Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 4
de Jules Verne
Capitolul 4
Unde doctorul Ox se arata a fi un fiziolog de seama si un experimentator indraznet
Cine este oare acest personaj, cunoscut sub numele bizar de doctor Ox?Desigur un original, dar in acelasi timp un savant indraznet, un fiziolog ale carui lucrari sunt renumite si apreciate in lumea stiintifica europeana, un rival valoros al lui Davy, Dalton, Bostock, Menzies, Godwin, Vierordt, al tuturor acestor minti luminate care au facut ca fiziologia sa ajunga in fruntea stiintelor moderne. Doctorul Ox era un om grasut, de statura mijlocie, avand varsta... dar nu am putea preciza varsta si nici nationalitatea sa. De altfel, ce importanta au? E destul sa se stie ca era un personaj bizar, cu sange cald si navalnic, un veritabil excentric iesit dintr-un volum de E.T.A.Hoffmann si care se deosebea vadit, fara indoiala, de locuitorii din Quiquendone! El avea o incredere neclintita in persoana si in teoriile sale. Totdeauna surazator, mergand cu capul sus, cu umerii drepti, usor, degajat, cu privirea sigura, cu narile largi bine deschise, cu gura mare, care sorbea aerul tragandu-l adanc in piept, iti facea placere sa-l vezi. Era vioi, foarte vioi, bine proportionat, sanatos, sprinten ca argintul viu si parca il mancau necontenit talpile. Nu putea sta locului si se cheltuia in cuvinte repezite si in gesturi fara numar. Era oare bogat acest doctor Ox, care se pusese pe propria-i socoteala sa in faptuiasca iluminatul unui intreg oras?Probabil, de vreme ce isi permitea astfel de cheltuieli, si este singurul raspuns pe care l-am putea da acestei intrebari indiscrete. Doctorul Ox sosise de cinci luni in Quiquendone, in tovarasi a discipolului sau care raspundea la numele de Gedeon Ygene, un lungan uscat, slab, dar nu mai putin vioi decat stapanul sau. Si acum intrebarea: pentru ce doctorul Ox se angajase sa faca pe cheltuiala sa iluminatul orasului? De ce alesese tocmai pe linistitii locuitori ai Quiquendone-ului, cei mai flamanzi intre toti flamanzii, casa inzestreze orasul lor cu binefacerile unui iluminat exceptional? Oare nu voia el sub acest pretext sa incerce o mare experienta fiziologica, operand in anima vili? In fine, ce avea de gand sa intreprinda acest original? Din pacate nu putem sti, caci doctorul Ox n-avea alt confident decat pe discipolul sau Ygene, care il asculta orbeste.
In aparenta, cel putin, doctorul Ox isi luase angajamentul sa ilumineze orasul, care de altfel avea mare nevoie de lumina, "mai ales noaptea", cum zicea in mod subtil comisarul Passauf. Astfel fu instalata o uzina pentru producerea gazului de iluminat. Gazometrele erau gata sa functioneze si conductele de gaz, imprastiate sub pavajul strazilor, trebuiau in curand sa-si indeplineasca menirea facand sa se aprinda becurile in edificiile publice si chiar in casele unor anumiti particulari, prieteni ai progresului. In calitatea sa de primar, van Tricasse si, in calitatea sa de consilier, Niklausse, apoi cativa notabili se hotarisera sa autorizeze introducerea in locuintele lor a acestui iluminat modern. Daca cititorul nu a uitat, in timpul lungii convorbiri intre consilier si primar se amintise ca iluminatul orasului nu va fi facut prin aprinderea obisnuita a hidrogenului carburat, pe care il degajeaza distilarea huilei, ci prin intrebuintarea unui gaz mai modern si de zece ori mai luminos, gazul oxihidric, pe care-l produce amestecul de hidrogen si oxigen. Doctorul, priceput chimist si fizician, stia sa obtina acest gaz, in mari cantitati si ieftin, nu prin intrebuintarea manganatului de sodiu dupa procedee le domnului Tessie du Motay, ci pur si simplu prin descompunerea apei usor acidulate, cu ajutorul unei pile facute din elemente noi inventate de el. Astfel nu mai era nevoie de substante costisitoare, de placi de metal, de retorte, de combustibil, de aparate speciale pentru a produce descompunerea celor doua gaze. Un curent electric trecea prin bazine mari, pline de apa, si elementul lichid se descompunea in cele doua parti din care era constituit - oxigenul si hidrogenul. Oxigenul se capta intr-o parte, iar hidrogenul, in volum dublu fata de vechiul sau asociat, mergea in alta parte. Ambele gaze erau culese in rezervoare separate, mijloc de prevedere esential, caci amestecul lor ar fi produs o explozie groaznica, daca s-ar fi aprins. Apoi ele treceau prin tevi care le indreptau spre diverse lampi cu gaz, care vor fi amplasate in asa fel incat sa poata fi prevenita orice explozie. Se va produce atunci o flacara deosebit de luminoasa, flacara a carei stralucire rivaliza cu aceea a luminii electrice, care, dupa cum fiecare stie si dupa experientele facute de Casselmann, este egala, nici mai mult nici mai putin, cu cea a una mie saptezeci si unu de lumanari. Ceea ce era sigur este ca orasul Quiquendone va castiga din aceasta generoasa combinatie un iluminat minunat. Dar asta il preocupa cel mai putin pe doctorul Ox si pe invatacelul sau, dupa cum se va vedea mai departe. A doua zi, dupa ce comisarul Passauf isi facuse zgomotoasa sa aparitie in salonasul primarului, Gedeon Ygene si doctorul stateau amandoi de vorba in biroul lor, in principala cladire a uzinei, la parter.
