Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13

Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13

de Jules Verne


Capitolul 13


De unde se dovedeste inca o data ca dintr-un loc inalt pot fi dominate toate maruntisurile omenesti


 


 - Ce spui? intreba primarul van Tricasse pe consilierul Niklausse.
 - Zic ca acest razboi este necesar, raspunse consilierul pe un ton ferm, si ca a venit timpul sa razbunam insulta ce ni s-a adus ...
 - Ei bine, eu, raspunse suparat primarul, iti repet ca daca populatia Quiquendone-ului nu profita acum de ocazie ca sa-si ceara drepturile, va fi nedemna de numele ce-l poarta.
 - Si eu sustin ca trebuie sa strangem, fara indoiala, cohortelenoastre si sa le trimitem spre granita.
 - In adevar, domnule, in adevar! raspunse van Tricasse. Mie-mi spui acest lucru?
 - Chiar domniei-voastre, domnule primar, si acum auziti adevarul, oricat de aspru ar fi el.
 - Ba il veti auzi dumneavoastra, domnule consilier, riposta van Tricasse, furios, caci va iesi mai bine din gura mea decat din a dumneavoastra! Da, domnule, orice intarziere ar fi rusinoasa. Sunt noua sute de ani de cand orasul Quiquendone asteapta momentul sa-si ia revansa, si, orice-ati spune, daca va place sau nu, noi vom porni impotriva inamicului.
 - Ah! O luati in felul acesta, va sa zica? rosti raspicat consilierul Niklausse. Ei bine, domnule, vom porni fara dumneavoastra, daca nu vreti sa veniti.
 - Locul unui primar este in primele randuri, domnule.
 - Si cel al consilierului, la fel.

 

- Ma insultati cu vorbele dumneavoastra, impotrivindu-va tuturor dispozitiunilor mele! exclama primarul, inclestand pumnii care aveau tendinta sa se prefaca in proiectile.
 - Ba dumneavoastra ma insultati, indoindu-va de patriotismul meu, grai Niklausse si lua si el o pozitie de lupta.
 - Va declar, domnule, ca armata quiquendoneza se va pune in miscare in cel mult doua zile.
 - Si eu va repet, domnule , ca nu vor trece nici 48 de ore si vom porni impotriva dusmanului.
E usor de vazut din acest fragment de discutie ca amandoi interlocutorii sustineau exact acelasi lucru. Voiau razboiul, dar surescitarea lor ii facea sa se certe. Niklausse nu-l mai asculta pe van Tricasse si van Tricasse nu mai auzea ce spune Niklausse. Chiar daca ar fi fost de pareri opuse asupra acestei grave probleme, daca primarul ar fi dorit razboiul si consilierul pacea, cearta n-ar fi fost mai violenta. Cei doi vechi prieteni isi aruncau priviri salbatice. Dupa bataile accelerate ale inimii lor, dupa obrajii lor invapaiati, dupa pupilele contractate, dupa cum le tremurau muschii si dupa vocile ce se ridicau pana la racnet, se putea pricepe ca erau gata sa se repeada unul asupra celuilalt. Dar bataile marelui orologiu oprira din fericire pe cei doi adversari chiar in clipa cand erau sa se incaiere.
 - In sfirsit, a sosit ceasul! exclama primarul.
 - Care ceas? intreba consilierul.
 - Ceasul cand trebuie mers la turnul de alarma.
 - E adevarat si voi merge si eu, chiar daca va este sau nu pe plac.
 - Si eu.
 - Hai!
 - Hai!
Ultimele cuvinte v-ar putea face sa credeti ca trebuia sa aiba loc o ciocnire si ca adversarii ieseau pe teren. Dar nu se intampla nimic din toate acestea. Fusese stabilit ca primarul si consilierul - cele doua notabilitati de frunte ale orasului - sa se duca la primarie si sa se urce in turnul foarte inalt care domina orasul, pentru a cerceta imprejurimile si a lua, in consecinta, cele mai bune hotarari strategice care sa asigure inaintarea trupelor. Cu toate ca se pusesera amandoi de acord in aceasta privinta, nu incetara in timpul drumului sa se certe. Toata strada rasuna de strigatele lor. Dar cum trecatorii erau la fel de excitati, exasperarea celor doi fruntasi le parea fireasca si nici n-o bagara in seama. In asemenea imprejurari, cel ce ramanea calm ar fi fost socotit un monstru. Primarul si consilierul ajunsera, in culmea furiei, la poarta turnului. Ei nu mai aveau obrajii aprinsi, ci palizi ca de ceara. Discutia ingrozitoare le starnise spasme in maruntaie si se stie ca paloarea arata culmea furiei. In fata scarii inguste a turnului avura o adevarata izbucnire de manie.




