De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 8

de Jules Verne

Hotăririle luate în această şedinţă produseră un mare efect în afară. Cîţiva oameni fricoşi s-au înspăimîntat puţin la ideea unui proiectil, cîntărind douăzeci de mii de livre, lansat prin spaţiu. Se punea întrebarea ce tun ar putea vreodată să transmită o viteză iniţială suficientă unei asemenea mase. Procesul verbal al celei de-a doua şedinţe a comitetului trebuia să răspundă victorios la aceste întrebări.

În seara zilei următoare, cei patru membri ai Gun-Clubului s-au instalat la masă în faţa unor noi munţi de sandvişuri şi la ţărmul unui adevărat ocean de ceai. Discuţia îşi reluă de îndată cursul, şi de astă dată fără introducere.

– Dragii mei colegi, zise Barbicane, ne vom ocupa de maşina pe care trebuie „să o construim, de lungimea, de forma, de compoziţia şi de greutatea ei. Este probabil că vom ajunge să-i dăm dimensiuni gigantice, dar, oricît de mari ar fi greutăţile, geniul nostru industrial le va birui destul de uşor. Vă rog, deci, să mă ascultaţi şi să nu mă scutiţi de obiecţii, spunîndu-mi-le pe şleau. Nu mă tem de ele.

Această declaraţie fu primită cu un mormăit aprobator.

– Să nu uităm, reluă Barbicane, la ce concluzii ne-a condus discuţia de ieri; problema se prezintă acum sub această formă: cum să imprimăm o viteză iniţială de douăsprezece mii yarzi pe secundă unui obuz de o sută opt degete diametru şi de douăzeci de mii de livre?

– Iată, într-adevăr, problema, răspunse maiorul Elphiston.

– Să continui, reluă Barbicane. Cînd un proiectil este lansat în spaţiu ce se întîmplă cu el? El este solicitat de trei forţe independente: rezistenţa mediului, atracţia Pămîntului şi forţa de impulsie de care este animat. Să examinăm aceste trei forţe. Rezistenţa mediului, cu alte cuvinte rezistenţa aerului, va fl mai puţin importantă. Într-adevăr, atmosfera terestră nu are decît patruzeci de mile (16 leghe, aproximativ). Or, cu o viteză de douăsprezece mii de yarzi, proiectilul o va traversa în cinci secunde şi acest timp este destul de scurt pentru ca rezistenţa mediului să fie privită ca fără importanţă. Să trecem a - tunci la atracţia Pămîntului, altfel spus, la greutatea obuzului. Noi ştim că această greutate se va diminua în raport invers cu pătratul distanţelor; într-adevăr, iată ce ne învaţă fizica: dacă un corp, lăsat în voia lui, cade pe suprafaţa Pămîntului, căderea sa este de cincisprezece picioare în prima secundă, şi dacă acelaşi corp ar fi deplasat la două sute cincizeci şi şapte mii cinci sute patruzeci şi două mile, altfel spus, la distanţa unde se găseşte Luna, căderea sa ar fi redusă la aproximativ o jumătate linie, în prima secundă. Este aproape nemişcarea.

GOOGLEADSENSE

Este vorba, deci, să învingem progresiv această acţiune a gravitaţiei.

Cum vom proceda? Prin forţa de impulsie.

– Iată dificultatea! răspunse maiorul.

– Într-adevăr, iat-o, reluă preşedintele, dar noi o vom înfrînge, căci această forţă de impulsie care ne este necesară va rezulta din lungimea maşinii şi a cantităţii de pulbere folosită, aceasta nefiind limitată decît de rezistenţa maşinii. Aşadar, să ne ocupăm astăzi de dimensiunile care trebuiesc date tunului. Bineînţeles că noi putem să-l construim în condiţii de rezistenţă aşa-zis infinită, pentru că el nu-i destinat să fie manevrat.

– Toate acestea sînt evidente, răspunse generalul.

– Pînă astăzi, zise Barbicane, tunurile cele mai lungi, enormele noastre Columbiad, n-au depăşit douăzeci şi cinci de picioare în lungime; aşadar, vom uimi pe mulţi prin dimensiunile pe care vom fi nevoiţi să le adoptăm.

