Un oras plutitor - Capitolul 1

Un oras plutitor - Capitolul 1

de Jules Verne

CAPITOLUL I





Pe 18 martie 1867, ajungeam la Liverpool, iar vasul Great-Eastern urma
să plece, doar câteva zile mai târziu, spre
New-York. Aveam să urc la bordul
său ca pasager, dar nu făceam altceva decât o călătorie de plăcere. Mă tenta
o traversare a Atlanticului la bordul acelui vapor uriaş. Voiam să vizitez
America de Nord numai datorită conjuncturii, nu pentru un scop anume. în
primul rând mă interesa
Great-Eastern. Vasul cu aburi era o adevărată
capodoperă a construcţiilor navale. Un oraş plutitor, o bucată de comitat
detaşată din solul englezesc şi care, după traversarea oceanului, se va suda de
continentul american! îmi închipuiam masa aceea enormă luată de valuri,
lupta ei cu vânturile pe care le sfida, îndrăzneala pe care o manifesta în faţa
mării neputincioase, indiferenţa sa, stabilitatea în mijlocul acelui tumult care
scutură, ca pe nişte şalupe, nave precum
Warrior şi Solferinos. Dar imagi-
naţia mea se oprea cam în acest punct... Toate lucrurile pe care urma să le
observ în timpul traversării, din care majoritatea nu ţineau de domeniul mari-
tim, mă interesau foarte mult.
Great-Eastem nu era doar o maşină nautică, ci
un microcosmos care purta cu el o lume întreagă, de aceea orice observator
nu s-ar fi mirat să întâlnească acolo, ca pe scena unui teatru uriaş, toate
instinctele, toate lucrurile ridicole, toate pasiunile omeneşti...


Lăsând în urmă gara, mă îndreptai către hotelul Adelphi. Plecarea vasu-
lui
Great-Eastem era anunţată pentru data de 20 martie. Pentru că doream să
fac ultimele preparative, am cerut permisiunea de a mă instala imediat la
bord. Căpitanul
Anderson, comandantul navei, mi-a dat voie, politicos.

A doua zi, am coborât spre bazinele care formau o dublă margine a
docurilor de pe malurile râului
Mersey. Podurile rotitoare mi-au permis să
ajung pe cheiul New-Prince, un fel de plută mobilă, care urmează mişcările
mării. Reprezenta locul de îmbarcare pentru numeroase nave ce făceau curse
către
Birkenhead, anexa Liverpoolului, situat pe malul stâng al lui Mersey.

Acest Mersey, ca şi Tamisa, nu este decât un râu nesemnificativ, nedemn
de a purta titlul de fluviu, chiar dacă se varsă direct în mare, fără să fie,
aşadar, afluentul vreunei alte ape curgătoare. Reprezintă doar o groapa
adâncă, plină cu lichid, o adevărată gaură a cărei adâncime o face aptă să
preia nave de mare tonaj. Aşa se explică de ce pe acolo putea naviga
Great-Eastem, căruia cea mai mare parte a porturilor din lume îi era strict

 

interzisă. Datorită acestor dispoziţii naturale, râuleţele Tamisa şi Mersey au
văzut fondându-se la gurile lor două imense oraşe comerciale: Londra şi
Liverpool. La fel, aproape în condiţii identice, s-au petrecut lucrurile cu
Glasgow, pe râul Clyde.

In cala de la New-Prince era pregătit un tender, mic vas cu aburi ce făcea
anumite servicii pentru
Great-Eastern. M-am instalat pe puntea sa, printre
nenumăraţii muncitori şi manevranţi care se îndreptau spre uriaşul
steam-ship.
Când orologiul din turnul Victoria bătu ora şapte, tenderul îşi ridică ancora şi
pomi să urce pe
Mersey cu mare viteza, o data cu marea.


