Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14

Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14

de Jules Verne


Capitolul 14


Unde lucrurile sunt impinse atat de departe, incat locuitorii din Quiquendone, cititorii si insusi autorul cer un deznodamant imediat


 
Aceasta ultima intamplare arata pana la ce punct de exaltare ajunsese populatia quiquendoneza. Cei doi prieteni, fruntasii orasului si cei mai calmi dintre cetateni inainte de raspandirea epidemiei, sa atinga o asemenea stare de violenta! Si asta numai cateva minute dupa ce relatiile lor de altadata, pornirile lor prietenoase si binevoitoare, temperamentul lor contemplativ se manifestasera din nou pe platforma turnului! Aflind ceea ce se petrecea, doctorul Ox nu-si putut stapani bucuria. El se impotrivea argumentelor discipolului sau, care vedea ca lucrurile luau o intorsatura proasta. De altfel, amandoi erau si ei supusi nervozitatii generale. Nu erau mai putin surescitati decat restul populatiei si ajunsera sa se certe intre ei, cum facusera primarul si consilierul. Trebuie spus ca o singura preocupare se afla pe primul loc inaintea tuturor celorlalte si tocmai din cauza ei se amanara duelurile provocate in afara conflictului virgamenez. Nimeni nu avea dreptul sa-si verse sange in mod inutil, cand acesta apartinea pana la ultima picatura patriei in pericol. Intr-adevar, evenimentele erau grave si nu se putea da inapoi. Primarul van Tricasse, cu tot zelul sau razboinic, crezu totusi de cuviinta ca nu e cazul sa se porneasca impotriva inamicului fara a-l preveni. Prin intermediul agentului comunal, domnul Hottering, el ii soma pe virgamenezi sa-i dea satisfactie pentru incalcarea teritoriului, comisa in 1195. Autoritatile din Virgamen mai intai nu intelesera despre ce era vorba, si agentul comunal - in ciuda misiunii lui oficiale - fu poftit destul de ritos sa plece. Van Tricasse trimise atunci pe unul dintre aghiotantii generalului cofetar, pe cetateanul Hildewert Shuman, un fabricant de acadele, om foarte hotarat, care aduse in fata autoritatilor din Virgamen chiar  procesul-verbal incheiat in 1195 prin grija primarului Natalis Van Tricasse. Autoritatile din Virgamen izbucnira in ras si-l tratara pe aghiotant la fel ca pe agentul comunal. Primarul convoca atunci notabilitatile orasului.



O scrisoare foarte bine redactata si extrem de ferma, sunand a ultimatum, puse chestiunea acestui casus belli si se dadu un termen de 48 de ore pentru ca vinovatii sa repare insulta adusa Quiquendone-ului. Scrisoarea pleca si reveni dupa o ora, rupta in bucati, ceea ce constitui o noua jignire. Virgamenezii, cunoscand de mult marea rabdare a quiquendonezilor, isi bateau joc de ei, de pretentiile lor, de casus belli si de ultimatumul trimis. Nu mai ramanea decat un singur lucru de facut: sa lasi sa hotarasca soarta armele, sa invoci zeul razboiului si, dupa procedeul prusac, sa te arunci asupra virgamenezilor inainte ca ei sa fie pregatiti. Toate acestea fura decise de consiliu, intr-o sedinta solemna, unde strigatele, mustrarile, amenintarile se incrucisara cu o vehementa nemaipomenita. O adunare de nebuni, o reuniune de posedati, un club de demoni nu puteau fi mai dezlantuiti. Imediat dupa declaratia de razboi, generalul Jean Orbideck isi aduna trupele, formate din 2.393 de combatanti dintr-o populatie de 2.393 de suflete. Femeile, copiii, batranii se alaturara soldatilor. Orice obiect ascutit sau contondent deveni o arma de lupta. Se rechizitionara pustile orasului; au fost descoperite cinci, din care doua fara tragaci, si au fost distribuite avangarzii. Artileria se compunea din vechiul tun al castelului, capturat in batalia de la Quesnoy din 1339, una dintre primele guri de foc de care se aminteste in istorie si care nu mai fusese intrebuintata de cinci secole. De altfel, din fericire pentru servanti, nu existau nici un fel de proiectile pentru el. Dar asa cum era, aceasta masina de razboi putea sa mai sperie pe inamic. Cat despre armele albe, ele fura scoase la iveala din muzeul de antichitati: topoare de silex, ciocane, securi, diferite sulite, halebarde, spade etc. Se slujira de asemenea si de arsenalele particulare, cunoscute indeobste sub numele de camari si bucatarii. Dar curajul, dreptatea, ura impotriva dusmanului, dorinta de razbunare tineau locul armelor perfectionate si inlocuiau - cel putin era de sperat - mitralierele moderne si tunurile cu chiulasa. Se facu o trecere in revista a armatei. Nici un cetatean nu lipsea de la apel. Generalul Orbideck, care se tinea cu greu in sa, pe calul sau, un animal viclean, cazu de trei ori in fata frontului. Dar el se ridica fara a fi ranit, ceea ce fu considerat ca un inceput promitator. Primarul, consilierul, bancherul, rectorul, in sfarsit, toti fruntasii orasului mergeau desigur in frunte. Nici surorile, nici fiicele, nici mamele nu varsara nicio lacrima. Dimpotriva, isi indemnau sotii, tatii si fratii sa plece la batalie si ii urmau formand arier garda, sub conducerea doamnei van Tricasse. Jean Mistrol suna din trompeta, armata o porni, parasi piata si, scotand strigate salbatice, se indrepta spre poarta Audenarde.

 

In clipa in care capul coloanei era sa treaca de zidurile orasului, un om se arunca in fata ei si striga:
 - Opriti, opriti, opriti-va, nebunilor! Incetati focul! Lasati-ma sa inchid robinetul. Nu sunteti insetati de sange, sunteti niste cetateni cuminti, calmi si linistiti. Daca v-ati inflacarat atat de tare, e din vina maestrului meu, doctorul Ox. A facut o experienta. Sub pretextul de a va lumina orasul cu gaz oxihidric, el l-a saturat cu ... Discipolul isi iesise din fire, dar nu apuca sa termine; in momentul cand secretul doctorului era sa-i scape de pe buze, doctorul Ox in persoana, cu o furie de nedescris, se repezi asupra nenorocitului Ygene si ii inchise gura cu pumnul. Intre ei se incinse o bataie.
Primarul, consilierul, notabilii care se oprisera vazandu-l pe Ygene, manati si ei de atitarea celor doi straini, se napustira asupra lor, nevoind sa-i asculte nici pe unul, nici pe celalalt.
Doctorul Ox si discipolul lui, injurati, batuti, erau sa fie arestati din ordinul lui van Tricasse cand...


Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 1
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 2
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 3
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 4
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 5
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 6
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 7
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 8
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 9
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 10
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 11
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 12
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 15
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 16
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 17


Aceasta pagina a fost accesata de 662 ori.
{literal} {/literal}