– Ei, fără îndoială! strigă J.T. Maston. După mine, e nevoie de un tun de o jumătate de milă, pe puţin.

– O jumătate de milă! exclamară în acelaşi timp maiorul şi generalul.

– Da, o jumătate de milă, şi încă va fi prea scurt, jumătate din ceea ce ar trebui să fie.

– Haide, haide, Maston, răspunse Morgan exagerezi!

– Nu, replică clocotitorul secretar, şi nu ştiu, zău, de ce mă acuzi de exagerare.

– Pentru că mergi prea departe!

– Să ştii, domnule, spuse J.T. Maston, facînd pe grozavul, să ştii că un artilerist e ca şi un proiectil, nu poate merge niciodată prea departe.

Discuţia se încinse, dar preşedintele interveni.

– Potoliţi-vă, prieteni, şi gîndiţi-vă; e nevoie, de bună seamă, de un tun cu o bătaie lungă, pentru că lungimea piesei va mări detenta gazelor acumulate sub proiectil, dar e inutil să depăşim anumite limite.

– Întocmai, spuse maiorul.

– Care sînt regulile întrebuinţate într-un asemenea caz? De obicei, lungimea tunului este de douăzeci pînă la douăzeci şi cinci de ori diametrul proiectilului şi cîntăreşte de la două sute treizeci şi cinci pînă la două sute patruzeci de ori greutatea lui.

– Nu-i suficient! strigă J.T. Maston cu impetuozitate.

– Recunosc, onorabilul meu prieten, şi, într-adevăr, ca urmare a acestei proporţii, pentru un proiectil de nouă picioare cîntărind treizeci de mii de livre, maşina nu va avea decît o lungime de două sute douăzeci şi cinci picioare şi o greutate de şapte milioane două sute de mii de livre.

– E ridicol! izbucni J.T. Maston. Mai bine luăm un pistol.

– Sînt de aceeaşi părere, răspunse Barbicane; iată de ce propun să împărţim această lungime şi să construim un tun de nouă sute de picioare.

GOOGLEADSENSE

Generalul şi maiorul făcură cîteva obiecţii; dar cu toate acestea propunerea, viu susţinută de secretarul Gun-Clubului, fu definitiv adoptată.

– Acum, zise Elphiston, ce grosime dăm pereţilor tunului?

– O grosime de şase picioare, răspunse Barbicane.

– Presupun că n-ai de gînd să ridici o asemenea masă pe afet?

– Ar fi totuşi superb! zise J.T. Maston.

– Dar imposibil, răspunse Barbicane. Nu, eu intenţionez să torn această maşină în sol, să o ferec cu cercuri de fier forjat, şi, în sfîrşit, s-o înconjur cu zidărie groasă din piatră şi var, în aşa fel încît să reziste la orice presiune a terenului înconjurător. Odată piesa turnată, interiorul va fi cu minuţiozitate strunjit şi calibrat, în aşa fel încît să împiedice vîntul proiectilului, astfel că nu va fi nici o pierdere de gaz şi toată forţa expansivă a pulberii va fi folosită pentru impulsie.

– Ura, ura, strigă J.T. Maston, avem tunul!

– Nu încă! răspunse Barbicane, calmînd cu un gest pe prietenul său nerăbdător.

– Şi de ce?

– Pentru că nu i-am stabilit forma. Va fi un tun, un obuzier sau un mortier?

– Un tun, replică Morgan.

– Un obuzier, interveni maiorul.

– Un mortier! strigă J.T. Maston.

Erau gata să se ia din nou la ceartă, fiecare propunînd arma sa favorită, dar preşedintele le-o tăie din scurt.

– Prieteni, zise el, am să vă pun pe toţi de acord: Columbiadul nostru va avea cîte ceva din fiecare dintre aceste trei guri de foc. Va fi un tun, deoarece camera de explozie a pulberii trebuie să aibă acelaşi diametru cu interiorul ţevii. Va fi un obuzier pentru că va lansa un obuz. În sfîrşit, va fi un mortier pentru că va fi orientat sub un unghi de 90° şi fiindcă, lipsit de posibilitatea de recul, solid fixat în sol, va transmite proiectilulului toată puterea de impulsie acumulată în carapacea sa.

