800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas

de Jules Verne

Torres dormea cam de o jumatate de ora cind printre copaci se auzi un fosnet. Era un zgomot de pasi usori, de parca cel ce venea era cu picioarele goale, umblind cu bagare de seama ca sa nu-l auda nimeni. Daca in clipele acelea ar fi avut ochii deschisi, prima grija a aventurierului ar fi fost sa-si ia masuri de aparare impotriva oricarei apropieri suspecte. Dar nu se trezi, astfel ca cel care inainta ajunse la zece pasi de el, fara sa fi fost zarit.
Nu era un om, ci o «guariba». Dintre toate maimutele cu coada apucatoare care bintuie padurile Amazonului de Sus — sahuisi cu siluete gratioase, sajusi cu  oarne, monosi cu blana cenusie, saguini cu chipul schimonosit ca o masca — de buna seama ca guariba este cea mai originala. Prietenoasa, prea putin primejdioasa, foarte deosebita in privinta asta de «mucura» cea salbatica si murdara, nu-i place singuratatea si umbla de obicei in grup. Prezenta ei este vestita de la distanta printr-un concert de glasuri monotone, asemanatoare rugaciunilor psalmodiate ale dascalilor. Dar daca nu e rea din fire, nici nu trebuie s-o ataci fara sa-ti iei masuri de prevedere. in orice caz, dupa cum se va vedea, calatorul pe care-l gaseste dormind si fara putinta de aparare nu este deloc in afara de primejdie.
Maimuta asta, careia in Brazilia i se spune «barbado», este foarte solida. Supletea si vigoarea bratelor fac din ea un animal puternic, la fel de apt pentru lupta la sol cit si pentru sarituri din craca in craca, pe virfurile uriasilor padurii. Inainta prevazatoare, cu pasi marunti. Tragea cu ochiul in dreapta si-n stinga, miscindu-si repede coada. Natura nu s-a multumit sa dea patru miini acestor reprezentanti ai rasei simiene, ceea ce face din ei niste cvadrumani; s-a aratat si mai generoasa, dindu-le-o si pe a cincea, pentru ca extremitatea apendicelui lor codai are insusirea perfecta de a apuca.
Guariba se apropie fara zgomot, agitind o bita zdravana care, minuita de bratul ei viguros, putea deveni o arma de temut. Pesemne ca-l zarise de citeva minute
pe omul culcat sub copac, dar, fara indoiala, nemiscarea acestuia o indemnase sa vina sa-l priveasca mai indeaproape. Asadar, inainta cu oarecare sovaiala, pina ce ajunse la trei pasi de el.
Pe chipul ei paros se asternu o strimbatura care-i descoperi dintii ascutiti, de culoarea fildesului, iar bita din laba ei se misca intr-un fel putin linistitor pentru
pindarul de codru. Fara-ndoiala ca Torres nu-i stirnea ginduri prietenoase. Avea oare pricina de dusmanie impotriva acestui reprezentant al speciei umane pe care intimplarea il lasa, fara aparare, in voia ei? Tot ce se poate! Se stie cit de bine si-aduc aminte unele animale de raul ce li s-a facut si poate ca si acesta a avut de patimit cindva de pe" urma hotilor de codru. Indeosebi pentru indieni, maimuta constituie un vinat foarte cautat si, de orice specie ar fi, o haituiesc cu staruinta unui Nemrod nu numai pentru placerea de a o vina, cit mai ales pentru placerea de a o minca.
Oricum, daca guariba nu paru dispusa sa inverseze de data aceasta rolurile, daca nu merse pina acolo incit sa uite ca natura a facut din ea o simpla erbivora si
sa-i vina pofta sa-l rontaie pe pindar, paru cel putin foarte hotarita sa-l nimiceasca pe unul din dusmanii ei firesti.