- Ei bine, Ygene! exclama doctorul Ox, frecandu-si mainile. I-ai vazut ieri la receptia noastra pe bunii quiquendonezi, cu atata sange rece, care in ceea ce priveste forta pasiunilor se situeaza intre bureti si
polipii de corali! I-ai vazut cum se certau si cum se provocau cu vorba si cu gestul! Se si schimbasera moraliceste si fiziceste. Si totul abia incepe! Asteapta pana in momentul in care ii vom trata cu doze masive.
- In adevar, maestre, raspunse Gedeon Ygene, frecandu-si nasul ascutit cu varful degetului aratator, experienta porneste bine si daca eu insumi n-as fi avut prevederea sa inchid robinetul de scurgere a gazelor, nu stiu ce s-ar fi intimplat.
- I-ai auzit pe avocatul Schut si pe medicul Custos? relua doctorul Ox. Cuvintele in felul lor nu erau rautacioase, dar in gura unui quiquendonez ele pretuiesc cat insultele pe care eroii lui Homer si le aruncau unul altuia, inainte de a scoate spada din teaca. Ah, flamanzii astia! Ai sa vezi ce vom face din ei!
- Vom face din ei niste ingrati, raspunse Gedeon Ygene.
- Eh, spuse doctorul, ce importanta are daca ne vor fi recunoscatori sau nu, de vreme ce experienta noastra reuseste!
- De altfel, adauga discipolul surazand rautacios, nu e de temut ca o astfel de excitare a aparatului lor respirator sa deranjeze putin plamanii acestor onorabili locuitori ai Quiquendone-ului?
- Cu atat mai rau pentru ei, raspunse doctorul Ox. E in interesul stiintei! Ce-ai spune daca broastele si cainii ar refuza sa se faca experiente cu ei? Este mai mult ca sigur ca daca broastele si cainii ar fi consultati, ei ar face unele obiectii in ce priveste practicile medicilor, dar doctorul Ox credea ca a gasit un argument de necombatut, caci scoase un adanc suspin de multumire.
- La urma urmelor, maestre, aveti dreptate, raspunse GedeonYgene cu aerul ca ar fi fost convins. Nu puteam gasi ceva mai bun decat pe locuitorii din Quiquendone.
- Nu, ar fi fost imposibil, spuse doctorul, articulind fiecare silaba.
- Le-ati luat acestor oameni pulsul?
- De o suta de ori.
- Si care este media pulsatiilor observate?
- Nici cincizeci pe minut. Intelege: un oras unde de un secol n-a existat nici umbra unei controverse, unde carutasii nu injura, unde birjarii nu se batjocoresc, unde caii nu-s naravasi, unde cainii nu musca, unde pisicile nu zgarie! Un oras unde, nefiind contraventii, tribunalul si politia n-au nimic de facut, de la inceputul pana la sfarsitul anului! Un oras pe care nu-l pasioneaza nimic, nici arta, nici comertul! Un oras incare jandarmii sunt un fel de legenda si in care nu s-a facut nici un proces-verbal de o suta de ani incoace! Un oras, in fine, unde de trei secole nu s-a tras nici un pumn si n-a fost palmuit nimeni! Vei intelege bine, draga Ygene, ca asa nu se mai poate si ca vom schimba totul.
- Foarte bine! Foarte bine! replica entuziasmat discipolul. Dar aerul orasului l-ati analizat?
- N-am uitat nici acest lucru. Saizeci si noua de parti azot si douazeci si noua - oxigen, acid carbonic si vapori de apa in cantitati variabile. Sunt proportii obisnuite.
- Bine, doctore, bine! raspunse Ygene. Experienta se va face in stil mare si va fi decisiva.
- Si daca este decisiva, adauga doctorul Ox, cu un aer triumfator, vom transforma lumea!
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 1
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 2
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 3
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 4
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 5
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 6
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 7
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 8
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 9
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 10
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 11
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 12
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 15
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 16
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1712 ori.