– De acord, de acord! răspunseră membrii comitetului.

– O simplă reflecţie, zise Elphiston, acest tun-obuz-mortier va fi ghintuit?

– Nu, răspunse Barbicane, nu! Ne trebuie o viteză iniţială enormă şi ştiţi prea bine că proiectilul iese mai puţin repede din tunurile ghintuite decît din tunurile cu interiorul neted.

– Este adevărat.

– În sfirşit, de data aceasta îl avem! repetă J.T. Maston.

– Nu încă, replică preşedintele.

– De ce?

– Pentru că nu ştim încă din ce metal va fi făcut.

– Să decidem fară întîrziere.

– Asta voiam să vă propun şi eu.

Cei patru membri ai comitetului înghiţiră fiecare o duzină de sandvişuri urmată de o ceaşcă de ceai şi discuţia reîncepu.

– Bravii mei colegi, zise Barbicane, tunul nostru trebuie să fie de o mare rezistenţă, de o mare duritate, infuzibil la căldură, indisolubil şi inoxidabil la acţiunea corozivă a acizilor.

– Nu-i nici un dubiu în această privinţă, răspunse maiorul, şi cum va trebui întrebuinţată o cantitate considerabilă de metal, nu prea avem mult de ales.

– Ei bine, atunci, zise Morgan, propun pentru fabricarea Columbiadului cel mai bun aliaj cunoscut pînă acum, cu alte cuvinte o sută de părţi aramă, douăsprezece părţi cositor şi şase părţi alamă.

– Prieteni, răspunse preşedintele, recunosc că această compoziţie a dat rezultate excelente; dar, în acest caz, ar costa prea scump şi ar fi tare dificil de întrebuinţat. Mă gîndesc, aşadar, că trebuie găsită o materie excelentă, dar la preţ scăzut, cum ar fi, de exemplu, fonta. Nu-i şi părerea ta, maiorule?

GOOGLEADSENSE

– Ba da, zise Elphiston.

– Într-adevăr, reluă Barbicane, fonta costă de zece ori mai puţin decît bronzul; se topeşte uşor, curge lesne în forme de nisip şi se manipulează repede. Reprezintă, în acelaşi timp, o economie de bani şi de timp. Dealtfel, această materie este excelentă şi îmi amintesc că în timpul războiului, la sediul Atlantei, tunurile de fontă au tras mii de lovituri fiecare, din douăzeci de minute, fară a avea de suferit.

– Totuşi, fonta se crapă foarte uşor, răspunse Morgan.

– Da, dar e de asemenea foarte rezistentă; dealtfel, nu vom sări în aer, vă garantez.

– Poţi sări în aer, chiar dacă ai lucrat bine, replică J.T. Maston.

– Evident, răspunse Barbicane. Vreau, aşadar, să-l rog pe onorabilul nostru secretar să calculeze greutatea unui tun de fontă lung de nouă sute de picioare, cu un diametru interior de nouă picioare, cu pereţii de şase picioare grosime.

– Numaidecît, glăsui J.T. Maston.

Şi, aşa cum făcuse în ajun, înşiră formulele sale cu o uşurinţă admirabilă şi zise după un minut:

– Acest tun va cîntări şaizeci şi opt de mii patruzeci de tone (68 040 000 kg).

– Şi la doi cenţi livra (10 centime), cît va costa?

– Două milioane, cinci sute zece mii, şapte sute unu dolari.

J.T. Maston, maiorul şi generalul îl priviră pe Barbicane cu un aer neliniştit.

– Ei bine, domnilor, zise preşedintele, vă repet ceea ce v-am spus şi ieri, fiţi liniştiţi, milioanele nu ne vor lipsi!

După această asigurare a preşedintelui lor, membrii comitetului se despărţiră, după ce fixară cea de-a treia şedinţă, pentru seara următoare.

Comanda acum !!!
DVD-AUDIO-MP3 - 9 romane !!!

Biografie

Opera

Comanda acum !!!
DVD-AUDIO-MP3 - 9 romane !!!