De aceea, dupa ce-l privi citeva minute, guariba incepu sa se invirteasca in jurul copacului. Pasea incet, tinindu-si rasuflarea, dar se apropia din ce in ce. Atitudinea ei era amenintatoare, expresia chipului salbatica. Nimic mai usor decit sa-l zdrobeasca dintr-o lovitura pe omul acesta nemiscat, astfel ca viata lui Torres nu mai atirna decit de un fir de par. Guariba se opri pentru a doua oara linga copac, isi alese un loc de unde sa aiba la indemina capul celui adormit si ridica bita sa-l loveasca. Dar, daca Torres daduse dovada de lipsa de prevedere lasind cutia cu documentul si banii in scorbura radacinii, aceasta lipsa de prevedere ii salva
viata. O raza de soare, furisata printre ramuri, cazu pe cutia al carei metal lucios sclipi ca o oglinda. Cu frivolitatea caracteristica speciei, maimuta fu imediat
impresionata. Gindurile ei — daca un animal poate avea ginduri — luara imediat o alta intorsatura. Se apleca, inhata cutia, se dadu citiva pasi inapoi si, ridicind-o
in dreptul ochilor, o privi uimita, miscind-o in bataia soarelui. Uimirea ii crescu si mai mult cind auzi zornaind monedele ce se aflau inauntru. Sunetul lor o incinta.
Era ca o jucarioara in miinile unui copil. O duse apoi la gura si dintii ei scrisnira pe metal, dar nu incerca sa-l sfarme.
Fara indoiala, guariba crezuse ca a dat de vreun fruct necunoscut ei, un fel de aluna uriasa, foarte stralucitoare, cu un miez care se misca liber in coaja. Dar,
daca-si intelese repede greseala, asta nu era o pricina sa arunce cutia. Dimpotriva, o strinse mai tare in laba stinga, dind drumul bitei care lovi in cadere o ramura
uscata. La zgomotul acesta Torres se trezi si, cu repeziciunea oamenilor obisnuiti sa stea la pinda, la care trecerea de la somn la starea de veghe se face dintr-o data, fu imediat in picioare.
Torres isi dadu repede seama cu cine avea de-a face.
— O guariba! striga el.
Apucindu-si cutitul asezat alaturi, se puse in garda. Speriata, maimuta dadu imediat inapoi si, mai putin viteaza in fata unui om treaz decit in fata unuia adormit, facu un salt si se pierdu printre copaci.
— Era si timpul! isi spuse Torres. Nemernica m-ar fi rapus fara nici o sfiala.
Deodata zari pretioasa lui cutie in labele maimutei care, oprita la vreo douazeci de pasi, il privea strimbindu-se, de parca ar fi vrut sa-i dea cu tifla.
— Pacatoasa! adauga el. Nu m-a ucis, dar aproape ca mi-a facut mai mult rau! M-a jefuit! Nu-l nelinistea gindul ca in cutie erau toti banii lui. Ceea ce-l facuse sa sara in  sus era faptul ca acolo se afla documentul acela a carui pierdere atragea dupa ea si zadarnicirea tuturor planurilor sale.
— Mii de draci! striga el. si voind sa-si recapete cu orice pret cutia, Torres porni in urmarirea guaribei.
Era constient ca nu-i va fi usor sa prinda din urma un animal atit de iute. Pe pamint alerga prea repede; in copaci se catara prea sus. Numai un glonte, bine tintit, ar fi putut s-o opreasca din fuga sau din zborul ei; dar Torres n-avea nici o arma de foc. Sabia-cutit si sapaliga i-ar fi venit de hac guaribei nurhai daca ar fi putut s-o loveasca.
Isi dadu repede seama ca nu va putea ajunge maimuta decit daca o va lua prin surprindere. Torres trebuia, asadar, sa foloseasca viclenia. Sa se opreasca, sa se
ascunda dupa trunchiul vreunui copac, sa se vire printre tufisuri, s-o faca sa stea locului, fie sa se intoarca din drum; alte cai nu avea. intrebuintind aceste mijloace, isi incepu urmarirea; dar, cind pindarul se facea nevazut, maimuta-l astepta linistita sa se iveasca din nou, astfel ca Torres se istovea fara folos.