De abia porni, că am observat pe cala un tânăr înalt, cu fizionomie aris-
tocratica specifica ofiţerului englez. Mi s-a părut a recunoaşte în el pe unul
dintre prietenii mei, căpitan în armata Indiilor, cu care nu mă mai întâlnisem
de mulţi ani. Trebuia să mă fi înşelat însă, căci căpitanul Mac Elwin nu putea
sa fi părăsit Bombay ui. Aş fi aflat acest lucru, dacă s-ar fi petrecut. De altfel,
Mac Elwin era un tip vesel, nepăsător, un tovarăş vioi, iar cel din faţa mea,
chiar dacă îmi oi'erea trăsăturile prietenului meu, părea totuşi trist şi frămân-
tat de o durere tainică. Oricum ar fi fost, nu am avut timpul necesar să-l
observ mai bine, căci tenderul s-a îndepărtat rapid, iar impresia fondată pe
acea asemănare s-a şters ceva mai târziu din cugetul meu.

Great-Eastern era ancorat cam la trei mile în amonte, în dreptul primelor
case din Liverpool. Nu se putea zări de pe cheiul de la New-Prince. Abia
după prima cotitură a râului, am văzut masa lui impresionantă. S-ar fi zis că
era o insulă pe jumătate ascunsa în ceaţa. Stătea cu partea din faţă spre mine,
ca să evite mareea. Curând, tenderul îl înconjură, şi
sleam-ship-u se arătă pe
toată lungimea sa. Mi s-a părut aşa cum era: enorm! Trei sau patru trans-
portoare de cărbune, acostate în flancurile sale, deversau prin sabordurile
deschise, deasupra liniei de plutire, întreaga lor încărcătură. Pe lângă
Great-
Eastern,
acele nave cu trei catarge păreau nişte bărci. Coşurile lor nu atingeau
nici măcar linia hublourilor care se evidenţiau în coca sa. Vârfurile catargelor
nu-i depăşeau puntea. Uriaşul ar fi putut ridica navele acelea pe scripeţii port-
mantou, unde stăteau atârnate şalupele de salvare.

Tenderul se apropie de el. Trecu pe sub etrava dreapta a lui Great-
Eastern, ale cărui lanţuri se întindeau violent sub forţa valurilor. Apoi, alini-
indu-se la babord, opri la baza imensei scări ce urca pe flancul său precum un
şarpe. Din acea poziţie, puntea tenderului ajungea abia până la linia de

Great-Eastern mi s-a piimt a$a cum, de /apt, era: enorm!...

plutire a steam-s/7/p-ului, linie ce trebuia să fie atinsă în cazul încărcăturii
maxime şi care era încă cu doi metri deasupra.

în acest timp, muncitorii debarcau grăbiţi şi se repezeau să urce
nenumăratele trepte ale scării care se termina abia pe puntea vasului. Eu, cu
capul dat pe spate, ca un turist care priveşte un edificiu înalt, contemplam
roţile lui
Great-Eastern.

Văzute dintr-o parte, acele roţi păreau subţiri, scofâlcite, deşi lungimea
paletelor era mai mare de patru metri. Din faţă însă, aveau un aspect monu-
mental. Eleganta lor armură, dispunerea axului masiv, punctul de susţinere al
întregului sistem, proptelele intercalate destinate să suporte ecartamentul jan-
tei triple, acea aureolă de spiţe roşii care adăposteau dispozitivul, tot ansam-
blul impresiona şi trezea ideea unei forţe sălbatice şi misterioase.


Cu câtă energie trebuiau să lovească apele, pe care fluxul le izbea de ele,
paletele de lemn, atât de temeinic fixate cu buloane! Ce vârtejuri produceau
pânzelor lichide, ce maşină puternică le punea în mişcare! Câte tunete
absorbite de caverna tamburilor, atunci când
Great-Eastern naviga cu toată
presiunea, împins de acele roţi ce măsurau cincizeci şi trei de picioare în
diametru şi o sută şaizeci şi şase de picioare în circumferinţă, cântărind
nouăzeci de tone şi învârtindu-se de unsprezece ori pe minut!

Tenderul îşi debarcase pasagerii. Am păşit pe scările de fier canelate şi,
după câtva timp, am ajuns pe puntea
steam-ship-ului.

 



Un oras plutitor - Capitolul 1
Un oras plutitor - Capitolul 2
Un oras plutitor - Capitolul 3
Un oras plutitor - Capitolul 4


Aceasta pagina a fost accesata de 607 ori.
{literal} {/literal}