Cine va trece primul? Cine va urca mai intai scara in spirala? Adevarul ne obliga sa spunem ca se bulucira amandoi, si consilierul Niklausse, uitand ce datora superiorului sau, magistratul suprem alorasului, il imbranci puternic pe van Tricasse si se repezi primul pe scara intunecoasa. Amandoi urcara apoi din patru in patru treptele, aruncandu-si unul altuia epitetele cele mai necuviincioase. Era de temut ca totul sa nu se sfarseasca cu un deznodamant groaznic in varful turnului care domina caldaramul de la 357 picioare inaltime. Dar cei doi inamici obosira urcand, si dupa un minut, la a optzecea treapta, nu mai putura sui decat foarte greu si gafaind. Atunci - sa fi fost oare din cauza oboselii? - daca furia lor nu se stinse, cel putin nu mai izbucni in termeni injuriosi. Taceau si, lucru curios, parea ca iritarea lor scadea pe masura ce se ridicau deasupra orasului. Un fel de liniste se lasa in sufletele lor. Creierii nu le mai fierbeau si se simteau ca un ibric cu cafea pe care-l iei de pe foc. De ce?
La acest "de ce" nu putem da nici un raspuns; dar adevarul este ca ajunsi la o platforma, la 266 picioare deasupra nivelului orasului, cei doi adversari se asezara si, vadit mai calmi, se privira fara suparare.
 - Ce inaltime! zise primarul, trecandu-si batista peste fata umeda.
 - Da, e foarte inalt, raspunse consilierul. Stii ca suntem cu patrusprezece picioare mai sus decat in turnul Sfantul Mihail din Hamburg?
 - Stiu, raspunse primarul cu o unda de mandrie in glas, fireasca la cea mai inalta autoritate a Quiquendone-ului.
Dupa cateva minute, cei doi notabili isi continuara drumul, aruncand cate o privire curioasa prin ferestruicile din zidul turnului. Primarul urca primul, iar consilierul nu facea nici cea mai mica obiectie. Se intampla chiar ca pe la a 304-a treapta van Tricasse fiind istovit, Niklausse sa-l impinga binevoitor de la spate. Primarul se lasa ajutat si, cand ajunse pe platforma turnului, spuse prietenos:
 - Multumesc, Niklausse, iti raman indatorat.
Putin inainte, la intrarea in turn, fusesera doua fiare salbatice gata sase sfasie. Si acum, in varful lui, ajunsesera doi prieteni.




