sa-si arate cu
prea mare darnicie talentele de cintaret.
Pe 2 august, la ora trei dupa-amiaza, pluta ajunsese la o departare de douazeci de leghe de acolo, la marginea lacului Apoara, cel ce alimenteaza cu apele lui
negre riul cu acelasi nume, iar peste doua zile, pe la ceasurile cinci, se oprea in fata lacului Coary.
Acesta-i unul din cele mai mari lacuri ce-si impreuna apele cu Amazonul si slujeste drept rezervor mai multor riuri. in el se aduna si se amesteca cinci sau sase afluenti pentru a se varsa apoi, printr-un canal ingust, in artera principala.
Dupa ce-au intrezarit acoperisurile catunului Tahua-Miri, cocotat pe piloti, pentru a fi aparat de apele ce navalesc adesea pe tarmurile acestea joase, pluta lasa ancora ca sa innopteze acolo.
Se oprisera in dreptul satului Coary, alcatuit din vreo douasprezece case darapanate, ridicate in mijlocul unor desisuri de portocali si de copaci cu fructul ca o tigva. Nici nu se poate inchipui cit de schimbatoare este infatisarea acestui catun; cind apele se umfla, lacul arata ca o nesfirsita intindere lichida, iar cind acestea scad nu mai ramane decat un canal ingust si atat de putin adanc, incat nici nu mai pastreaza legatura cu Amazonul.
A doua zi, la 5 august, pornira in zori, trecura prin fata canalului Yucura, care face parte din sistemul acela incilcit de lacuri si canale ale riului Zapura, iar in dimineata de 6 august ajunsera la intrarea in lacul Miana. In viata celor de pe bord, care se desfasura cu o exactitate de ceasornic, nu se petrecuse nici o intimplare deosebita.
Indemnat mereu de Lina, Fragoso nu incetase sa-l urmareasca pe Torres. Incerca de citeva ori sa-l faca sa vorbeasca despre trecutul lui, dar aventurierul ocolea orice discutie despre acest subiect si in cele din urma incepu sa-l tina pe barbier la distanta.
Legaturile lui cu familia Garral erau neschimbate. Vorbea putin cu Joam, dar cauta bucuros prilej de discutie cu Yaquita si Minha, fara sa para ca-si da seama de
raceala lor. Amindoua isi spuneau ca, de indata ce vor ajunge la Manao, Torres va pleca si n-aveau sa mai auda niciodata de el. Yaquita asculta de sfaturile parintelui Passanha, care o indemna sa aiba rabdare; dar bunul preot avea mai mult de furca cu Manoel, foarte pornit sa-l puna la locul lui pe acest intrus primit din pacate pe pluta.
Singurul lucru deosebit care se petrecu in seara aceea fu urmatorul:
O piroga ce cobora pe fluviu veni linga pluta, la chemarea lui Joam Garral.
— Te duci la Manao ? il intreba el pe indianul care conducea piroga.
— Da, raspunse indianul.
— in cit timp vei ajunge acolo?...
— in opt zile.
— Atunci ai sa ajungi cu mult inaintea noastră. N-ai vrea sa-mi duci scrisoarea asta?
— Cu placere.
— Ia scrisoarea, prietene, si du-o la Manao.
Indianul lua scrisoarea pe care i-o inmina Joam Garral, impreuna cu un pumn de reis, drept rasplata pentru comisionul ce avea sa-l faca. Toata familia se dusese la culcare, astfel ca nimeni nu stia de cele petrecute. Torres fusese singurul martor. Auzise chiar si cele citeva cuvinte pe care le schimbase Joam Garral cu indianul, si, dupa expresia posomorita de pe chipul sau, era lesne de inteles ca trimiterea acestei scrisori nu-l lasa nepasator.







800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi

800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos


Aceasta pagina a fost accesata de 755 ori.
{literal} {/literal}