— Blestemata guariba! exclama el in curind. N-am sa-i vin niciodata de hac si ma poate duce asa pina la granita braziliana. Daca ar lasa macar cutia! Dar nu! O
distreaza zornaitul monedelor de aur! Ah, hoato! Daca pun mina pe tine!...
Torres porni din nou pe urmele maimutei care gonea si mai tare. Trecu astfel o ora fara nici un rezultat. Rivna lui Torres era fireasca. Cum putea sa mai obtina ceva daca pierdea documentul? il cuprinse o minie naprasnica. incepu sa injure, sa bata din picior, sa ameninte guariba! Zeflemitor, animalul nu-i raspundea decit printr-o strimbatura ce-l scotea si mai mult din sarite.
Torres isi relua urmarirea. Alerga cu rasuflarea taiata, incurcindu-se prin ierburile inalte, printre maracinii desi, lianele impletite, printre care guariba trecea
ca un alergator la cursa cu obstacole. Radacini groase, ascunse sub ierburi, astupau uneori potecile. Se impiedica, se scula iar. in cele din urma se trezi strigind: «Ajutor! Ajutor! Prindeti hotul!» de parca ar fi putut sa-l auda cineva.
In curind, ajuns la capatul puterilor si simtind ca se inabusa, fu silit sa se opreasca.
— Mii de draci! zise el. Cind ii fugaream pe negri prin hatisuri aveam mai putin de furca! Dar pun eu mina pe maimuta asta blestemata! Am sa merg, ei bine! am sa merg cit m-or tine picioarele si-o sa vedem noi...
Guariba ramasese nemiscata, vazind ca aventurierul incetase s-o mai urmareasca. Se odihnea si ea, cu toate ca nu simtea nici pe departe istoveala care-l impiedica pe Torres sa se miste.
Statu astfel vreo zece minute, rozind citeva radacini smulse de-a dreptul din pamint si zornaind din cind in cind cutia la ureche. Scos din fire, Torres zvirli in ea cu pietre, care abia o atinsera de la o asemenea departare. Trebuia totusi sa ia o hotarire. Pe de o parte, n-avea nici un rost sa urmareasca in continuare maimuta cu atit de putini sorti de izbinda; pe de alta parte, ii era cu neputinta sa accepte ca definitiv acest joc al intimplarii ce-i rasturna toate planurile, sa se lase nu numai biruit, dar si dus de nas de un animal fara minte. Si totusi, Torres isi dadea seama ca dupa caderea noptii hotul se va face nevazut fara prea multa osteneala, iar el, pagubasul, isi va regasi cu greu drumul prin padurea deasa. intr-adevar, urmarirea il purtase la o departare de mai multe mile de malurile fluviului si ii era de pe acum greu sa se mai intoarca in locul de unde plecase.
Torres sovai, cauta sa-si adune gindurile, sa judece cu singe rece si, dupa ce mai trase o injuratura, era pe cale sa paraseasca orice gind de a-si recapata cutia.
Dar, fara sa vrea, ii veni din nou in minte documentul acela, pe care-si intemeiase atitea planuri de viitor, si-si spuse ca trebuie sa mai faca o ultima incercare. Se
ridica. Guariba se ridica si ea. Facu citiva pasi inainte. Tot atitia facu si guariba inapoi; dar, de data aceasta, in loc sa se afunde in padure, se opri sub un ficus
urias, copac ale carui specii variate sint foarte numeroase in bazinul Amazonului de Sus.
Pentru sprintena guariba fu un fleac ca peste citeva clipe sa se prinda de trunchi cu cele patru labe, sa se catare cu iuteala unui clovn deghizat in maimuta, sa se agate cu coada ei apucatoare de primele crengi intinse orizontal, la o inaltime de patru picioare deasupra pamintului, apoi sa-si faca vint in virful copacului, pina la ultimele ramuri ce se indoiau sub greutatea ei.