Vremea era minunata. Era in luna mai, soarele risipise norii. Ce cer senin, ce aer curat! Privirea putea sa zareasca cele mai mici amanunte la mare departare. Se vedeau numai la cateva mile zidurile Virgamenului, stralucitor de albe, iar din loc in loc acoperisurile rosii si tuguiate ale caselor si clopotnita sclipind in lumina soarelui. Si acest oras era harazit tuturor ororilor - sa cada prada jafului si sa fie mistuit de flacari? Primarul si consilierul se asezara unul langa altul pe o bancuta de piatra, ca doi oameni cumsecade, ale caror inimi sunt cuprinse de un acelasi simtamant de adanca incredere reciproca. Priveau gafaind de oboseala. Apoi, dupa cateva minute de tacere, primarul exclama:
 - Cat este de frumos!
 - Da, e incantator, raspunse consilierul. Nu ti se pare, stimatul meu van Tricasse, ca umanitatea este mai degraba destinata sa stea la asemenea inaltimi decat sa se tarasca pe scoarta globului terestru ?
 - Gandesc ca dumneata, preacinstite domn Niklausse, raspunse primarul. Vad lucrurile in acelasi fel. Se pot intelege mai bine de aici sentimentele pe care le inspira natura! O aspiram prin toti porii. La asemenea inaltimi ar trebui sa se formeze filozofii si inteleptii.
 - Facem inconjurul platformei? propuse consilierul.
 - Sa-l facem, incuviinta primarul.
Si cei doi prieteni, mergand brat la brat ca altadata, si vorbind cu lungi pauze intre intrebare si raspuns, examinau toate punctele orizontului.
 - Sunt aproape 17 ani de cand n-am suit in turnul de alarma, zise van Tricasse.
 - Eu nu cred sa ma fi urcat vreodata, grai consilierul Niklausse, si-mi pare rau, caci de la aceasta inaltime privelistea e minunata. Vezi, bunul meu prieten, frumosul rau Vaar care serpuieste printre arbori?
 - Si mai departe, uite inaltimile Saint-Hermandadului! Cat degratios inchid ele zarea! Priveste aceasta liziera de copaci infrunziti pe care natura i-a imprastiat atat de pitoresc! Ah, natura, natura, Niklausse!Oare mana omului va putea lupta vreodata cu dansa?
 - E fermecator, dragul meu amic, fu de parere consilierul. Uita-te la turmele de pe pajistile inverzite, boii, vacile, oile...
 - Si plugarii care se duc la camp. S-ar spune ca sunt pastorii din Arcadia. Nu le lipseste decat cimpoiul.
 - Si ogoarele roditoare, si minunatul cer albastru pe care nu-l tulbura nici un nor! Ah! Aici poti deveni poet. Nu-l inteleg pe Sfantul Simon stalpnicul, cum de n-a ajuns unul dintre cei mai mari stihuitori ai lumii?
 - Poate pentru ca stalpul lui nu a fost destul de inalt, raspunse consilierul cu un suras dulce.
In acea clipa, clopotele din Quiquendone fura trase. Ele batura limpede, pe una din ariile cele mai melodioase.
Cei doi prieteni se privira plini de desfatare. Apoi primarul zise cu o voce calma:
 - Scumpe Niklausse, ce-am venit noi sa facem in varful acestui turn?
 - In adevar, spuse consilierul, ne lasam dusi de visurile noastre...
 - Dar ce-am venit sa facem aici? repeta van Tricasse.
 - Am venit, rosti Niklausse, sa respiram aerul curat pe care nu l-au viciat slabiciunile omenesti.
 - Ei bine, acum sa coboram.
Cei doi notabili aruncara o ultima privire minunatei privelisti care se desfasura in jurul lor; apoi primarul trecu inainte si incepu sa coboare cu un pas lent si masurat. Consilierul venea cu cateva trepte in urma lui. Ajunsera asa la platforma unde se oprisera adineauri. Dar deodata obrajii incepura sa li se inroseasca. Statura o clipa locului, apoi isi reluara coborarea intrerupta. Dupa un minut, van Tricasse il ruga pe Niklausse sa-si inabuse pasii, deoarece il auzea prea aproape in spatele lui si acest lucru il stingherea. Si faptul il supara din ce in ce mai mult, caci douazeci de trepte mai jos el ii porunci consilierului sa se opreasca pentru ca sa se poata departa de dansul. Consilierul raspunse ca nu avea chef sa ramana cu un picior in aer  pentru bunul plac al primarului si continua sa coboare. Van Tricasse il apostrofa cu o vorba destul de aspra. Consilierul riposta cu o aluzie rautacioasa la varsta primarului, care era destinat prin traditiile familiei sa se recasatoreasca. Van Tricasse mai cobori douazeci de trepte, atragand atentia lui Niklausse ca n-o sa-i treaca cu vederea cuvintele rostite. Niklausse zise ca, in orice caz, el va cobori primul scara. Scara fiind foarte ingusta, cei doi notabili incepura sa se imbranceasca in intuneric unul pe altul. Cuvintele de "badaran" si "mojic" fura dintre cele mai amabile care se schimbara intre ei.
 - Vom vedea, dobitocule! exclama primarul. Vom vedea cum te vei purta in acest razboi si in randurile cui te vei gasi!
 - Oricum, in randul care va fi inaintea ta, imbecilule! raspunse Niklausse.
Apoi ploua cu ocari si se parea ca s-au si incaierat. Ce se intimplase?De ce felul lor de a fi se schimbase atat de brusc? De ce oile de pe platforma turnului se transformasera in tigri, cand ajunsesera cu 200 de picioare mai jos? Orice ar fi fost, paznicul turnului, auzind atata galagie, deschise usa tocmai in momentul in care adversarii, lovindu-se cu ochii iesiti din orbite, isi smulgeau reciproc parul care, din fericire, era doar o peruca.
- O sa-mi dai socoteala! tipa primarul, indesind pumnul sub nasul adversarului sau.
 - Oricand! urla consilierul Niklausse, facand o miscare amenintatoare cu piciorul drept.
Paznicul, si el foarte manios, nu se stie de ce, gasi aceste purtari cat se poate de firesti. Voi sa ia parte la cearta, manat de o stare de furie, dar se stapani si merse sa vesteasca in tot cartierul ca in curand va avea loc un duel intre primarul van Tricasse si consilierul Niklausse.



Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 1
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 2
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 3
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 4
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 5
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 6
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 7
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 8
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 9
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 10
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 11
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 12
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 15
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 16
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 17


Aceasta pagina a fost accesata de 629 ori.
{literal} {/literal}