Asezata acolo, isi continua in tihna prinzul intrerupt, culegind fructele pe care le avea la indemina. Cu siguranta ca si Torres ar fi avut mare nevoie de bautura si
mincare, dar vai! tolba ii era turtita si plosca goala. Totusi, in loc sa se intoarca, se indrepta spre copac, cu toate ca pozitia maimutei ii era acum si mai neprielnica. Nici vorba sa se catare in ficusul pe care hotul l-ar fi parasit imediat pentru a trece intr-altul. si cum isi mai zornaia la ureche faimoasa cutie! in furia si nebunia lui, Torres se tot ratoia la guariba. Ar fi cu neputinta de repetat invectivele cu care o improsca.
Dar maimutei, care nu era decit un simplu patruped, putin ii pasa de tot ceea ce l-ar fi revoltat pe un reprezentant al speciei umane. Torres incepu sa arunce din nou in ea cu pietre, frinturi de radacini, cu tot ce putea folosi drept proiectile. Nadajduia oare ca va rani grav maimuta? Nu! Nici nu-si mai dadea seama ce face. La drept vorbind, minia neputintei ii intuneca mintile. Nadajduia poate ca in momentul trecerii de la o craca la alta guariba va scapa cutia din mina sau ca, voind sa raspunda cu aceeasi moneda, se va hotari sa i-o arunce in cap? Da de unde! Maimuta tinea sa pastreze cutia, si, stringind-o bine cu o laba, ii ramineau celelalte trei ca sa se miste. Deznadajduit, Torres era gata sa paraseasca definitiv lupta si sa se intoarca spre Amazon, cind auzi un zvon de glasuri. Da, un zvon de glasuri omenesti.
Se vorbea la o departare de vreo douazeci de pasi de locul unde se oprise pindarul de codru.
Prima grija a lui Torres fu sa se ascunda intr-un desis. Prevazator din fire, nu voia sa se arate inainte de a sti cu cine o sa aiba de-a face. Astepta cu inima batind, foarte curios, cu urechea ciulita, cind iata ca rasuna pocnetul unei arme de foc.
Ii urma un strigat si maimuta, ranita de moarte, se prabusi greoi la pamint, tinind in laba cutia lui Torres.
— La naiba! Iata un glonte care vine la momentul potrivit! striga el.
De data aceasta, fara sa-i mai pese ca este vazut, iesi din desis, in timp ce de sub copaci se ivira doi tineri. Erau niste brazilieni in costume de vinatoare, cu cizme de piele, cu palarie usoara din fibre de palmier, cu haina sau, mai degraba, camasa de pinza strinsa la briu, mai comoda decit poncho-ul national. Dupa trasaturi, dupa culoarea pielii, recunosteai usor ca erau de origine portugheza.
Fiecare din ei purta cite o pusca din acelea lungi, de fabricatie spaniola, aducind cu armele arabe, pusti cu bataia lunga si precisa, pe care drumetii obisnuiti din padurile de pe Amazonul de Sus le minuiesc cu dibacie. Cele petrecute erau o dovada in acest sens. De la o departare de mai bine de optzeci de pasi, in linie oblica, patrupedul fusese lovit de un glonte drept in cap. Pe deasupra, cei doi tineri purtau la cingatoare un fel de cutit-stilet, caruia i se spune in Brazilia «foca» si de care se folosesc vina-torii ca sa atace felinele mici si alte salbaticiuni, daca nu foarte primejdioase, cel putin foarte numeroase prin padurile acestea.
Bineinteles, Torres n-avea de ce se teme de intilnirea cu ei si continua sa alerge spre lesul maimutei. Dar tinerii, care inaintau in aceeasi directie, aveau de strabatut o distanta mai scurta si, dupa citiva pasi, se gasira fata-n fata cu Torres.
Acesta isi recapatase prezenta de spirit.
— Mii de multumiri, domnilor! zise el vesel, saltindu-si marginea palariei. Mi-ati facut un mare bine ucigind lighioana asta. Vinatorii se privira fara sa priceapa la inceput carui fapt datorau aceste multumiri, in citeva cuvinte Torres ii lamuri cum stau lucrurile.
— Dumneavoastra va inchipuiti ca n-ati ucis decit o maimuta, le spuse el, dar in realitate ati ucis un hot!
— Daca v-am fost cu ceva de folos, raspunse cel mai tinar dintre ei, va incredintez ca am facut-o fara sa stim; dar nu sintem mai putin bucurosi de a va fi venit intr-ajutor.
Si dindu-se citiva pasi inapoi, se apleca peste guariba; scoase apoi cu oarecare greutate cutia din laba ei intepenita.
— Acesta este, fara indoiala, obiectul care va apartine ?
— Intocmai, raspunse Torres, si apuca repede cutia cu un suspin de usurare. Cui trebuie sa multumesc, domnilor, pentru binele ce mi s-a facut?
— Prietenului meu Manoel, medic-aghiotant in armata braziliana, raspunse tinarul.
— Daca eu sint cel care am ochit maimuta, tie iti revine meritul de a-mi fi aratat-o, dragul meu Benito.
— In cazul acesta, domnilor, le raspunse Torres, va sint indatorat amindurora, atit domnului Manoel cit si domnului?...
— Benito Garral, raspunse Manoel. Pindarului de codru ii trebui multa stapinire de sine ca sa nu tresara la auzul acelui nume, -si indeosebi cind tinarul adauga binevoitor:
— Ferma tatalui meu, Joam Garral, se afla la trei mile de aici. Daca va face placere, domnule...
— Torres, raspunse aventurierul.
— Daca va face placere sa ne vizitati, domnule Torres, veti fi bine primit la noi.
— Nu stiu daca am sa pot! raspunse Torres, care, uimit de aceasta intilnire neasteptata, sovaia sa ia o hotarire. De fapt, ma tem ca n-am sa pot raspunde invitatiei dumneavoastra!... intimplarea pe care v-am povestit-o m-a facut sa pierd o groaza de timp!... Trebuie sa ma intorc repede spre Amazon... pe care vreau sa cobor pina la Para...
— Prea bine, domnule Torres, spuse Benito, in cazul acesta ne vom intilni din nou pe drum, deoarece, in mai putin de o luna, tatal meu si intreaga familie vom
porni pe aceeasi cale.
— An, exclama Torres cu insufletire, tatal dumneavoastra are de gind sa treaca din nou granita braziliana?...
— Da, pentru o calatorie de citeva luni, raspunse Benito. Cel putin nadajduim sa-l convingem s-o faca. Nu-i asa, Manoel?
Manoel incuviinta din cap.
— Ei bine, domnilor, raspunse Torres, se prea poate sa ne reintilnim pe drum. Dar, spre parerea mea de rau, nu pot sa primesc acum invitatia dumneavoastra. Va multumesc totusi, socotindu-ma de doua ori indatorat fata de dumneavoastra.
Spunind aceasta, Torres ii saluta pe cei doi tineri, care ii raspunsera la salut si-si continuara drumul spre ferma. El ramase pe loc, privindu-i cum se indeparteaza. Apoi, dupa ce-i pierdu din vedere, zise cu glasul inabusit:
— Ah, va sa zica, trece din nou granita! N-are decit s-o treaca si-l voi avea si mai la mina! Calatorie sprincenata, Joam Garral!
Spunind acestea, pindarul de codru se indrepta catre sud si, apucind pe drumul cel mai scurt spre malul sting al fluviului, se afunda in padurea deasa.






800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi

800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos


Aceasta pagina a fost accesata de 1943 ori.